strâns uniți în jurul tovarășului..autobuz.

Lege nr 5/1985

author
31 minutes, 46 seconds Read

LEGE nr. 5 din 18 decembrie 1985 cu privire la creşterea productivitatii muncii, perfecţionarea organizării şi normarii producţiei şi a muncii;

EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAŢIONALA

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 71 din 20 decembrie 1985

Înfăptuirea obiectivelor prevăzute în Programul Partidului Comunist Roman de faurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi inaintare a României spre comunism, a hotărîrilor Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Roman, impune accentuarea laturilor calitative ale dezvoltării economiei româneşti, valorificarea superioară a muncii sociale, creşterea productivitatii muncii în toate sectoarele de activitate, în vederea sporirii venitului naţional şi, pe aceeaşi baza, a nivelului de trai al poporului.
Realizarea acestor obiective cere din partea ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, a centralelor, întreprinderilor, a unităţilor de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, o preocupare permanenta pentru introducerea pe scara larga a progresului tehnic, a cuceririlor ştiinţei în toate domeniile de activitate, pentru aplicarea celor mai noi forme şi metode de organizare şi normare a producţiei şi a muncii, perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului muncitor.
Oamenii muncii, în calitatea lor de proprietari, producători şi beneficiari ai bunurilor materiale, sînt direct interesaţi şi răspund de utilizarea completa, eficienta a dotării tehnice, a forţei de muncă şi a timpului de lucru, de creşterea mai puternica a productivitatii muncii şi sporirea avutiei naţionale, sursa sigura a ridicării vieţii întregului popor.
În scopul perfecţionării cadrului juridic în acest domeniu,
Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Capitolul 1 Creşterea productivitatii muncii

Articolul 1

Creşterea permanenta a productivitatii muncii constituie factorul hotărîtor al valorificării superioare a muncii sociale în toate domeniile de activitate, dezvoltării intensive a economiei naţionale, sporirii rapide a venitului naţional şi ridicării, pe aceasta baza, a nivelului de trai al oamenilor muncii.


Articolul 2

Ridicarea continua a productivitatii muncii impune promovarea pe scara larga a progresului tehnic, îmbunătăţirea neîntreruptă a organizării producţiei şi a muncii, asigurarea normarii ştiinţifice a producţiei şi a muncii, creşterea nivelului pregătirii profesionale a personalului muncitor.


Articolul 3

Sarcinile de creştere a productivitatii muncii se stabilesc pe baza planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi constituie obligaţii permanente ale întreprinderilor, unităţilor de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, centralelor, ministerelor şi celorlalte organe centrale şi locale.


Articolul 4

Creşterea productivitatii muncii se fundamentează pe bază de programe anuale şi de perspectiva, elaborate de întreprinderi, centrale, ministere, alte organe centrale şi locale, care cuprind măsuri concrete cu privire la introducerea şi extinderea progresului tehnic, perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii, ridicarea nivelului de calificare a personalului muncitor, în vederea îndeplinirii şi depăşirii indicatorilor planificati.


Secţiunea 1 Introducerea progresului tehnic

Articolul 5

Promovarea progresului tehnic în toate sectoarele economiei naţionale se realizează prin afirmarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice, valorificarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei, introducerea şi extinderea tehnologiilor avansate, a mecanizarii şi automatizarii, a electronizarii, robotizării şi cibernetizarii proceselor de producţie.


Articolul 6

Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie coordonează şi răspunde de întreaga activitate de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic, în vederea aplicării cuceririlor ştiinţei şi tehnicii în toate ramurile şi domeniile activităţii economico-sociale.


Articolul 7

Unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, împreună cu întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale sînt obligate sa acţioneze pentru introducerea progresului tehnic, în principal prin:
a) dezvoltarea accentuata a ramurilor şi domeniilor de înaltă tehnicitate care asigura valorificarea superioară a materiilor prime şi a forţei de muncă;
b) proiectarea şi realizarea de maşini, utilaje şi instalaţii cu performanţe tehnico-functionale ridicate, de înaltă productivitate, care să asigure reducerea substantiala a consumurilor materiale şi energetice, precum şi a efortului fizic al personalului muncitor;
c) ridicarea nivelului tehnic al producţiei prin introducerea electronicii şi microelectronicii, a automatizarii complete, folosirii robotilor, a dispozitivelor şi aparaturii moderne de măsura şi control;
d) creşterea gradului de tipizare şi standardizare a pieselor, subansamblelor, produselor, introducerea şi generalizarea tehnologiilor tipizate de mare productivitate, cu consumuri reduse de manopera, materii prime, materiale, combustibili şi energie;
e) asimilarea şi introducerea în fabricaţie, în fiecare ramura de activitate, a unor produse noi şi modernizate cu performanţe tehnice ridicate, competitive pe plan mondial;
f) dezvoltarea accelerata a bazei energetice prin identificarea şi valorificarea în condiţii de înaltă eficienta a resurselor noi de energie;
g) perfecţionarea tehnologiilor, utilajelor şi instalaţiilor necesare recuperării integrale şi reintroducerii în circuitul economic a tuturor categoriilor de resurse energetice şi materiale refolosibile;
h) extinderea maşinilor specializate, maşinilor-agregat şi liniilor automate de prelucrare la operaţiile de baza ale proceselor de producţie;
i) modernizarea liniilor şi instalaţiilor tehnologice existente prin aplicarea de soluţii tehnice care să asigure creşterea performantelor constructiv-functionale ale acestora.


Articolul 8

(1) La proiectarea noilor obiective de investiţii şi produse, precum şi la elaborarea de noi tehnologii, trebuie să se adopte soluţii tehnice cu performanţe la nivelul celor mai bune realizari din ţara sau pe plan mondial ori superioare acestora.
(2) Se interzic proiectarea, omologarea şi introducerea în producţie a unor maşini, utilaje şi instalaţii, tehnologii de fabricaţie şi producţie care nu asigura randamente superioare celor existente, costuri de producţie mai reduse şi un nivel ridicat de competitivitate la export a produselor.


Secţiunea a 2-a Organizarea producţiei şi a muncii

Articolul 9

(1) Organizarea producţiei şi a muncii trebuie să asigure valorificarea cu maxima eficienta a potenţialului tehnic, material şi uman, în concordanta cu cerinţele concentrarii şi integrării producţiei, ale specializării unităţilor, intaririi ordinii şi disciplinei în toate sectoarele de activitate.
(2) Organizarea producţiei şi a muncii se va asigura încă din faza de proiectare. Odată cu proiectarea noilor obiective de investiţii sau cu dezvoltarea şi modernizarea celor existente, a proceselor de fabricaţie, a produselor noi sau modernizate, se va elabora şi proiectul de organizare a producţiei şi a muncii care cuprinde: fluxul tehnologic, amplasarea utilajelor, organizarea locurilor de muncă, programarea, lansarea şi urmărirea producţiei, controlul fabricaţiei, transportul intern al materiilor prime, materialelor şi produselor, precum şi depozitarea acestora, întreţinerea şi repararea utilajelor, nivelul producţiei şi productivitatii muncii, normele de producţie, consumul de muncă pe produs, forta de muncă necesară în structura pe meserii, sistemul informaţional, în concordanta cu capacitatile de producţie şi parametrii tehnico-economici proiectati.


Articolul 10

Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare sînt obligate să asigure perfecţionarea permanenta a organizării producţiei şi a muncii, corespunzător celor mai moderne metode utilizate în ţara şi pe plan mondial, sa elaboreze şi să aplice unitar, în toate ramurile şi sectoarele de activitate, proiecte de organizare a producţiei şi a muncii, care să conducă la o eficienta maxima în fiecare unitate socialistă şi la scara întregii economii naţionale.


Articolul 11

Perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii în fiecare unitate se realizează, în principal, prin:
a) extinderea concentrarii şi specializării întreprinderilor, integrarea producţiei şi perfecţionarea cadrului de cooperare şi conlucrare între unităţile economice;
b) aplicarea celor mai eficiente metode, tehnici, procedee şi forme de organizare a producţiei şi a muncii;
c) utilizarea deplina a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi suprafeţelor de producţie existente, prin încărcarea corespunzătoare în toate schimburile a liniilor şi utilajelor tehnologice, instalaţiilor şi agregatelor şi dotarea cu maşini şi utilaje a spaţiilor productive nou construite;
d) pregătirea şi programarea corespunzătoare a producţiei, pe baza documentaţiei tehnice de fabricaţie, elaborate în raport cu nivelul de inzestrare tehnica a unităţilor;
e) asigurarea dotării cu scule, dispozitive şi verificatoare, cu aparate de măsura şi control a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, a tuturor locurilor de muncă;
f) aprovizionarea ritmica cu materii prime, materiale, semifabricate şi cu energie a locurilor de muncă în cantitatea şi de calitatea prevăzute în documentaţiile tehnice şi în programele de producţie; recuperarea energiei reziduale, reciclarea resurselor refolosibile şi reducerea consumurilor neproductive;
g) organizarea raţională a activităţii de transport uzinal, de manipulare şi depozitare a materiilor prime, materialelor şi extinderea pachetizarii, paletizarii, containerizarii, transcontainerizarii şi a altor sisteme moderne de transport;
h) perfecţionarea activităţii de întreţinere şi reparaţii în vederea creşterii duratei de funcţionare între doua reparaţii şi modernizarea, în cadrul lucrărilor de reparaţii, a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor;
i) elaborarea şi aplicarea unor regimuri optime de funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor;
j) proiectarea noilor procese de muncă şi perfecţionarea celor existente la nivelul fiecărui loc de muncă, în condiţiile respectării parametrilor tehnologici şi ai calităţii produselor;
k) organizarea corespunzătoare a locurilor de muncă, folosirea integrală a timpului de lucru, întărirea ordinii şi disciplinei în producţie, în vederea creşterii eficientei activităţii;
l) dimensionarea optima a subunitatilor, compartimentelor, colectivelor de lucru şi stabilirea formelor de cooperare în munca;
m) organizarea şi extinderea lucrului la mai multe maşini;
n) organizarea activităţii în schimburi şi asigurarea asistenţei tehnice pe fiecare schimb;
o) aplicarea celor mai eficiente forme, metode şi mijloace de control al calităţii produselor, operaţiilor, lucrărilor, cu respectarea prevederilor legale în acest domeniu;
p) asigurarea funcţionarii maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor în condiţiile respectării normelor de tehnica securităţii şi igiena muncii, eliminarea noxelor şi a altor factori care influenţează randamentul personalului muncitor şi starea de sănătate a acestuia.


Secţiunea a 3-a Normarea producţiei şi a muncii

Articolul 12

(1) Normarea producţiei şi a muncii trebuie să asigure utilizarea integrală a capacităţilor de producţie la parametrii tehnico-economici stabiliţi prin proiectele de execuţie şi tehnologice pentru toate maşinile, utilajele şi instalaţiile din dotare, folosirea eficienta a forţei de muncă.
(2) Normarea producţiei şi a muncii constituie un element esenţial pentru aplicarea principiului cointeresarii materiale a oamenilor muncii, a principiului socialist de retribuire în raport cu munca prestată şi rezultatele obţinute.


Articolul 13

(1) În cadrul activităţii de normare a producţiei şi a muncii se stabilesc norme de muncă fundamentate ştiinţific, în strinsa concordanta cu dotarea tehnica, cu formele noi de organizare a producţiei şi a muncii şi cu sarcinile de creştere a producţiei şi a productivitatii muncii.
(2) Normele de muncă se exprima, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale activităţii la care se aplică, sub forma de norme de producţie, norme de timp şi norme de personal.


Articolul 14

(1) Normele de producţie se aplică în mod generalizat în toate unităţile economice din industrie, construcţii, agricultura, transporturi şi din celelalte sectoare ale economiei naţionale şi trebuie să asigure volumul producţiei şi productivitatea fizica a muncii programate pentru fiecare loc de muncă.
(2) În condiţiile în care, datorită specificului activităţii, sarcinile de muncă pentru unele operaţii, lucrări sau servicii nu pot fi măsurate sub forma de norme de producţie, acestea se exprima prin timpul de muncă real necesar pentru executarea operaţiilor, lucrărilor sau serviciilor respective, sub forma de norme de timp.
(3) Pentru procesele de producţie la care organizarea şi desfăşurarea muncii se fac în colectiv, sarcina de muncă normata va cuprinde şi norma de personal prin care se stabileşte numărul strict necesar de personal pe meserii, funcţii şi nivel de calificare.


Articolul 15

Normele de muncă pentru procese de producţie şi activităţi economice, sociale, culturale, de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare pentru investiţii, care se regăsesc în mai multe unităţi, precum şi pentru procese de muncă tipizate, se elaborează ca norme de muncă unificate pe economie, pe minister, alt organ central sau local, ori unificate pe grup de unităţi.


Articolul 16

Normele de muncă se aplică în mod obligatoriu în toate domeniile de activitate şi pentru toate categoriile de personal şi constituie instrumentul de determinare a necesarului de personal pe meserii, funcţii şi niveluri de calificare.


Articolul 17

(1) Normele de muncă se elaborează de personal de specialitate tehnic-productiv, cu o temeinica pregătire în domeniul organizării şi normarii producţiei şi a muncii, cu participarea muncitorilor, maiştrilor, inginerilor şi altui personal de specialitate din unitate.
(2) Normele de muncă se dezbat în consiliul oamenilor muncii al unităţii.


Articolul 18

Aplicarea normelor de muncă în unităţi se face după încunoştinţarea şi instruirea personalului muncitor cu privire la conţinutul acestora, precum şi după însuşirea proceselor tehnologice, a metodelor de muncă ce se vor aplica. La aplicarea normelor de muncă se vor asigura baza materială şi fondurile necesare realizării condiţiilor tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă.


Articolul 19

(1) În situaţiile în care pentru asigurarea condiţiilor tehnice şi organizatorice prevăzute în normele de muncă unificate sînt necesare noi investiţii sau dezvoltări ale capacităţilor de producţie, lucrări de reamplasare a unor mijloace de producţie, proiectarea şi executarea unor dispozitive speciale, perioada de asigurare a acestor condiţii se stabileşte pe bază de grafic aprobat de ministerul sau organul central ori local ierarhic superior.
(2) În unităţile în care condiţiile tehnice şi organizatorice s-au modificat şi sînt superioare celor care au stat la baza elaborării normelor sau normativelor de muncă unificate, se vor elabora şi aplica, potrivit prevederilor prezentei legi, norme şi normative de muncă corespunzătoare acestor condiţii. În termen de doua luni unitatea va aduce la cunoştinţa organului elaborator al normelor de muncă unificate condiţiile tehnice şi organizatorice create, în vederea îmbunătăţirii în mod corespunzător a normelor de muncă unificate.


Articolul 20

Unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare sînt obligate sa stabilească şi sa înscrie în notele de comanda şi în proiectele de execuţie sau în cartea tehnica, după caz, capacitatile şi normele de producţie, pentru obiectivele de investiţii, maşini, utilaje şi instalaţii, numărul de maşini care trebuie deservite de un muncitor, consumul de muncă pe produs, precum şi necesarul de personal pe întreprindere, secţii, ateliere şi locuri de muncă.


Articolul 21

Sarcinile de muncă normate se înscriu în fişele tehnologice, foile de lucru în acord, planul de muncă sau alte documente similare întocmite odată cu organizarea activităţii sau lansarea producţiei. Răspunderea pentru corecta stabilire a sarcinilor de muncă normate revine personalului de normare şi de specialitate care le-a calculat şi verificat, desemnat de organul de conducere colectivă al unităţii.


Articolul 22

(1) Normele de muncă se reexamineaza anual sau ori de cîte ori intervin modificări în desfăşurarea procesului de producţie, pentru a fi permanent puse de acord cu noile condiţii tehnice, tehnologice şi de organizare a producţiei şi a muncii.
(2) Modificarea normelor de muncă este obligatorie în cazurile în care: a) se introduc în producţie noi procese de muncă, maşini, utilaje, tehnologii sau alte măsuri tehnico-organizatorice care conduc la modificarea consumului de muncă necesar executării produselor, operaţiilor, lucrărilor sau serviciilor, dacă noul consum de muncă poate fi determinat imediat. În aceste cazuri, noile norme de muncă se aplică odată cu schimbarea condiţiilor de lucru;
b) se modifica consumul de muncă necesar efectuării operaţiilor, lucrărilor sau serviciilor, în urma aplicării unor măsuri tehnice şi organizatorice, ale căror efecte nu se pot determina imediat, dar se acumuleaza treptat, precum şi în urma perfecţionării pregătirii profesionale şi a creşterii deprinderilor în munca ale majorităţii lucrătorilor, datorită executării repetate a aceloraşi operaţii sau lucrări. În aceste cazuri, normele de muncă se modifica anual, pe baza programelor aprobate de adunările generale ale oamenilor muncii din unităţi;
c) se constată că normele de muncă au fost greşit fundamentate sau au fost elaborate cu încălcarea prevederilor legale. În acest caz, normele de muncă se modifica de la data constatării.


Secţiunea a 4-a Perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului muncitor

Articolul 23

(1) Ridicarea continua a pregătirii profesionale a personalului din toate domeniile de activitate se realizează în strinsa concordanta cu cerinţele progresului tehnic, cu gradul ridicat de tehnicitate a maşinilor, utilajelor şi al produselor, cu formele superioare de organizare a producţiei şi a muncii.
(2) Perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului muncitor se desfăşoară în întreprinderi, alte unităţi socialiste, centrale, ministere, alte organe centrale şi locale şi se realizează, în principal, prin următoarele forme:
a) instruire la locul de muncă, sub controlul şefului direct;
b) cursuri organizate în cadrul unităţii sau în alte unităţi;
c) programe personale de perfecţionare cu verificarea periodică a cunoştinţelor asimilate;
d) stagii de practica şi specializare în unitatea proprie ori în alte unităţi.
(3) Ministerele, centralele, întreprinderile, unităţile de cercetare şi învăţămînt, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului, Ministerul Muncii şi Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, vor lua măsuri, potrivit legii, pentru asigurarea pregătirii profesionale a personalului muncitor în structura pe meserii şi specialităţi şi perfecţionarea continua a acesteia, corespunzător exigenţelor revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, gradului de inzestrare tehnica a tuturor ramurilor economiei naţionale cu utilaje şi instalaţii de înaltă tehnicitate, extinderii automatizarii, cibernetizarii şi robotizării producţiei, precum şi sporirii complexităţii proceselor economice.


Articolul 24

Perfecţionarea pregătirii profesionale se face diferenţiat pe categorii de personal în raport cu specialitatea, nivelul de pregătire, funcţia deţinută în cadrul procesului de producţie, urmărindu-se însuşirea cunoştinţelor necesare realizării sarcinilor de muncă şi de producţie la cel mai înalt nivel calitativ, în timpul optim necesar şi cu minimum de efort fizic.


Articolul 25

(1) Activitatea de perfecţionare a pregătirii profesionale a personalului muncitor trebuie să asigure cunoaşterea de către fiecare om al muncii a tehnologiilor noi şi modernizate, a caracteristicilor tehnice de funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor nou introduse, a dispozitivelor şi elementelor de modernizare a celor existente, precum şi a modului de folosire, reglare, întreţinere şi reparare a acestora, cunoaşterea şi utilizarea în mod corespunzător a sculelor şi aparatelor de măsura şi control specifice proceselor de producţie.
(2) Prin perfecţionarea pregătirii profesionale se urmăreşte, totodată, cunoaşterea şi însuşirea de către personalul muncitor a formelor moderne de conducere şi organizare a unităţilor, subunitatilor şi locurilor de muncă.
(3) Pregătirea personalului muncitor se face pe profile largi, care să permită obţinerea unei calificări suplimentare, în vederea deservirii mai multor maşini şi utilaje sau a reintegrarii rapide în activitate în cazul schimbării locului de muncă.


Capitolul 2 Planificarea şi urmărirea realizării sarcinilor de creştere a productivitatii muncii

Articolul 26

Stabilirea nivelurilor productivitatii muncii şi urmărirea realizării acestora se desfăşoară un raport cu cerinţele dezvoltării economiei naţionale, pe baza planului naţional unic de dezvoltare economico-socială.


Articolul 27

(1) În planul naţional unic de dezvoltare economico-socială se înscriu distinct obiectivele referitoare la nivelurile şi ritmurile de creştere a productivitatii muncii în principalele ramuri şi activităţi din sfera producţiei materiale.
(2) Nivelul indicatorilor productivitatii muncii şi forţei de muncă, precum şi ritmurile de creştere a acestora pe ansamblul economiei, pe ramuri, în profil teritorial şi departamental, se stabilesc prin plan, în stricta concordanta cu prevederile acestuia referitoare la producţie, cercetare ştiinţifică, resurse de muncă, pregătirea personalului şi punerea în funcţiune a noilor obiective de investiţii.


Articolul 28

Titularii de plan asigura defalcarea pe unităţi a sarcinilor de creştere a productivitatii muncii aprobate prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială şi stabilesc măsurile de realizare a acestora, în condiţiile utilizării cît mai rationale a bazei tehnico-materiale şi a personalului, îmbunătăţirii structurii şi limitării acestuia la strictul necesar, urmărindu-se creşterea ponderii personalului cuprins în activităţi productive.


Articolul 29

Activitatea de planificare şi realizare a productivitatii muncii se desfăşoară pe baza programelor de creştere a productivitatii muncii în toate întreprinderile, centralele, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale cu participarea nemijlocită a oamenilor muncii.


Articolul 30

(1) Programele de creştere a productivitatii muncii cuprind, pentru fiecare etapa, măsuri concrete, strins corelate cu sarcinile înscrise în planurile şi programele privind cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei, reducerea cheltuielilor materiale şi de producţie, sporirea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, urmărindu-se creşterea eficientei economice a întregii munci sociale.
(2) Programele prevăzute la alin. (1) cuprind, totodată, mijloacele şi fondurile necesare aplicării măsurilor, urmărindu-se permanent folosirea la maximum a capacităţilor existente, creşterea producţiei la 1.000 lei fonduri fixe.


Articolul 31

Proiectele programelor de creştere a productivitatii muncii elaborate de întreprinderi şi centrale se supun dezbaterii şi aprobării adunărilor generale ale oamenilor muncii, iar cele elaborate de ministere şi celelalte organe centrale şi locale, organelor de conducere colectivă ale acestora.


Articolul 32

Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Muncii şi Direcţia Centrala de Statistica, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, sînt obligate sa ia măsuri pentru îmbunătăţirea permanenta a sistemului de determinare, fundamentare şi urmărire a productivitatii muncii şi extinderea numărului de produse la care se stabilesc sarcini de productivitate exprimate în unităţi naturale, natural-convenţionale şi unităţi de muncă.


Articolul 33

Comitetul de Stat al Planificarii, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie şi Ministerul Muncii, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, verifica nivelul indicatorilor productivitatii muncii propus în documentaţiile tehnice pentru noile obiective de investiţii, urmărind ca acesta să fie mai ridicat decît cel ce se va realiza în unităţi similare existente în anul prevăzut pentru atingerea parametrilor proiectati.


Articolul 34

Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile vor asigura, la toate locurile de muncă, condiţiile tehnice şi de organizare avute în vedere la elaborarea programelor de creştere a productivitatii muncii şi vor urmări aplicarea la termenele stabilite şi cu eficienta prevăzută a tuturor măsurilor înscrise în programe.


Capitolul 3 Atribuţii şi raspunderi în domeniul creşterii productivitatii muncii, perfecţionării organizării şi normarii producţiei şi a muncii


Secţiunea 1 Atribuţiile şi răspunderile organelor de conducere colectivă şi ale personalului din conducerea întreprinderilor, centralelor, ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale


Articolul 35

Consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia şi directorul din întreprinderi şi celelalte unităţi economice au următoarele atribuţii principale:
a) elaborează şi asigură realizarea programelor de creştere a productivitatii muncii la nivelul sarcinilor stabilite în plan şi al normelor de consum de muncă pentru toate produsele din nomenclatorul unităţii;
b) analizează periodic şi raportează în adunarea generală a oamenilor muncii asupra modului în care se realizează programele de măsuri pentru creşterea productivitatii muncii şi modificarea normelor de muncă;
c) răspund de aplicarea proiectelor de organizare a producţiei şi a muncii elaborate de unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, precum şi de aplicarea măsurilor proprii de perfecţionare continua a organizării producţiei şi a locurilor de muncă;
d) răspund de aplicarea normelor de producţie, de timp şi de personal stabilite şi de asigurarea condiţiilor tehnice şi organizatorice care au stat la baza elaborării acestora;
e) răspund de încadrarea în numărul de personal planificat şi de respectarea normativelor specifice pentru toate categoriile de personal, de corelarea – în perioada de plan – a numărului de personal pe categorii cu producţia prevăzută a se realiza în condiţiile îndeplinirii nivelului planificat al productivitatii muncii; asigura redistribuirea în alte activităţi productive a personalului devenit disponibil;
f) răspund de încadrarea stricta în normele de consum de muncă pe produse şi grupe de produse aprobate prin planul naţional unic de dezvoltare economico- socială;
g) asigura respectarea disciplinei tehnologice şi folosirea integrală a timpului de lucru, întărirea ordinii şi disciplinei la fiecare loc de muncă;
h) asigura perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului muncitor şi utilizarea eficienta a tuturor categoriilor de personal.


Articolul 36

Consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia şi directorul general din centrale şi unităţile asimilate, consiliul de conducere şi biroul executiv din ministere şi celelalte organe centrale, ministrul sau conducătorul acestora, precum şi comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare şi preşedinţii acestora, au următoarele atribuţii principale:
a) răspund de încadrarea stricta a unităţilor din subordine în sarcinile de creştere a productivitatii muncii, în consumurile de muncă normate pe produse şi grupe de produse, precum şi de promovarea şi generalizarea celor mai eficiente metode de organizare a producţiei şi a muncii, a tehnologiilor de mare productivitate, cu un consum redus de manopera, materii prime, materiale, combustibili şi energie;
b) stabilesc, pentru unităţile subordonate, măsuri privind innoirea şi modernizarea producţiei, a muncii şi a tehnologiilor, creşterea gradului de mecanizare şi automatizare, majorarea corespunzătoare a normelor de producţie şi reducerea consumului de manopera, în strinsa concordanta cu nivelurile şi ritmurile de creştere a productivitatii muncii de la o etapa la alta, fără sporirea efortului fizic al personalului muncitor;
c) răspund de elaborarea şi aplicarea proiectelor de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, a programelor de creştere a productivitatii muncii şi a planului de normare a muncii;
d) controlează respectarea cu stricteţe, în unităţile subordonate, a tuturor regulilor de ordine şi disciplina a muncii şi iau măsuri pentru desfăşurarea în bune condiţii a întregii activităţi;
e) răspund de elaborarea şi aprobarea normelor de muncă unificate pe grup de întreprinderi, pe minister şi pe economie, potrivit competentelor acestora;
f) asigura elaborarea de norme de producţie odată cu proiectarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, tehnologiilor produselor noi sau modernizate, în condiţii de eficienta economică, productivitate ridicată şi costuri de producţie reduse, comparabile cu cele mai bune realizari din ţara sau pe plan mondial;
g) răspund de calitatea normelor de producţie, de timp şi de personal elaborate şi aplicate în unităţi, precum şi de asigurarea condiţiilor tehnice şi organizatorice stabilite odată cu elaborarea acestora;
h) controlează şi sprijină întreprinderile subordonate pentru realizarea la termen a proiectelor de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, a programelor de creştere a productivitatii muncii şi a planului de normare a muncii;
i) asigura elaborarea programelor de perfecţionare a pregătirii profesionale a personalului muncitor şi controlează realizarea acestora.


Secţiunea a 2-a Atribuţiile şi răspunderile Comitetului de Stat al Planificarii, Consiliului Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie şi Ministerului Muncii

Articolul 37

Comitetul de Stat al Planificarii are următoarele atribuţii principale:
a) întocmeşte propuneri pentru proiectele planurilor curente şi de perspectiva, pe baza studiilor proprii şi a propunerilor titularilor de plan, cu privire la creşterea productivitatii muncii, folosirea raţională a forţei de muncă şi perfecţionarea continua a pregătirii acesteia;
b) elaborează, împreună cu Ministerul Muncii şi titularii de plan, programele de creştere a productivitatii muncii pe economie, asigurind, prin măsuri concrete, realizarea integrală a sarcinilor de creştere a productivitatii muncii, prevăzute în planurile unice de dezvoltare economico-socială şi în programul de perspectiva;
c) răspunde, împreună cu Ministerul Muncii şi titularii de plan, potrivit legii, de execuţia planului cu privire la productivitatea muncii şi folosirea forţei de muncă şi exercită un control permanent asupra îndeplinirii sarcinilor prevăzute pentru a preveni orice nerealizare şi a asigura înfăptuirea ritmurilor planificate.


Articolul 38

Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie are următoarele atribuţii principale:
a) răspunde de cuprinderea în plan şi de realizarea obiectivelor de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic care asigura ridicarea permanenta a nivelului tehnic-calitativ al produselor, promovarea şi generalizarea tehnologiilor avansate, reducerea consumurilor materiale şi energetice, creşterea gradului de utilizare a resurselor refolosibile;
b) stabileşte măsuri obligatorii pentru perfecţionarea organizării activităţii de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic, de îmbunătăţirea conţinutului şi creşterea eficientei acestei activităţi;
c) îndrumă şi controlează activitatea ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, a unităţilor de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare în realizarea planului de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic.


Articolul 39

Ministerul Muncii are următoarele atribuţii principale:
a) raspunde, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii, de elaborarea proiectului de plan şi a programelor de creştere a productivitatii muncii pe economie, pe baza propunerilor ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale;
b) elaborează proiectul planului de normare a muncii pe ansamblul economiei naţionale, pe baza propunerilor ministerelor şi celorlalte organe centrale, iar după aprobare urmăreşte modul de aplicare a acestuia;
c) urmăreşte, împreună cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, elaborarea proiectelor de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii pentru noile obiective sau de modernizare şi dezvoltare a celor existente;
d) elaborează, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, proiecte de norme de personal pe unele ramuri, subramuri, precum şi pentru unele sectoare sau domenii cu pondere însemnată în economie, care urmează să fie aprobate prin decret al Consiliului de Stat;
e) întocmeşte, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, şi supune spre aprobare Consiliului de Miniştri propuneri de măsuri de ansamblu privind perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii, în vederea creşterii productivitatii muncii, a eficientei economice în toate sectoarele de activitate;
f) urmăreşte şi analizează modul în care se desfăşoară activitatea de organizare a producţiei şi a muncii în unităţile economice; controlează modul de aplicare a măsurilor privind perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii şi măsurile luate pentru creşterea productivitatii muncii; informează Consiliul de Miniştri asupra constatărilor făcute;
g) efectuează controlul de specialitate asupra modului cum se elaborează şi se aplică programele pentru fundamentarea productivitatii muncii planificate, normele de producţie, de timp şi de personal, stabilind, totodată, răspunderile şi măsurile ce se impun pentru înlăturarea neajunsurilor constatate;
h) colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului, cu celelalte organe interesate, în vederea includerii în programele de învăţămînt de toate gradele a cunoştinţelor necesare privind creşterea productivitatii muncii şi perfecţionarea organizării şi normarii producţiei şi a muncii.


Articolul 40

Consiliul de Miniştri coordonează şi controlează activitatea desfăşurată în domeniul creşterii productivitatii muncii, perfecţionării organizării şi normarii producţiei şi a muncii de către ministere, celelalte organe centrale şi locale şi ia măsuri pentru înlăturarea oricăror neajunsuri constatate în acest domeniu.


Secţiunea a 3-a Răspunderile sindicatelor şi ale oamenilor muncii

Articolul 41

Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, comitetele uniunilor sindicatelor pe ramuri de activitate şi comitetele sindicale din centrale, întreprinderi şi din celelalte unităţi vor acţiona pentru:
a) mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii în vederea creşterii productivitatii muncii, perfecţionării organizării şi normarii producţiei şi a muncii, ridicării nivelului de calificare şi de pregătire tehnico-profesională;
b) intensificarea activităţii de investiţii şi inovaţii, generalizarea, împreună cu ministerele economice şi Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, a inventiilor şi inovatiilor, a metodelor şi tehnologiilor de mare productivitate, precum şi a formelor superioare de organizare a producţiei şi a muncii;
c) dezvoltarea conştiinţei socialiste a tuturor oamenilor muncii, întărirea ordinii şi disciplinei, a spiritului de răspundere şi formarea unei atitudini noi, comuniste, faţă de muncă.


Articolul 42

Oamenii muncii, în calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie, de producători şi beneficiari ai valorilor materiale, trebuie să acţioneze pentru creşterea eficientei economice a întregii activităţi a unităţilor, gospodărirea judicioasă a părţii din avutia naţionala încredinţată de societate în administrare, sporirea contribuţiei fiecărei unităţi la dezvoltarea generală a societăţii, la ridicarea nivelului productivitatii muncii sociale.


Articolul 43

Fiecare om al muncii răspunde de respectarea stricta a disciplinei, de folosirea integrală a timpului de lucru şi are obligaţia sa utilizeze cu eficienta maxima maşinile, utilajele, instalaţiile, sculele şi dispozitivele cu care lucrează, să asigure întreţinerea şi reglarea acestora, să se încadreze în consumurile normate de muncă, de materii prime, materiale, combustibili şi energie, precum şi în condiţiile de calitate prescrise ale produselor.


Articolul 44

Fiecare om al muncii este obligat să-şi ridice continuu nivelul de pregătire profesională şi politica, să respecte condiţiile tehnice şi organizatorice pe baza cărora s-au elaborat normele de producţie, sa acţioneze pentru realizarea lor, pentru eliminarea oricăror forme de risipa, înlăturarea neglijentelor în păstrarea şi folosirea mijloacelor de muncă, în desfăşurarea normală a proceselor de producţie.


Capitolul 4 Dispoziţii finale

Articolul 45

Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.


Articolul 46

(1) În cazul în care se constata încălcări ale prevederilor prezentei legi, organele de control împuternicite de Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor şi de organele bancare au dreptul:
a) sa ceara conducătorului unităţii controlate ori, după caz, conducătorul organului ierarhic superior al acestei unităţi aplicarea de sancţiuni disciplinare persoanei vinovate, potrivit legii;
b) sa propună organelor în drept îndepărtarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanei vinovate de încălcări grave ale disciplinei de elaborare şi aplicare a normelor de producţie, de timp şi de personal şi a programelor de măsuri pentru creşterea productivitatii muncii, a proiectelor de organizare a producţiei şi a muncii;
c) să solicite luarea de către conducătorul unităţii controlate a măsurilor necesare pentru stabilirea răspunderii materiale, în cazul producerii de pagube avutului obştesc.
(2) Organele cărora li s-au comunicat măsurile prevăzute la alin. (1) sînt obligate ca în termen de 15 zile sa informeze Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor şi organele bancare asupra măsurilor luate.


Articolul 47

(1) Constituie contravenţie la prevederile prezentei legi şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 la 6.000 lei următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
a) nerespectarea prevederilor înscrise în proiectele de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii;
b) elaborarea şi aplicarea de norme de producţie, de timp sau de personal în neconcordanta cu condiţiile tehnice şi organizatorice existente la locurile de muncă;
c) aplicarea altor norme de producţie, de timp şi de personal decît cele aprobate potrivit legii;
d) aplicarea de norme de producţie, de timp şi de personal fără încunoştinţarea şi instruirea personalului muncitor cu privire la conţinutul acestora şi obligaţiile ce le revin fiecăruia la locul de muncă;
e) nerespectarea parametrilor din documentaţia tehnica a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor la stabilirea normelor de producţie;
f) menţinerea în unităţi a personalului muncitor peste numărul planificat şi nerespectarea numărului de personal stabilit, pe categorii, pe baza normativelor aprobate potrivit legii;
g) menţinerea în unităţi a unui număr de personal mai mare decît cel corespunzător producţiei prevăzute a se realiza şi îndeplinirii nivelului planificat al productivitatii muncii.
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) se aplică persoanelor vinovate, corespunzător atribuţiilor şi raspunderilor care decurg din prezenta lege.
(3) Sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice.


Articolul 48

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor şi organele bancare, prin personalul împuternicit în acest scop, în toate unităţile. De asemenea, poate să constate şi să aplice sancţiunile contravenţionale şi personalul celorlalte ministere şi organe centrale, al comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi cel al centrelor şi unităţilor asimilate acestora, anume împuternicit de către conducătorii acestora, fiecare în domeniul sau de activitate.


Articolul 49

(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în condiţiile legii.
(2) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 47 le sînt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.


Articolul 50

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1986.
(2) Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 201/1958 privind îmbunătăţirea metodologiei de reexaminare a normelor de muncă, prevederile art. 9 şi art. 12 alin. 4 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2494/1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul muncii şi ocrotirilor sociale, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi, se abroga.

www.pensii.ro

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *