LEGE nr. 80 din 21 iulie 1992 (**republicată**) privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.
(actualizată până la 19 mai 2000)
*) Actualizată până la data de 19 mai 2000 de: Ordonanţa Guvernului nr. 70 din 29 august 1994; Ordonanţa de urgenta nr. 54 din 19 mai 2000.
**) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1994, dîndu-se articolelor şi alineatelor o noua numerotare. Legea nr. 80/1992 este publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 180 din 29 iulie 1992.
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Capitolul 1 Dispoziţii generale
Articolul 1
Agricultorii şi proprietarii de terenuri forestiere, precum şi membrii lor de familie în vârsta de peste 15 ani, care prestează o munca nesalariata în cadrul gospodariilor individuale sau în cadrul formelor asociative din agricultura, în condiţiile şi limitele asigurării facultative prevăzute de prezenta lege, au dreptul la:
a) pensie pentru limita de vârsta;
b) pensie pentru pierderea capacităţii de muncă;
c) pensie de urmaş;
d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
e) indemnizaţie pentru sarcina şi lehuzie;
f) indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârsta de până la un an;
g) ajutor de deces;
h) alte drepturi de asigurări sociale.
Articolul 2
(1) Pensiile de asigurări sociale cuvenite agricultorilor nu sunt impozabile.
(2) Dreptul la pensie este imprescriptibil şi netransmisibil.
(3) Cererile privind stabilirea şi plata pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale sunt scutite de taxe de timbru.
Capitolul 2 Organizarea sistemului de pensii şi asigurări sociale al agricultorilor
Articolul 3
Pensiile şi celelalte drepturi de asigurări sociale prevăzute în prezenta lege se stabilesc şi se plătesc prin Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Articolul 4
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale efectuează, în condiţiile legii, toate operaţiunile privind constituirea şi administrarea fondurilor de pensii şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale pentru agricultori.
Articolul 5
(1) Fondurile destinate plăţii pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor se constituie din contribuţia persoanelor asigurate, a agenţilor economici şi din alte surse. Fondurile astfel constituite sunt purtătoare de dobinda.
(2) În cazurile în care sursele arătate la alin. (1) nu acoperă integral cheltuielile pentru plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, se vor aloca fonduri de la buget, care se vor stabili şi aproba prin legea anuală privind bugetul de stat.
(3)**) Persoanele asigurate în condiţiile prezentei legi, în vârsta de peste 18 ani, vor achită o contribuţie de pensii şi asigurări sociale stabilită în cota de 7% asupra venitului lunar asigurat şi o cota de 2% asupra aceluiaşi venit mediu lunar asigurat, pentru finanţarea ocrotirii sănătăţii.
––––-
**) Potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 1/1994, persoanele asigurate prin contracte de asigurare încheiate până la intrarea în vigoare a legii susmenţionate nu datorează cota de 2% prevăzută în acest alineat, pentru finanţarea ocrotirii sănătăţii.
(4)*) Abrogat
––––
*) Alin. (4) al art. 5 a fost abrogat prin art. 41 al Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit. Alin. (4) avea următorul cuprins:
„Agenţii economici cu personalitate juridică care produc, industrializeaza sau comercializează produse agricole şi alimentare vor achită la fondul de pensii şi asigurări sociale al agricultorilor o contribuţie cuprinsă între 2 şi 4% din veniturile realizate din activitatea de producţie agricolă sau de industrializare a produselor agricole şi alimentare, după deducerea accizelor, respectiv din adaosul comercial, comisionul sau adaosul de alimentaţie publică realizat din activitatea de comercializare a produselor agricole şi alimentare”.
(5)*) Abrogat
(6)*) Abrogat
––––-
*) Alin. (4), (5), (6) au fost abrogate prin art. 1 al ORDONANŢEI DE URGENTA nr. 54 din 19 mai 2000 pentru abrogarea unor dispoziţii legale cu privire la contribuţia agenţilor economici la constituirea Fondului asigurărilor sociale ale agricultorilor.
Textul iniţial al acestor articole era:
„Alin. (4): Agenţii economici cu personalitate juridică care produc, industrializeaza sau comercializează produse agricole şi alimentare vor achită la fondul de pensii şi asigurări sociale al agricultorilor o contribuţie cuprinsă între 2 şi 4% din veniturile realizate din activitatea de producţie agricolă sau de industrializare a produselor agricole şi alimentare, după deducerea accizelor, respectiv din adaosul comercial, comisionul sau adaosul de alimentaţie publică realizat din activitatea de comercializare a produselor agricole şi alimentare”.
„Alin. (5): Încadrarea agenţilor economici prevăzuţi la alin. (4) pe tipuri de activitate şi niveluri de contribuţie, precum şi modalitatea urmăririi şi încasării acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
„Alin. (6): „Neplata contribuţiei prevăzute la alin. (4), la termenele prevăzute, atrage majorarea sumelor datorate cu 0,3% pentru fiecare zi de întârziere. Sumele reprezentind majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale pentru agricultori”.
(7) Neplata contribuţiei prevăzute la alin. (3), pe o perioadă mai mare de 2 ani, atrage încetarea plăţii drepturilor de asigurări sociale pe perioada respectiva. Dacă în această perioadă persoana interesată solicita unele drepturi de asigurări sociale, acestea se vor acorda numai după achitarea contribuţiei datorate.
Articolul 6
Persoanele asigurate care nu au achitat contribuţia de pensii şi asigurări sociale au posibilitatea de a achită aceasta contribuţie pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 2 ani în urma.
Articolul 7
(1) Pentru membrii de familie ai persoanelor asigurate, în vârsta de până la 18 ani, contribuţia prevăzută la art. 5 alin. (3) se considera achitată.
(2) Contribuţia de pensii şi asigurări sociale a tinerilor agricultori în vârsta de peste 18 ani şi care nu au depăşit vârsta de 30 ani va reprezenta în primul an de asigurare 50% din nivelul contribuţiei prevăzute la art. 5 alin. (3), 65% în anul al doilea şi 80% în anul al treilea.
Capitolul 3 Categorii de pensii şi caracteristicile dreptului la pensie
Secţiunea I Pensia pentru limita de vârsta
Articolul 8
Persoanele care au o durată de asigurare, în sistemul organizat prin prezenta lege, de 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, au dreptul la pensie integrală la împlinirea virstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile.
Articolul 9
(1) Pensia integrală pentru limita de vârsta se stabileşte prin aplicarea cotei de 60% asupra venitului mediu lunar asigurat în ultimii 10 ani pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale.
(2) Venitul mediu lunar asigurat nu poate fi mai mic decît jumătate din salariul de baza minim brut pe ţara, reglementat la data achitării acestei contribuţii.
(3) Persoanele care au o durată de asigurare mai mare de 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile beneficiază pentru fiecare an în plus din primii 5 ani de un spor la pensie de 1% şi, pentru fiecare an în plus peste această perioadă, de un spor de 0,5% din venitul mediu lunar asigurat.
(4) Persoanele care au o perioadă de asigurare mai mica de 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, dar nu mai puţin de 10 ani de contribuţie, beneficiază de o pensie calculată în condiţiile alin. (1), proporţională cu numărul anilor de asigurare.
(5) Pensia minima integrală pentru limita de vârsta, stabilită conform prevederilor prezentei legi, nu poate fi mai mica decît jumătate din cuantumul rezultat prin aplicarea cotei de 60% asupra salariului de baza minim brut pe ţara, reglementat la data stabilirii acesteia.
(6) Pensia minima integrală pentru limita de vârsta nu poate fi mai mica decît cuantumul pensiei minime integrale pentru limita de vârsta, majorată, indexata, compensata la data pensionării. Aceste prevederi se aplică şi în cazul majorării salariului de baza minim brut pe ţara în raport cu care se stabileşte pensia minima integrală pentru limita de vârsta.
(7) Pensia minima pentru limita de vârsta cu vechime incompleta de minimum 10 ani se stabileşte în raport cu cuantumul pensiei minime prevăzute la alin. (5), proporţional cu numărul anilor perioadei de asigurare.
Articolul 10
(1) Durata efectivă a contribuţiei se stabileşte în ani. Fracţiunile de timp mai mari de 6 luni se intregesc la un an, dacă cel în cauza are vechimea minima necesară în vederea pensionării.
(2) Se considera perioada de asigurare şi timpul în care persoanele asigurate au fost în concediu pentru sarcina şi lehuzie, au fost internate în spitale sau sanatorii, au îndeplinit obligaţii militare, dacă această perioadă nu a fost valorificată ca vechime în munca în alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare, chiar dacă nu a fost achitată contribuţia de asigurări sociale în această perioadă.
(3) De aceleaşi drepturi beneficiază şi mama care a îngrijit copilul în vârsta de până la un an.
Secţiunea a II-a Pensia pentru pierderea capacităţii de muncă
Articolul 11
(1) Persoanele asigurate potrivit prevederilor prezentei legi care, datorită unor accidente sau boli produse sau contactate în perioada asigurării, şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, fiind încadrate în gradul I sau II de invaliditate, primesc pensie pe timpul cît durează invaliditatea.
(2) Pensia de invaliditate de gradul I se determina în raport cu perioada de asigurare şi cu venitul mediu lunar asigurat, în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute la acordarea pensiei pentru limita de vârsta. Atunci când perioada de asigurare este mai mica de 10 ani, la calcularea pensiei se are în vedere media veniturilor lunare din perioada de asigurare. Pensia de invaliditate de gradul I rezultată din calcul nu va putea fi mai mica decît pensia minima pentru limita de vârsta cu o vechime de 10 ani.
(3) Cuantumul pensiei de invaliditate de gradul II reprezintă 85% din pensia de invaliditate de gradul I.
Articolul 12
În cazul schimbării gradului de invaliditate, pensia corespunzătoare noului grad se stabileşte pe baza cuantumului pensiei avute la gradul de invaliditate anterior.
Articolul 13
(1) La împlinirea virstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile, pensionarilor de invaliditate li se calculează, la cerere, pensia pentru limita de vârsta, dacă au dovada de contribuţie de peste 10 ani.
(2) În situaţia în care, prin recalculare, rezultă o pensie mai mica, la împlinirea virstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile se menţine cuantumul pensiei de invaliditate.
Articolul 14
Încadrarea şi menţinerea în grade de invaliditate se fac în condiţiile aplicabile persoanelor cuprinse în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Secţiunea a III-a Pensia de urmaş
Articolul 15
(1) Pensia de urmaş se acordă copiilor şi soţului supravieţuitor, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Pensia de urmaş se acordă dacă persoana decedata era pensionar sau îndeplinea condiţiile prevăzute pentru obţinerea unei pensii.
Articolul 16
(1) Copii au dreptul la pensie de urmaş până la împlinirea virstei de 16 ani sau, dacă continua studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 25 ani, respectiv 26 ani, în cazul celor care urmează studii superioare cu o durată mai mare de 5 ani.
(2) Dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad la împlinirea virstelor prevăzute la alineatul precedent, copiii primesc pensie de urmaş pe toată durata invaliditatii.
Articolul 17
(1) Sotia sau soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii la împlinirea virstei de 57 ani, respectiv 62 ani, dacă au avut cel puţin 15 ani de căsătorie. Dacă durata căsătoriei a fost mai mica, dar de cel puţin 10 ani, pensia se acordă proporţional cu anii de căsătorie.
(2) Sotia sau soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârsta şi de durata căsătoriei, pe timpul cît este invalid de gradul I sau II.
(3) Sotia sau soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârsta sau durata căsătoriei, dacă la data decesului soţului nu are alte venituri în afară celor realizate din activităţi agricole productive şi are în îngrijire unu sau mai mulţi copii în vârsta de până la 7 ani.
(4) Sotia sau soţul supravieţuitor îşi păstrează dreptul la pensie de urmaş şi în cazul în care s-a recăsătorit.
Articolul 18
Pensia de urmaş se stabileşte în condiţiile prevăzute pentru acordarea acesteia în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Capitolul 4 Alte drepturi de asigurări sociale
Articolul 19
(1) Persoanele asigurate pe timpul incapacităţii temporare de muncă, determinata de boala sau accident, beneficiază de o indemnizaţie, dacă au contribuit la fondul de asigurări al agricultorilor o perioadă de minimum 6 luni din ultimele 12 luni calendaristice.
(2) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte în cota de 80% din media lunară a venitului asigurat din ultimele 6 luni pentru care a fost achitată contribuţia.
(3) Femeile au dreptul la aceasta indemnizaţie, în caz de sarcina şi lehuzie, pe o durată de 112 zile calendaristice, precum şi în cazul creşterii copilului în vârsta de până la un an, pe toată aceasta durata.
Articolul 20
(1) Pensionării, precum şi membrii lor de familie au dreptul, în caz de imbolnavire, la asistenţa medicală şi medicamente pe timpul internării în spitale şi ambulatoriu şi la tratament în staţiunile balneoclimaterice, în condiţiile legii aplicabile în sistemul asigurărilor sociale de stat.
(2) De aceste drepturi beneficiază şi persoanele asigurate, precum şi membrii lor de familie, dacă au contribuit la fondul de asigurări sociale al agricultorilor şi la fondul pentru finanţarea ocrotirii sănătăţii o perioadă de minimum 6 luni în ultimele 12 luni calendaristice.
Articolul 21
(1) La decesul asiguratului se acordă un ajutor de inmormintare egal cu cuantumul pensiei minime integrale pentru limita de vârsta.
(2) În cazul decesului unui membru de familie, cu drept la pensie de urmaş, se acordă asiguratului un ajutor de inmormintare egal cu jumătate din pensia minima integrală pentru limita de vârsta.
Capitolul 5 Stabilirea şi plata pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale
Articolul 22
(1) Pensia se stabileşte la cererea persoanei în cauza înregistrate la oficiul de pensii pentru agricultori din cadrul direcţiei de muncă şi protecţie socială în raza căreia solicitantul domiciliază.
(2) Dosarul, în vederea pensionării, va cuprinde şi carnetul de asigurare cu înregistrările la zi, precum şi alte acte necesare stabilirii dreptului la pensie.
Articolul 23
(1) Stabilirea pensiei sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de oficiul de pensii pentru agricultori din cadrul direcţiei de muncă şi protecţie socială, care va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept ce au condus la admiterea sau respingerea cererii de pensionare.
(2) Decizia se comunică în scris petitionarului în termen de 45 de zile de la data înregistrării dosarului complet.
Articolul 24
(1) Împotriva deciziei, emise în condiţiile art. 23, persoana interesată poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestaţii ce funcţionează pe lângă direcţia judeteana de muncă şi protecţie socială, respectiv de pe lângă Direcţia generală de muncă şi protecţie socială a municipiului Bucureşti.
(2) Deciziile comisiilor prevăzute la alin. (1), date în materie de pensii, pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Articolul 25
(1) Pensia pentru limita de vârsta poate fi solicitată la împlinirea virstei de pensionare şi se acordă cu data de întâi a lunii următoare înregistrării dosarului complet, întocmit în vederea pensionării.
(2) Pensia de invaliditate se acordă cu începere de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă.
(3) Pensia de urmaş se acordă de la data decesului susţinătorului, dacă acesta nu era pensionar, sau de la data de întâi a lunii următoare decesului pensionarului.
(4) La pensionarea de invaliditate, dosarul se depune în cel mult 30 de zile de la primirea hotărârii de încadrare într-unul din gradele de invaliditate, iar pentru urmaş, în cel mult 30 de zile de la data decesului susţinătorului.
(5) În cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin. (4), plata pensiei se face de la data depunerii cererii.
Articolul 26
Pensionării pentru limita de vârsta care, după data stabilirii pensiei, continua să contribuie la fondul de pensii, pot cere recalcularea acesteia, prin adăugarea perioadei de asigurare după pensionare, în momentul încetării contribuţiei către acest fond, dar nu mai devreme de un an. Recalcularea se face avîndu-se în vedere baza de calcul folosită la stabilirea iniţială a pensiei.
(2) Pensionării care după data stabilirii pensiei pentru limita de vârsta au contribuit la fondul de pensii o perioadă de cel puţin 5 ani pot cere recalcularea pensiei, folosind ca baza de calcul fie venitul mediu lunar asigurat avut în vedere la stabilirea iniţială a pensiei, fie venitul mediu lunar asigurat la care s-a plătit contribuţia în ultimii 5 ani.
(3) Recalcularea se poate face o singură dată, la încetarea plăţii contribuţiei.
Articolul 27
(1) Sumele plătite fără temei legal se recuperează potrivit legii de la beneficiarii acestora, pe baza deciziilor emise de către direcţia judeteana de muncă şi protecţie socială sau Direcţia generală de muncă şi protecţie socială a municipiului Bucureşti. Deciziile constituie titlu executoriu.
(2) Sumele rămase nerecuperate de pe urma pensionarilor decedati nu se mai urmăresc.
Articolul 28
Pensia se suspenda pe perioada cît pensionarul executa o pedeapsă privată de libertate sau are domiciliul stabil pe teritoriul altei tari. După încetarea cauzelor de mai sus, plata pensiei se reia la cerere.
Articolul 29
Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, reprezentind pensia pe luna în care a avut loc decesul şi, după caz, drepturile de pensie cuvenite şi neachitate până la deces, se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor sau, în lipsa acestora, părinţilor celui decedat ori persoanei care dovedeşte ca l-a îngrijit până la data decesului.
Articolul 30
Dispoziţiile legii din sistemul asigurărilor sociale de stat, precum şi ale art. 22-24 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi la stabilirea şi plata celorlalte drepturi de asigurări sociale.
Capitolul 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale
Articolul 31
(1) Drepturile de pensie ale agricultorilor, stabilite pe baza legislaţiei în vigoare până la data prezentei legi, se menţin în continuare şi se achită indexate şi majorate cu sumele fixe reprezentind compensarea creşterii preţurilor şi tarifelor în cuantumurile aplicabile pensiilor de asigurări sociale de stat, atât timp cît sunt îndeplinite condiţiile în baza cărora au fost acordate.
(2) Pensia minima pentru vechime integrală, stabilită pe baza legislaţiei în vigoare până la data de 29 iulie 1992, indexata şi majorată în condiţiile alin. (1), devine 17.040 lei lunar, începând cu 1 decembrie 1993.
(3) Pensiile pentru vechime incompleta, stabilite în baza legislaţiei în vigoare până la data aplicării prezentei legi, indexate şi majorate în condiţiile alin. (1), se modifica şi se plătesc proporţional cu vechimea luată în considerare la stabilirea lor iniţială, raportată la pensia minima pentru vechime integrală, stabilită în condiţiile alin. (2).
(4) Sumele cuvenite cu titlu de pensie suplimentară, acordate în baza legislaţiei în vigoare până la data aplicării prezentei legi, se includ în cuantumul pensiei de baza şi se plătesc din fondul de pensii şi asigurări sociale al agricultorilor.
Articolul 32
(1) Constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuţia minima prevăzută în Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru foştii cooperatori contribuţia minima prevăzută de prezenta lege, determinata corespunzător salariului de baza minim brut pe ţara, reglementat la data intrării în vigoare a legii, se considera achitată pentru perioada în care au prestat volumul de muncă.
(2) Timpul util se stabileşte în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, insumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurata a lucrat în fosta cooperativa agricolă de producţie, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectiva.
(3) Timpul util stabilit în condiţiile alin. (2) nu poate depăşi numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
(4) Persoanele care la împlinirea virstei de pensionare prevăzute la art. 8 nu au realizat 10 ani vechime potrivit prevederilor alin. (2), dar au cel puţin 5 ani în fostele cooperative agricole de producţie sau au achitat contribuţia minima prevăzută de Legea nr. 5/1977 şi care nu au drept de pensie din alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare, beneficiază, la cerere, de o pensie de 60% din cuantumul pensiei minime prevăzute la art. 9 alin. (7).
(5) De acest drept beneficiază, la cerere, şi persoanele care au depăşit vârsta de pensionare prevăzută de prezenta lege, chiar dacă li s-a stabilit un drept de pensie suplimentară.
Articolul 33
Persoanele care au o vechime utila la pensie, realizată potrivit normelor prezentei legi, mai mica de 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, pot beneficia de pensie, în condiţiile acestei legi, dacă contribuie la fondul de pensii şi asigurări sociale al agricultorilor până la împlinirea virstei de pensionare.
Articolul 34
(1) Persoanele care primesc pensie din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor beneficiază de aceasta pensie chiar dacă li se cuvine o pensie şi din alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare. Acestor persoane nu li se aplică prevederile art. 42 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială.
(2) Pensia de asigurări sociale a agricultorilor poate fi cumulată cu alte venituri.
Articolul 35
(1) Activitatea de pensii şi asigurări sociale pentru agricultori trece la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Casa Autonomă de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii îşi încetează activitatea.
(2) Patrimoniul Casei Autonome de Pensii şi Asigurări Sociale a Ţărănimii se preia de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale prin Direcţia generală de pensii, asigurări sociale şi tratament balnear pentru agricultori. De asemenea, se preia în administrare, de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, patrimoniul fostei Uniuni Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie şi al uniunilor sale judeţene, până la clarificarea situaţiei juridice a acestui patrimoniu.
(3) Unităţile de odihnă şi tratament balnear ale ţărănimii trec în administrarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale până la clarificarea situaţiei lor juridice, cu respectarea destinaţiei pentru care au fost înfiinţate. Profitul net obţinut din activitatea acestor unităţi se face venit la bugetul asigurărilor sociale al agricultorilor.
(4) Salariaţii aferenţi activităţii de pensii şi asigurări sociale pentru taranime şi ai unităţilor de odihnă şi tratament balnear ale ţărănimii, preluate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, se considera transferati în interesul serviciului.
(5) Predarea-primirea întregii activităţi şi a patrimoniilor prevăzute la alin. (2) se face prin protocol, pe bază de bilanţ.
(6) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii se va stabili, prin hotărâre a Guvernului, ca unităţile de odihnă şi tratament balnear pentru agricultori sa funcţioneze ca societăţi comerciale.
(7) După preluarea patrimoniilor prevăzute la alin. (2), Guvernul va organiza controlul gestionării anterioare a acestor patrimonii, iar în cazul constatării unor nereguli, va lua măsuri pentru recuperarea pagubelor şi tragerea la răspundere a vinovatilor.
Articolul 36
(1) În vederea asigurării şi dezvoltării bazei materiale necesare organizării şi funcţionarii sistemului de pensii şi asigurări sociale al agricultorilor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate utiliza până la 10% din dobinda constituită la fondurile destinate plăţii pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.
(2) Pentru dotarea cu obiecte de inventar, mijloace de transport şi efectuarea reparaţiilor necesare la unităţile de odihnă şi tratament balnear ale agricultorilor, aflate în administrarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, acesta poate utiliza sume de până la 10% din dobinda constituită la fondurile destinate plăţii pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.
Articolul 37
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 4 din 30 iunie 1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producţie, Legea nr. 5 din 30 iunie 1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale taranilor cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, Decretul-lege nr. 53/1990 privind majorarea pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
––––––