În vigoare de la 16 decembrie 2022
Consolidarea din data de 21 octombrie 2023 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 1102 din 16 noiembrie 2022
Include modificările aduse prin următoarele acte: OUG 168/2022.
Va suferi modificări aduse prin următoarele acte: Legea 282/19.10.2023 începând cu 01.01.2024
Ultimul amendament în 16 decembrie 2022.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
TITLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
(2) Judecătorii şi procurorii au calitatea de magistraţi. Cariera judecătorilor este separată de cariera procurorilor.
Art. 2. – (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile prezentei legi.
(2) Judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecătorii soluţionează cauzele în baza legii, cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, fără constrângeri, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii directe sau indirecte din partea oricărei persoane sau autorităţi.
(4) Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor.
Art. 3. – (1) Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii. Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
(2) În efectuarea şi supravegherea urmăririi penale, precum şi în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege.
(3) Procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer, detaşare, delegare sau promovare, numai cu acordul lor. Ei pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Art. 4. – (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.
(2) Judecătorii şi procurorii trebuie să se asigure, în toate stadiile unui proces, că drepturile şi libertăţile individuale sunt garantate şi că ordinea publică este protejată.
(3) Judecătorii şi procurorii îşi desfăşoară activitatea cu bună-credinţă şi în mod imparţial, asigurând inclusiv aparenţa de imparţialitate.
(4) Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
TITLUL II
Cariera judecătorilor şi procurorilor
CAPITOLUL I
Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor
Art. 5. – (1) Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii, cu respectarea principiilor transparenței şi egalității.
(2) Admiterea în magistratură şi formarea profesională inițială în vederea ocupării funcției de judecător şi procuror se realizează prin Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) Poate fi admisă la Institutul Naţional al Magistraturii persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;
b) este licenţiată în drept;
c) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;
d) cunoaşte limba română;
e) este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.
Art. 6. – (1) Data şi locul concursului de admitere prevăzut la art. 5 alin. (1), calendarul de desfăşurare a concursului, numărul de locuri scoase la concurs, cuantumul taxei de înscriere, tematica şi bibliografia de concurs, precum şi cererea de înscriere tipizată se stabilesc prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Pentru înscrierea la concursul prevăzut la art. 5 alin. (1), candidatul plăteşte o taxă al cărei cuantum se stabileşte în funcţie de cheltuielile necesare pentru organizarea concursului. Taxa de înscriere la concurs se restituie în cazul unor situaţii obiective de împiedicare a participării la concurs intervenite înainte de susţinerea primei probe a concursului.
(3) Numărul locurilor scoase la concurs se stabileşte în funcţie de numărul de posturi de judecători şi procurori vacante, precum şi de cele care vor fi înfiinţate.
(4) Datele prevăzute la alin. (1) se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
(5) Posturile vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor coordonate de consiliu sau subordonate consiliului, al Ministerului Public ori al Ministerului Justiţiei şi instituţiilor coordonate sau subordonate acestuia, care se ocupă prin concursul de admitere prevăzut la art. 5 alin. (1), se publică odată cu anunţul referitor la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, prevederile prezentului capitol fiind aplicabile în mod corespunzător şi în cazul admiterii pe aceste posturi. Pentru Ministerul Justiţiei şi instituţiile coordonate sau subordonate acestuia şi Ministerul Public, posturile care se scot la concurs se stabilesc de fiecare din cele două instituţii, după caz.
(6) În cuprinsul cererii de înscriere, candidatul optează fie pentru posturile de auditori de justiţie, fie pentru posturile vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, fără a se indica instituţia în cadrul căreia este postul vacant, putându-se formula o singură opţiune.
Art. 7. – (1) Pentru concursul de admitere prevăzut la art. 5 alin. (1), Plenul Consiliului Superior al Magistraturii numeşte comisia de organizare a concursului, comisia de elaborare a subiectelor, comisia de corectare, comisia de interviu, precum şi comisia de soluţionare a contestaţiilor.
(2) Comisia de elaborare a subiectelor elaborează subiectele şi baremele de evaluare şi notare pentru testul-grilă şi pentru proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, iar comisia de corectare corectează şi notează lucrările la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice. Pentru testul-grilă şi pentru proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, în cadrul comisiei de elaborare a subiectelor şi al celei de corectare se constituie în mod distinct comisii pentru disciplinele drept civil şi drept procesual civil, respectiv drept penal şi drept procesual penal. Subiectele de drept material sunt elaborate de membrii comisiei care elaborează şi subiectele de drept procesual în materia corespunzătoare.
(3) Comisia de interviu elaborează grila de evaluare în baza căreia se face aprecierea interviului, precum şi subiectele pe baza cărora vor fi examinați candidații şi realizează intervievarea candidaţilor, în scopul identificării aptitudinilor, motivaţiilor şi elementelor de etică specifice profesiei. În cadrul comisiei de interviu se pot constitui subcomisii de interviu, în funcţie de numărul candidaţilor declaraţi admişi după prima etapă eliminatorie.
(4) Comisia de soluţionare a contestaţiilor este compusă din:
a) subcomisii de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva baremului stabilit pentru cele două probe scrise şi împotriva punctajului de la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, constituite în mod distinct la disciplinele drept civil şi drept procesual civil, respectiv drept penal şi drept procesual penal;
b) subcomisii de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor obţinute la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, constituite în mod distinct la disciplinele drept civil şi drept procesual civil, respectiv drept penal şi drept procesual penal;
c) subcomisii de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor obţinute la proba interviului.
(5) Nu pot fi numite în comisiile prevăzute la alin. (1) persoanele care au soţul sau soţia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaţilor. O persoană poate face parte dintr-o singură comisie. Din aceeaşi comisie sau din comisii diferite nu pot face parte soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv.
(6) Nu pot face parte din comisiile prevăzute la alin. (2) – (4) membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi nici persoane din conducerea Consiliului Superior al Magistraturii ori a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 8. – Comisia de organizare a concursului coordonează organizarea şi desfăşurarea concursului şi verifică îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de participare la concurs. Comisia de organizare a concursului se compune din preşedinte, vicepreşedinte şi membri, desemnaţi din rândul personalului din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, inclusiv al celui cu funcţii de conducere. Responsabilii de sală şi supraveghetorii, precum şi alte persoane care desfăşoară activitatea pentru buna organizare a concursului sunt desemnaţi de preşedintele comisiei de organizare a concursului.
Art. 9. – (1) Comisia de elaborare a subiectelor, comisia de corectare, comisia de interviu, precum şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt conduse de câte un preşedinte. Numărul membrilor comisiilor se stabileşte prin hotărârea de numire a acestora, în funcţie de numărul candidaţilor.
(2) Membrii comisiei de elaborare a subiectelor, ai comisiei de corectare, ai comisiei de interviu, precum şi ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor sunt numiţi dintre judecători şi procurori specializaţi în disciplinele de concurs. Din cadrul acestor comisii pot face parte şi cadre didactice universitare, specializate în disciplinele de concurs.
(3) În comisiile prevăzute la alin. (1) sunt numiţi şi membri supleanţi, care îi vor înlocui de drept, în ordinea stabilită de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea de numire a comisiilor, pe acei membri ai comisiei care, din motive întemeiate, nu îşi pot exercita atribuţiile. Înlocuirea se efectuează de preşedintele comisiei respective.
(4) Desemnarea membrilor comisiilor prevăzute la alin. (1) şi (3) se face pe baza consimţământului scris, exprimat anterior.
Art. 10. – (1) Soluţionarea contestaţiilor la barem şi la probele de concurs se realizează de comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin subcomisiile corespunzătoare.
(2) Subcomisiile de soluţionare a contestaţiilor pentru cele două probe scrise sunt alcătuite din membri specializaţi în drept civil şi drept procesual civil, respectiv în drept penal şi drept procesual penal. Din aceste subcomisii pot face parte şi cadre didactice universitare, specializate în disciplinele de concurs.
(3) Subcomisiile de soluţionare a contestaţiilor pentru proba interviului au componenţa prevăzută la art. 18 alin. (1).
Art. 11. – (1) După înscriere, toţi candidaţii sunt verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. a), b) şi d), precum şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi a celei privind lipsa antecedentelor penale. Condiţia de a fi apt din punct de vedere medical se dovedeşte prin certificat medical eliberat de un medic specializat în medicina muncii, la cererea fiecărui candidat, pe baza unui barem medical aprobat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la propunerea unei comisii medicale de specialitate numite prin ordin al ministrului sănătăţii. Hotărârea Plenului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de comisia de organizare a concursului.
(3) Rezultatele verificării se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii cel mai târziu cu 15 zile înainte de data susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului.
(4) Candidaţii respinşi în urma verificării pot formula contestaţii în termen de 48 de ore de la publicarea listei cu rezultatele verificării.
(5) Contestaţiile se depun la tribunale şi parchetele de pe lângă acestea, care le înaintează de îndată comisiei de organizare a concursului.
(6) Contestaţiile se soluţionează prin hotărâre definitivă a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(7) Listele finale ale candidaţilor, întocmite distinct în funcţie de opţiunea formulată potrivit art. 6 alin. (6), se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 12. – (1) Examinarea candidaţilor în cadrul concursului de admitere se face în două etape.
(2) Prima etapă este eliminatorie şi constă în susţinerea următoarelor probe scrise eliminatorii:
a) un test-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, teoretice şi practice, susţinut la următoarele discipline: drept civil, drept procesual civil, drept penal şi drept procesual penal;
b) o probă scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, teoretice şi practice, susţinută la drept civil şi drept procesual civil, respectiv la drept penal şi drept procesual penal.
(3) La proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice participă numai candidaţii declaraţi admişi la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice.
(4) Nota obţinută la prima etapă este media aritmetică a notelor obţinute la probele prevăzute la alin. (2).
(5) A doua etapă constă într-o testare psihologică şi susţinerea unui interviu. La testarea psihologică participă toţi candidaţii declaraţi admişi la prima etapă. Candidaţii declaraţi a fi apţi din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei participă la proba interviului, în ordinea descrescătoare a notei obţinute la prima etapă şi în limita unui număr egal cu o dată şi jumătate din numărul de locuri de auditori de justiţie, respectiv din numărul de posturi vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor scoase la concurs. În cazul unui număr impar de locuri sau posturi, rotunjirea se face la numărul mai mare. Numărul candidaţilor admişi pentru susţinerea interviului se suplimentează, în cazul mediilor egale, cu cea a ultimului candidat admis.
Art. 13. – (1) Testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice cuprinde 100 de întrebări, câte 25 pentru fiecare dintre disciplinele de concurs prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. a).
(2) La testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice fiecare răspuns corect primeşte un punct, care are ca echivalent 10 sutimi în sistemul de notare de la 1 la 10.
(3) Timpul necesar pentru formularea răspunsurilor la întrebările din testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice este cel stabilit de către comisia de elaborare a subiectelor şi nu poate depăşi 4 ore, socotite din momentul în care s-a încheiat distribuirea testelor către toţi candidaţii.
(4) Evaluarea şi notarea lucrărilor la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice se realizează prin procesare electronică. Lucrările se notează cu „admis” sau „respins”, în funcţie de punctajul obţinut de candidat. Sunt declaraţi admişi la această probă candidaţii care au obţinut minimum 60 de puncte, echivalentul notei 6,00, în ordinea descrescătoare a notelor obţinute, în limita dublului numărului de locuri de auditori de justiţie, respectiv de posturi vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor scoase la concurs. Numărul candidaţilor admişi se suplimentează în cazul mediilor egale cu cea a ultimului candidat admis.
Art. 14. – (1) Baremul de evaluare şi notare la proba prevăzută la art. 13 se afişează la centrele de concurs după încheierea probei şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii. În termen de 24 de ore de la afişarea baremului la centrele de concurs, candidaţii pot face contestaţii la acesta care se transmit prin fax sau e-mail la Institutul Naţional al Magistraturii. Contestaţiile la barem se soluţionează de subcomisia corespunzătoare de soluţionare a contestaţiilor în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Soluţia se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului pentru soluţionarea contestaţiilor. Baremul stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor.
(3) În ipoteza în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul indicat ca fiind corect în baremul iniţial nu este singurul răspuns corect, baremul definitiv va cuprinde atât punctajul corespunzător variantei de răspuns stabilite în baremul iniţial, cât şi punctajul corespunzător variantei de răspuns stabilite de comisia de contestaţii.
(4) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebări este în mod evident altul decât cel indicat în barem, fără a fi incidente dispoziţiile alin. (3), se corectează baremul şi se va acorda punctajul corespunzător întrebării respective numai candidaţilor care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv.
(5) În cazul în care concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii se desfăşoară în acelaşi timp cu concursul de admitere în magistratură şi există întrebări identice, admiterea unei contestaţii la vreuna dintre aceste întrebări la concursul de admitere în magistratură produce efecte şi în privinţa concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, în condiţiile alin. (2) – (4).
(6) În cazul admiterii contestaţiei la barem, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate dispune sancţionarea membrilor comisiei de elaborare a subiectelor, în măsura în care se reţine reaua-credinţă sau grava neglijenţă a acestora.
(7) Persoanele prevăzute la alin. (6) pot fi sancţionate cu reducerea sau neplata drepturilor băneşti cuvenite pentru activitatea prestată; acestor persoane le poate fi interzisă şi participarea în comisii similare pe o perioadă de până la 3 ani.
(8) Sancţiunile prevăzute la alin. (7) se aplică în funcţie de circumstanţele concrete şi proporţional cu consecinţele produse.
Art. 15. – (1) Rezultatele testului-grilă se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Candidaţii pot contesta punctajul obţinut la proba testului-grilă. Contestaţia se transmite prin fax sau e-mail la Institutul Naţional al Magistraturii, în termen de cel mult 24 de ore de la data publicării rezultatelor.
(3) Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).
(4) Nota acordată în urma soluţionării contestaţiei este definitivă şi nu poate fi mai mică decât nota contestată.
Art. 16. – (1) Proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice constă în elaborarea unor lucrări la disciplinele drept civil şi drept procesual civil, respectiv drept penal şi drept procesual penal.
(2) Dispoziţiile art. 13 alin. (3), art. 14 şi art. 15 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(3) Fiecare lucrare se corectează pe baza baremului definitiv de evaluare şi de notare şi se notează distinct, la drept civil şi drept procesual civil, respectiv la drept penal şi drept procesual penal, cu note de la 0 la 10, cu două zecimale.
(4) Nota probei scrise de verificare a cunoştinţelor juridice este media aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire, a notelor obţinute la fiecare lucrare.
(5) Candidaţii pot contesta punctajul obţinut la această probă, dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător. Contestaţiile se soluţionează în termenul stabilit de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii, prin calendarul de concurs.
(6) Pentru a fi declarat admis la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, candidatul trebuie să obţină cel puţin nota 5 la fiecare lucrare şi cel puţin media 6, calculată potrivit alin. (4).
Art. 17. – (1) Candidaţii declaraţi admişi la cele două probe scrise susţin testarea psihologică prin care se constată îndeplinirea condiţiei de a fi apţi din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei. Testarea psihologică constă în susţinerea unui test scris şi a unui interviu în faţa unui psiholog desemnat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, din rândul psihologilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţilor de apel, parchetelor de pe lângă acestea ori din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România atestaţi în condiţiile legii. Rezultatele testării psihologice sunt concretizate într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat, precum şi calificativul „admis” sau „respins”.
(2) Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea testării psihologice este prevăzută în Regulamentul privind admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) În vederea publicării rezultatelor testării psihologice, fiecărui candidat îi va fi atribuit un cod. Calificativul acordat se aduce la cunoştinţă prin publicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(4) Candidaţii nemulţumiţi de calificativul acordat pot formula, în termen de 24 de ore de la publicarea rezultatelor, contestaţii care se transmit prin fax sau e-mail la Institutul Naţional al Magistraturii.
(5) Contestaţiile se soluţionează de comisia de reexaminare psihologică, formată din 3 psihologi desemnaţi în mod similar celui prevăzut la alin. (1), alţii decât cei care au examinat candidaţii iniţial. Reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris, aplicarea unui nou test scris şi susţinerea unui nou interviu.
(6) Calificativul acordat de comisia de reexaminare psihologică este definitiv şi se publică în condiţiile alin. (3).
Art. 18. – (1) Candidaţii care îndeplinesc condiţia de a fi apţi din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei susţin interviul, din comisia de interviu, respectiv din fiecare subcomisie de interviu, după caz, făcând parte un psiholog, 2 judecători, un procuror şi un cadru didactic universitar selectat, de regulă, din rândul celor ce au gradul didactic de profesor universitar. Numărul subcomisiilor de interviu se stabileşte în funcţie de numărul candidaţilor declaraţi admişi după prima etapă eliminatorie. Membrii care vor activa în subcomisii se stabilesc, pe fiecare categorie, în ordinea aprobată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea de numire a comisiilor de concurs. În situaţia în care activează mai multe subcomisii, componenţa nominală a fiecăreia dintre ele va fi stabilită prin tragere la sorţi, în ziua desfăşurării probei. Membrii subcomisiilor neactivate dobândesc calitatea de membru supleant, în ordinea stabilită de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea de numire a comisiilor, dispoziţiile art. 9 alin. (3) aplicându-se în mod corespunzător.
(2) Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea interviului este prevăzută în Regulamentul privind admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) Interviul constă în:
a) prezentarea candidatului prin prisma experienţei personale şi profesionale;
b) analiza şi interpretarea unui text la prima vedere; analiza se elaborează în scris şi se susţine oral de către candidat;
c) analiza orală a unei speţe cu elemente de etică specifice profesiei.
(4) Analiza prevăzută la alin. (3) lit. b) se predă comisiei/subcomisiei de interviu după susţinerea orală a acesteia şi va fi avută în vedere pentru aprecierea interviului. Fiecare dintre membrii comisiei/subcomisiei poate adresa întrebări candidaţilor.
(5) În cadrul probei interviului, comisia/subcomisia are în vedere următoarele criterii de evaluare:
a) motivaţia de a accede în profesia de judecător sau procuror;
b) existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător sau procuror, fiind avute în vedere aptitudinea de comunicare clară şi logică a ideilor, capacitatea de gândire critică, capacitatea de analiză, motivare şi sinteză, înţelegerea realităţii sociale, folosirea corectă a limbii române;
c) elemente de etică specifice profesiei, fiind avut în vedere modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea, responsabilitatea.
(6) Membrii comisiei/subcomisiei acordă, individual, punctaje pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la alin. (5), pe baza unei grile de evaluare elaborate de comisia de interviu care se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii imediat după încheierea probei. Pentru criteriul de evaluare prevăzut la alin. (5) lit. a) punctajul maxim ce poate fi acordat este de 20 de puncte, iar pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la alin. (5) lit. b) şi c) punctajul maxim ce poate fi acordat este de 40 de puncte.
(7) Aprecierea interviului se face cu note de la 1 la 10, cu două zecimale. Nota 1 se acordă în situaţia în care punctajul obţinut de candidat este mai mic sau egal cu această notă.
(8) Nota obţinută la această probă reprezintă media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei/subcomisiei.
(9) În funcţie de punctajul obţinut de candidat la interviu, se acordă unul dintre calificativele „admis” sau „respins”. Sunt declaraţi admişi la această probă candidaţii care au obţinut cel puţin nota 7.
(10) Rezultatele de la proba interviului se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(11) Înregistrarea interviului prin mijloace tehnice audio-video este obligatorie.
(12) Candidaţii pot contesta nota acordată la proba interviului, dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător. Contestaţiile se soluţionează în termenul stabilit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin calendarul de concurs. Soluţionarea contestaţiei la proba interviului se realizează prin reevaluarea probei, pe baza înregistrării audio-video şi a analizei scrise depuse de candidat. Rezultatele finale ale probei interviului se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 19. – După cele două etape ale concursului sunt declaraţi admişi candidaţii care au obţinut calificativul „admis” la interviu, în ordinea descrescătoare a notei obţinute la prima etapă a concursului, stabilite conform art. 12 alin. (4), în limita numărului de locuri de auditori de justiţie, respectiv a numărului de posturi vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor scoase la concurs.
Art. 20. – (1) Listele cuprinzând rezultatele definitive ale concursului, întocmite distinct în funcţie de opţiunea formulată potrivit art. 6 alin. (6), se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Clasificarea candidaţilor urmează a se face în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la concurs, în funcţie de opţiunea candidatului formulată potrivit art. 6 alin. (6). Candidaţii admişi care au optat pentru posturile vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor sunt convocaţi de comisia de organizare pentru a-şi exprima opţiunea pentru unul dintre posturile scoase la concurs. Candidaţii nu pot reveni asupra opţiunii formulate.
(3) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii suplimentează numărul de locuri de auditori de justiţie scoase la concurs, astfel încât să fie declaraţi admişi toţi candidaţii care au obţinut note egale cu cea a ultimului candidat declarat admis după cele două etape ale concursului.
(4) În cazul candidaţilor care au optat pentru posturile vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor prevăzute la art. 6 alin. (6), departajarea candidaţilor cu note egale se face, în ordine, după următoarele criterii: nota mai mare obţinută la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. b), vechimea mai mare în specialitate juridică, deţinerea titlului ştiinţific de doctor în drept, calitatea de doctorand în drept, activitatea publicistică de specialitate.
(5) În situaţia în care pentru posturile vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor nu sunt candidaţi admişi sau nu au fost formulate opţiuni pentru aceste posturi, candidaţii care sunt admişi în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (4) şi art. 16 alin. (6) şi care au obţinut calificativul „admis” la interviu, dar care nu au fost declaraţi admişi în limita locurilor şi posturilor scoase la concurs pot opta pentru aceste posturi, în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la prima etapă a concursului stabilite conform art. 12 alin. (4). Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
Art. 21. – (1) După afişarea rezultatelor definitive ale concursului, candidaţii admişi după cele două etape ale concursului vor fi verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. c).
(2) Verificările privind îndeplinirea condiţiei bunei reputaţii se vor face de comisia de organizare a concursului, cu respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
(3) Regulamentul privind admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii stabileşte documentele pe care candidaţii au obligaţia de a le depune, în vederea verificării îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii.
(4) Nu se bucură de o bună reputaţie persoana care a fost sancţionată contravenţional sau disciplinar în ultimii 3 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului pentru fapte în raport de care numirea acesteia în funcţia de judecător sau procuror nu ar fi conformă cu onoarea şi probitatea specifice acestor funcţii sau ar aduce atingere prestigiului justiţiei, avându-se în vedere criteriile prevăzute la alin. (5). Sancţiunile disciplinare pentru care a intervenit radierea nu sunt avute în vedere.
(5) La stabilirea bunei reputaţii se au în vedere următoarele criterii:
a) gravitatea faptei, astfel cum rezultă din natura acesteia şi din împrejurările în care a fost săvârşită, din forma şi gradul de vinovăţie, precum şi din sancţiunea aplicată;
b) conduita persoanei înainte şi după săvârşirea faptei, care relevă perseverenţa în săvârşirea unor fapte de natura celor prevăzute la alin. (4), sancţionate ca atare.
(6) Rezultatele verificării se consemnează în cuprinsul raportului referitor la îndeplinirea condiţiilor de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, care se înaintează Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(7) Raportul prevăzut la alin. (6) prin care se constată, în privinţa unuia sau mai multor candidaţi, neîndeplinirea condiţiei bunei reputaţii cuprinde motivele pentru care comisia apreciază că nu este îndeplinită condiţia respectivă, constând în analiza faptelor persoanei în cauză şi aplicarea criteriilor prevăzute de lege situaţiei de fapt reţinute.
Art. 22. – (1) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 21 alin. (1) şi validează rezultatele concursului. Candidaţii care nu se bucură de o bună reputaţie sunt declaraţi respinşi.
(2) Pentru locurile de auditor de justiţie şi posturile de personal de specialitate juridică ce au devenit vacante în urma aplicării alin. (1) pot opta, până la data validării concursului, candidaţii admişi în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (4) şi art. 16 alin. (6) şi care au obţinut calificativul „admis” la interviu, în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la prima etapă a concursului, stabilite conform art. 12 alin. (4). La note egale, dispoziţiile art. 20 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
(3) Dispoziţiile art. 21 se aplică în mod corespunzător.
(4) Listele definitive ale candidaţilor declaraţi admişi se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 23. – În cazul posturilor de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor vacante la data validării concursului sau care se vacantează ulterior validării acestuia, la solicitarea instituţiilor în care se regăsesc acele posturi, rezultatele concursului de admitere pot fi valorificate în termen de un an de la data validării concursului, aceste posturi putând fi ocupate de candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (4) şi art. 16 alin. (6), care au obţinut calificativul „admis” la interviu, dar care nu au fost declaraţi admişi în limita locurilor şi posturilor scoase la concurs. Dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (4) şi art. 21 se aplică în mod corespunzător.
Art. 24. – Regulamentul privind admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se aprobă prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 25. – (1) Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie.
(2) Formarea profesională iniţială în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii constă în pregătirea teoretică şi practică a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau procurori.
(3) Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie este de 3 ani. La finalul cursurilor, auditorii de justiţie optează, în condiţiile prezentei legi, pentru posturile de judecători stagiari, respectiv procurori stagiari.
(4) Programul de formare profesională a auditorilor de justiţie se aprobă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. Programul de formare profesională a auditorilor de justiţie cuprinde în mod obligatoriu disciplinele de studiu, numărul de ore alocat conferinţelor şi seminarelor alocate pentru fiecare disciplină, stagiile de practică ce urmează a fi efectuate şi modalitatea de evaluare.
Art. 26. – (1) În perioada formării la Institutul Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie efectuează stagii de practică la instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, cabinete de avocatură, penitenciare şi alte instituţii cu relevanţă pentru formarea profesională a auditorilor de justiţie; în perioada stagiilor de practică, auditorii de justiţie asistă la activităţile specifice instituţiilor şi profesiilor juridice, în condiţiile stabilite de lege şi de Regulamentul privind organizarea, desfăşurarea şi evaluarea stagiilor de practică.
(2) Instituţiile la care se vor efectua stagiile de practică, pentru fiecare an de curs, şi durata acestora sunt stabilite de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. Stagiile vor fi organizate pe baza unor protocoale de colaborare încheiate de Institutul Naţional al Magistraturii cu instituţiile cu relevanţă pentru formarea profesională a auditorilor de justiţie şi organizaţiile profesionale reprezentând profesiile juridice.
(3) Stagiile de practică prevăzute la alin. (1) trebuie să aibă o durată de minimum 3 luni în primul an şi de minimum 6 luni în al doilea şi al treilea an.
(4) Regulamentul privind organizarea, desfăşurarea şi evaluarea stagiilor de practică este aprobat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 27. – (1) Auditorii de justiţie beneficiază de o indemnizaţie stabilită de lege având caracterul unei indemnizaţii de încadrare brute lunare a unui judecător sau procuror stagiar.
(2) Indemnizaţia auditorilor de justiţie prevăzută la alin. (1) are natura şi regimul juridic al unui drept salarial la care se vor calcula reţinerile pentru obţinerea indemnizaţiei nete, urmând a se vira obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor la asigurările sociale de stat, obligaţiile privind contribuţia la asigurările sociale de sănătate, precum şi obligaţia angajatorului privind contribuţia asiguratorie pentru muncă. Auditorii de justiţie beneficiază de indemnizaţie şi în perioada vacanţelor.
(3) Indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plătesc din bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii, de la o poziţie bugetară distinctă.
(4) Auditorii de justiţie beneficiază de decontarea materialelor didactice, în condiţiile şi în limita unui plafon lunar stabilite de Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii. Auditorii de justiţie beneficiază în mod gratuit de cazare în spaţiile de cazare ale Institutului Naţional al Magistraturii, în limita locurilor disponibile, în condiţiile stabilite prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii. Cheltuielile de întreţinere se suportă de institut.
(5) În cazul epuizării locurilor disponibile în spaţiile de cazare ale Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi în situaţiile în care auditorii de justiţie îşi desfăşoară activitatea de formare în afara municipiului Bucureşti, aceştia au dreptul la decontarea contravalorii chiriei pentru o locuinţă, într-un plafon de până la 50% din suma care s-ar cuveni, cu acest titlu, judecătorilor şi procurorilor, în condiţiile legii.
(6) Auditorii de justiţie beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală constând în servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, care se suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile contractului-cadru din sistemul de asigurări sociale de sănătate şi ale respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia contribuţiei personale/coplăţii care se suportă din bugetul Consiliului Superior al Magistraturii. Condiţiile de acordare în mod gratuit a serviciilor medicale, medicamentelor şi a dispozitivelor medicale sunt stabilite prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 210 alin. (5). Aceste drepturi nu au caracter salarial şi nu se impozitează.
(7) Auditorii de justiţie au dreptul la concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi la alte concedii şi indemnizaţii, inclusiv maternitate, risc maternal şi creşterea copilului, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(8) Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror, în condiţiile legii.
(9) Prevederile alin. (1) – (3) şi (5) se aplică şi auditorilor de justiţie proveniţi din alte ţări, pe baza înţelegerilor încheiate cu ministerele de justiţie din ţările respective.
Art. 28. – Dispoziţiile legale privind incompatibilităţile şi interdicţiile judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi auditorilor de justiţie.
Art. 29. – Auditorii de justiţie au obligaţia de a păstra confidenţialitatea lucrărilor şi secretul deliberărilor, atunci când participă la acestea. Dispoziţiile art. 210 alin. (3) şi art. 223 se aplică în mod corespunzător.
Art. 30. – Cheltuielile de transport al personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii care nu are domiciliul sau reşedinţa în municipiul Bucureşti, care participă la activităţile de formare profesională iniţială organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, se suportă din bugetul acestei instituţii.
Art. 31. – (1) Abaterile auditorilor de justiţie de la îndatoririle ce le revin potrivit legii sau Regulamentului Institutului Naţional al Magistraturii se sancţionează disciplinar.
(2) Constituie abateri disciplinare:
a) atitudinile care aduc atingere bunelor moravuri sau ordinii publice, atitudinile ireverenţioase faţă de colegi, personalul de instruire şi de conducere al Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi faţă de persoanele cu care intră în contact în perioada cursurilor;
b) absenţele nemotivate de la activităţile obligatorii stabilite prin programul de formare, dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună;
c) faptele prevăzute la art. 271 lit. a), c), i), k), l), m) şi p), dispoziţii care se aplică în mod corespunzător.
(3) Sancţiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiţie sunt:
a) avertismentul;
b) diminuarea indemnizaţiei de auditor de justiţie cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
c) diminuarea indemnizaţiei de auditor de justiţie proporţional cu numărul absenţelor nemotivate, dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună;
d) exmatricularea din Institutul Naţional al Magistraturii.
(4) Sancţiunile prevăzute la alin. (3) se aplică de Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, după efectuarea cercetării disciplinare. Răspunderea disciplinară se prescrie în termen de un an de la săvârşirea faptei.
(5) Hotărârile Consiliului ştiinţific prevăzute la alin. (4) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă, potrivit legii contenciosului administrativ.
(6) În cazul exmatriculării din Institutul Naţional al Magistraturii, cel sancţionat este obligat să restituie indemnizaţiile de auditor primite şi cheltuielile de formare.
(7) Procedura de cercetare disciplinară şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare se stabileşte prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii.
(8) Cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva auditorului de justiţie s-a dispus trimiterea în judecată pentru aceeaşi faptă.
(9) Organul de urmărire penală este obligat să comunice, de îndată, Institutului Naţional al Magistraturii actul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a auditorului de justiţie.
(10) Suspendarea cercetării disciplinare se dispune de către directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi operează până când soluţia pronunţată în cauza care a motivat suspendarea a devenit definitivă. Hotărârea definitivă este comunicată de îndată Institutului Naţional al Magistraturii. Pe durata suspendării cercetării disciplinare, cursul prescripţiei răspunderii disciplinare este suspendat.
Art. 32. – (1) Pe perioada formării profesionale în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. a), c) şi e).
(2) În situaţia în care există indicii că auditorul suferă de o boală psihică, la propunerea directorului sau a directorului adjunct al Institutului, Consiliul ştiinţific dispune prezentarea auditorului la expertiza medicală de specialitate. Expertiza de specialitate este efectuată de o comisie medicală de specialitate numită de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătăţii. În cazul în care comisia constată că auditorul suferă de o boală psihică ce îl împiedică să continue activitatea de formare în cadrul Institutului, calitatea de auditor de justiţie este suspendată prin hotărâre a Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. Prin raportul de expertiză comisia stabileşte şi termenul la care auditorul urmează să revină la reexaminare. Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate se aprobă de Plenul Consiliului, pe baza propunerilor comisiei medicale de specialitate.
(3) Suspendarea din calitatea de auditor se dispune până la însănătoşire, constatată printr-o nouă expertiză de specialitate efectuată de comisia medicală. Dacă în urma noului raport de expertiză se constată însănătoşirea, Consiliul ştiinţific hotărăşte încetarea suspendării. În caz contrar se poate dispune prelungirea suspendării până la o nouă reexaminare sau, dacă boala este ireversibilă, exmatricularea. Dacă suspendarea încetează, auditorul de justiţie va relua întregul an de formare la Institutul Naţional al Magistraturii în cursul căruia a intervenit suspendarea. Pe perioada suspendării, auditorului de justiţie i se plăteşte 80% din indemnizaţia de auditor de justiţie.
(4) Refuzul auditorului de a se prezenta la expertiza de specialitate constituie abatere disciplinară care se sancţionează potrivit art. 31.
(5) În cazul în care faţă de auditor s-a dispus condamnarea
definitivă pentru o infracţiune, precum şi în cazul în care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară ori amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cu excepţia situaţiilor în care aceste din urmă soluţii au fost pronunţate pentru infracţiuni din culpă pentru care Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii a apreciat că nu afectează demnitatea calităţii de auditor sau imaginea institutului, auditorul este exmatriculat din institut şi este obligat la restituirea indemnizaţiilor de auditor primite şi a cheltuielilor de formare. Pe perioada arestului preventiv sau a arestului la domiciliu, precum şi, în cazul trimiterii în judecată, de la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii şi până la pronunţarea unei soluţii definitive, calitatea de auditor se suspendă. Pe perioada suspendării auditorul nu beneficiază de indemnizaţie de auditor şi de alte drepturi ale auditorilor.
(6) Neîndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) se constată de Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii şi atrage exmatricularea, precum şi obligarea la restituirea indemnizaţiilor de auditor primite şi a cheltuielilor de formare profesională, în acele situaţii imputabile auditorilor. Consiliul ştiinţific este sesizat de directorul Institutului Naţional al Magistraturii din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
(7) Procedura de verificare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii.
(8) Hotărârile Consiliului ştiinţific pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă.
Art. 33. – (1) După al treilea an de formare la Institutul Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie susţin un test psihologic şi examenul de absolvire care constă în probe teoretice şi practice, prin care se verifică însuşirea cunoştinţelor necesare exercitării funcţiei de judecător sau de procuror.
(2) Testul psihologic se susţine în faţa unei comisii alcătuite din 3 psihologi, care vor nota candidatul cu „apt” sau „inapt”. Psihologii sunt numiţi prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului, din rândul psihologilor din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Inspecţiei Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţilor de apel, parchetelor de pe lângă curţile de apel, precum şi, dacă este cazul, din rândul celor înscrişi în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România atestaţi în condiţiile legii.
(3) Împotriva calificativului „inapt” candidatul poate face contestaţie, ce va fi soluţionată de o comisie alcătuită din 5 psihologi, desemnaţi potrivit alin. (2), cu o altă componenţă decât comisia anterioară. Rezultatul în urma soluţionării contestaţiei este definitiv.
(4) Testarea psihologică se realizează în baza Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea testării psihologice care este prevăzută în Regulamentul privind examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii.
(5) Pot susţine examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii doar auditorii de justiţie care au obţinut calificativul „apt” potrivit alin. (2) sau (3). Auditorii care au obţinut calificativul „inapt” nu sunt obligaţi la restituirea indemnizaţiilor de auditor primite şi a cheltuielilor de formare.
(6) Examenul de absolvire constă în susţinerea unei probe scrise, constând în susţinerea a trei lucrări scrise la:
a) drept civil şi drept procesual civil;
b) drept penal şi drept procesual penal;
c) etică şi organizare judiciară.
(7) Data examenului se propune de Institutul Naţional al Magistraturii şi se aprobă prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, odată cu aprobarea programului de formare iniţială. Calendarul de desfăşurare, tematica şi bibliografia examenului se propun de Institutul Naţional al Magistraturii şi se aprobă prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu cel puţin 60 de zile înainte de data examenului de absolvire.
(8) Regulamentul privind examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii se aprobă prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 34. – (1) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, cu avizul consultativ al Consiliului Ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, numeşte comisia de elaborare a subiectelor, comisia de corectare şi comisia de soluţionare a contestaţiilor.
(2) Nu pot fi numite în comisiile prevăzute de prezentul articol persoanele care au soţul sau soţia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaţilor. O persoană poate face parte dintr-o singură comisie. Din aceeaşi comisie sau din comisii diferite nu pot face parte soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv.
(3) Fiecare comisie are un preşedinte desemnat prin hotărârea de numire a comisiei.
(4) Nu pot face parte din comisiile prevăzute la alin. (1) membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau persoane din conducerea Consiliului Superior al Magistraturii ori a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 35. – Comisia de organizare a examenului numită de Institutul Naţional al Magistraturii coordonează organizarea şi desfăşurarea examenului şi este alcătuită dintr-un preşedinte, vicepreşedinte şi membri.
Art. 36. – Fiecare comisie este alcătuită din judecători, procurori şi formatori ai Institutului Naţional al Magistraturii, specializaţi în disciplinele de examen. Dispoziţiile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Art. 37. – (1) Pe durata desfăşurării probelor este permisă consultarea legislaţiei indicate în bibliografie, cu excepţia celei comentate şi adnotate.
(2) Timpul necesar pentru rezolvarea subiectelor pentru fiecare probă de examen este cel stabilit de comisia de elaborare a subiectelor şi nu poate depăşi 4 ore socotite din momentul în care s-a încheiat distribuirea subiectelor către toţi candidaţii.
Art. 38. – (1) Comisia de elaborare a subiectelor elaborează subiectele de examen, precum şi baremele de evaluare şi notare, iar comisia de corectare evaluează şi notează lucrările conform baremelor definitive de evaluare şi notare.
(2) Baremele de evaluare şi notare se afişează la centrul de examen după încheierea probelor scrise.
(3) În termen de 3 zile de la afişare, candidaţii pot face contestaţii la barem, care se soluţionează de comisia de soluţionare a contestaţiilor în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Soluţia se motivează în termen de 3 zile de la stabilirea baremului definitiv.
(4) Baremul stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică pe pagina de internet a Institutului Naţional al Magistraturii şi este definitiv.
(5) Fiecare dintre lucrările scrise se notează cu note de la 0 la 10, cu două zecimale, fără rotunjire.
(6) Nota finală este media cu două zecimale a notelor obținute la fiecare dintre lucrările scrise.
Art. 39. – (1) Rezultatele examenului de absolvire se înscriu într-un tabel care se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Institutului.
(2) Rezultatele pot fi contestate în termen de 48 de ore de la afișare.
(3) Comisia de soluționare a contestațiilor reevaluează lucrările ale căror note inițiale au fost contestate şi acordă note conform baremelor definitive de evaluare şi notare.
(4) Nota acordată în urma soluționării contestației este definitivă şi nu poate fi mai mică decât nota contestată.
(5) Rezultatele finale ale examenului se afişează la sediul Institutului Național al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Institutului.
(6) Pentru promovarea examenului de absolvire a Institutului, candidatul trebuie să obţină media generală de minimum 7, iar cel puţin nota 5 la fiecare dintre lucrările scrise.
(7) Absolvenţilor Institutului Naţional al Magistraturii li se eliberează un atestat care certifică absolvirea Institutului, promoţia şi media generală obţinută.
Art. 40. – (1) În cazul în care un auditor de justiţie nu promovează examenul de absolvire în prima sesiune, acesta are dreptul să participe la următoarea sesiune organizată potrivit prezentei legi.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), precum şi în cazul în care auditorul de justiţie nu a susţinut examenul de absolvire în prima sesiune, acesta nu beneficiază de indemnizaţie de auditor şi de alte drepturi ale auditorilor până la promovarea examenului.
(3) Absenţa nejustificată sau nepromovarea examenului la a doua sesiune atrage pierderea dreptului de a fi numit judecător sau procuror. Persoana aflată în această situaţie este obligată să restituie indemnizaţiile de auditor primite şi cheltuielile de formare.
Art. 41. – (1) Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii care se bucură de bună reputaţie sunt numiţi de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în funcţiile de judecători sau procurori stagiari, după caz, în funcţie de opţiunea exprimată, pe baza mediei generale, calculată cu 3 zecimale, obţinută pe baza celor 4 medii: de la sfârşitul fiecărui an de studiu şi de la examenul de absolvire a institutului. La egalitate de medii au prioritate, în următoarea ordine, candidaţii care au obţinut: nota finală mai mare la examenul de absolvire, media mai mare a celor 3 ani de formare la institutul Naţional al Magistraturii, nota finală mai mare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, vechimea mai mare în funcţiile prevăzute la art. 63.
(2) Verificările privind îndeplinirea condiţiei bunei reputaţii se fac de către Institutul Naţional al Magistraturii, prevederile art. 21 aplicându-se în mod corespunzător.
(3) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte cu privire la îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie. Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii care nu se bucură de o bună reputaţie nu pot fi numiţi ca judecători sau procurori stagiari, fiind obligaţi să restituie indemnizaţiile de auditor primite şi cheltuielile de formare.
Art. 42. – (1) Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii sunt obligaţi să îndeplinească timp de 10 ani funcţia de judecător sau de procuror.
(2) În cazul în care un absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii este eliberat din funcţie înainte de expirarea perioadei de 10 ani, din iniţiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile, el este obligat să restituie indemnizaţiile de auditor primite şi cheltuielile de formare, proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1).
(3) Între data promovării examenului de absolvire şi data numirii în funcţia de judecător sau procuror stagiar, absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii care au promovat examenul de absolvire primesc o indemnizaţie lunară egală cu indemnizaţia auditorilor de justiţie din ultimul an de formare, având acelaşi regim juridic cu aceasta. Drepturile salariale se suportă din bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii, de la o poziţie bugetară distinctă.
CAPITOLUL II
Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari
Art. 43. – (1) Auditorii de justiţie optează pentru posturile de judecători stagiari şi procurori stagiari, potrivit art. 41.
(2) În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate faţă de criteriile prevăzute la art. 41 candidaţii cunoscători ai limbii acelei minorităţi.
(3) Candidatului care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a postului i se propune, din oficiu, un post de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie. Dispoziţiile art. 31 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(4) Repartizarea pe posturi se afişează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a acestuia.
(5) Perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire şi numirea de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în funcţia de judecător sau procuror stagiar, precum şi perioada în care o persoană a fost judecător stagiar sau procuror stagiar, dacă a promovat examenul de capacitate, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
(6) Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari se bucură de stabilitate.
Art. 44. – (1) Durata stagiului judecătorilor şi procurorilor stagiari este de un an.
(2) În perioada stagiului, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să continue formarea profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror anume desemnat de preşedintele judecătoriei sau, după caz, de prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie.
(3) Conducerea instanţelor şi a parchetelor este obligată să asigure toate condiţiile pentru buna desfăşurare a stagiului.
(4) Judecătorul sau procurorul care răspunde de coordonarea judecătorilor stagiari sau, după caz, a procurorilor stagiari întocmeşte trimestrial un referat de evaluare individuală privind însuşirea cunoştinţelor practice specifice activităţii de judecător sau de procuror.
(5) Dispoziţiile prezentei legi privind stagiul se aplică şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
Art. 45. – (1) Judecătorii stagiari participă, cu vot consultativ, la judecarea cauzelor în completuri ale instanţei constituite din judecători definitivi. În cauzele la care participă, judecătorul stagiar semnează minutele şi hotărârile pronunţate şi redactează, din dispoziţia preşedintelui completului, proiecte ale unor hotărâri, astfel încât să se asigure o cazuistică variată. Opinia judecătorului stagiar se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează. Completurile la care participă judecătorii stagiari se stabilesc de preşedintele instanţei, iar neparticiparea judecătorului stagiar la judecarea unei cauze nu împiedică continuarea judecăţii sau pronunţarea hotărârii de către completul compus din judecătorul definitiv.
(2) Judecătorii stagiari judecă cereri privind încuviinţarea executării silite, cererile necontencioase, precum şi:
a) cererile privind pensiile de întreţinere;
b) cererile de emitere a ordonanţei de plată şi a somaţiei europene de plată;
c) cererile de valoare redusă, prevăzute la art. 1.026-1.033 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cererile cu valoare redusă europene;
d) cererile având ca obiect înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii;
e) reabilitarea;
f) constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii;
g) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi de legile speciale, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia infracţiunilor prevăzute la art. 218 alin. (1) şi (2), art. 219 alin. (1), art. 223, art. 226 şi 227, precum şi art. 239-241 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Modalitatea de participare la aceste completuri se stabileşte prin hotărâre a colegiului de conducere.
(4) Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanţă, să efectueze şi să semneze acte procesuale şi procedurale, sub coordonarea unui procuror definitiv.
(5) Procurorul stagiar emite opinie consultativă care se motivează şi rezolvă lucrările date în sarcina sa de primprocurorul parchetului de pe lângă judecătorie.
(6) Judecătorii şi procurorii stagiari nu au dreptul să dispună măsuri privative sau restrictive de libertate.
(7) Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează.
Art. 46. – (1) După încheierea perioadei de stagiu judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate. În cazul în care judecătorul stagiar sau procurorul stagiar este respins la examenul de capacitate, el este obligat să se prezinte la sesiunea următoare.
(2) Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. În această situaţie judecătorul sau procurorul stagiar este obligat să restituie indemnizaţiile de auditor primite şi cheltuielile de formare la Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat la examenul de capacitate poate susţine acest examen dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(4) După trecerea termenului de 2 ani, persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să efectueze din nou stagiul, potrivit legii.
Art. 47. – (1) Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari se organizează de Consiliul Superior al Magistraturii, cu sprijinul Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari, respectiv al procurorilor stagiari se aprobă prin hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) La examenul de capacitate prevăzut la alin. (1) participă judecătorii stagiari şi procurorii stagiari, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor stagiari, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor coordonate sau subordonate, Ministerului Public, precum şi din cadrul Ministerului Justiţiei şi al instituţiilor coordonate sau subordonate acestuia, dispoziţiile privind examenul de capacitate aplicându-se în mod corespunzător şi acestei categorii de personal.
(4) Data, locul, calendarul, modul de desfăşurare a examenului de capacitate, tematica şi bibliografia se aprobă de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii şi se comunică instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, cu cel puţin 90 de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate.
(5) Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoţite de referatele de evaluare şi de celelalte acte necesare potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari, respectiv al procurorilor stagiari, se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului.
(6) Se pot înscrie la examen judecătorii stagiari şi procurorii stagiari al căror stagiu se va împlini până în ultima zi a examenului de capacitate.
Art. 48. – (1) Examenul de capacitate constă în verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice, prin probe scrise şi orale.
(2) Probele scrise constau în lucrări cu subiecte distincte pentru judecători şi procurori, inclusiv soluţionarea unor speţe şi redactarea de lucrări cu caracter practic, în funcţie de specificul activităţii candidaţilor.
(3) Probele scrise se susţin la următoarele materii:
a) drept civil;
b) drept procesual civil;
c) drept penal;
d) drept procesual penal.
(4) Probele orale se susţin la materiile prevăzute la alin. (3), drept constituţional, precum şi la organizare judiciară şi Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
(5) Pe durata desfăşurării probelor scrise şi orale este permisă consultarea legislaţiei indicate în tematică şi bibliografie, cu excepţia celei comentate şi adnotate.
Art. 49. – (1) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii numeşte comisia de organizare a examenului, comisia de elaborare a subiectelor, comisia de examinare şi comisia de soluţionare a contestaţiilor. Comisiile sunt conduse de preşedinţi desemnaţi prin hotărârea de numire a comisiilor.
(2) Nu pot fi numite în comisii persoanele care au soţul sau soţia, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaţilor. O persoană poate face parte dintr-o singură comisie. Din aceeaşi comisie sau din comisii diferite nu pot face parte soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv.
(3) Nu pot face parte din comisiile de elaborare a subiectelor, comisiilor de examinare şi de soluţionare a contestaţiilor membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau persoane din conducerea Consiliului Superior al Magistraturii ori a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 50. – (1) Comisia de organizare a examenului de capacitate coordonează organizarea şi desfăşurarea examenului.
(2) Comisia de organizare a examenului de capacitate se compune din preşedinte, vicepreşedinte şi membri, desemnaţi din rândul personalului din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, inclusiv al celor cu funcţii de conducere. Responsabilii de sală şi supraveghetorii, precum şi alte persoane care desfăşoară activitatea pentru buna organizare a concursului sunt desemnaţi de preşedintele comisiei de organizare a examenului de capacitate.
Art. 51. – (1) Comisia de organizare a examenului de capacitate verifică îndeplinirea condiţiilor de participare la examen a candidaţilor şi întocmeşte lista acestora cu cel puţin 25 de zile înaintea datei examenului. Lista candidaţilor se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Candidaţii respinşi pot formula contestaţii în termen de 48 de ore de la publicarea listei prevăzute la alin. (1) pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(3) Contestaţiile se depun la Consiliul Superior al Magistraturii de către personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor sau la curţile de apel ori parchetele de pe lângă acestea de către judecători şi procurori, care le înaintează de îndată, prin fax sau e-mail, comisiei de organizare a examenului de capacitate.
(4) Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), prin hotărâre definitivă a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(5) Listele finale ale candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la examen se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 52. – (1) Comisia de elaborare a subiectelor, comisia de examinare, precum şi cea de soluţionare a contestaţiilor sunt numite prin hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, distinct pentru judecători, respectiv procurori.
(2) Comisiile pentru judecători sunt alcătuite din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecători de la curţile de apel şi formatori de la Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) Comisiile pentru procurori sunt alcătuite din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori de la Institutul Naţional al Magistraturii.
(4) În comisiile prevăzute la alin. (1) – (3) sunt numiţi şi membri supleanţi, care îi vor înlocui de drept, în ordinea stabilită de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea de numire a comisiilor, pe acei membri ai comisiei care, din motive întemeiate, nu îşi pot exercita atribuţiile. Înlocuirea se efectuează de preşedintele comisiei respective.
Art. 53. – (1) Comisiile pentru probele scrise se constituie în mod distinct, la drept civil şi drept procesual civil, respectiv la drept penal şi drept procesual penal.
(2) Comisiile de la probele orale au cel puţin 3 membri şi se constituie în mod distinct, pentru fiecare din cele şase materii de la probele orale.
Art. 54. – (1) Comisia de elaborare a subiectelor elaborează subiectele de examen pentru probele scrise şi orale, baremele de evaluare şi de notare, pe materii de examen, iar comisia de examinare realizează corectarea şi notarea lucrărilor scrise, precum şi examinarea candidaţilor la probele orale; pentru probele orale, comisia de elaborare a subiectelor elaborează un punctaj de evaluare.
(2) Comisia de soluţionare a contestaţiilor soluţionează contestaţiile la barem şi la lucrările scrise, precum şi la probele orale.
(3) În cazul în care comisia de soluţionare a contestaţiilor respinge toate contestaţiile la barem, baremele iniţiale de evaluare şi notare devin definitive.
(4) În cazul în care membrii comisiei de soluţionare a contestaţiilor apreciază că una sau mai multe contestaţii la barem sunt întemeiate, comisia elaborează baremele definitive.
Art. 55. – (1) Timpul destinat elaborării lucrărilor scrise este cel stabilit de comisia de elaborare a subiectelor şi nu poate depăşi 4 ore socotite din momentul în care s-a încheiat distribuirea subiectelor către toţi candidaţii.
(2) Baremele de evaluare şi notare stabilite pentru fiecare subiect de examen se afişează după încheierea probelor scrise, la centrele de examen. În termen de 24 de ore de la afişare candidaţii pot face contestaţii la barem, care se transmit Institutului Naţional al Magistraturii şi se soluţionează potrivit art. 54 alin. (2) – (4). Dispoziţiile art. 14 alin. (6) – (8) se aplică în mod corespunzător.
(3) Baremele definitive stabilite în urma soluţionării contestaţiilor se publică de îndată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 56. – Corectarea lucrărilor scrise se face pentru fiecare materie respectându-se baremele de evaluare şi de notare definitive. Lucrările scrise se notează, pentru fiecare materie, cu note de la 0 la 10, cu două zecimale.
Art. 57. – (1) Rezultatele probelor scrise ale examenului de capacitate se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Contestaţiile cu privire la probele scrise se depun de către candidaţi, în termen de 3 zile de la publicarea rezultatelor, la sediul Institutului Naţional al Magistraturii sau la sediile curţilor de apel ori parchetelor de pe lângă acestea, caz în care se înaintează de îndată, prin fax sau e-mail, Institutului Naţional al Magistraturii.
(3) Contestaţiile se soluţionează de către comisia de soluţionare a contestaţiilor în termen de 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), iar decizia comisiei este definitivă.
(4) Nota acordată la contestaţii nu poate fi mai mică decât nota contestată.
(5) Lista cuprinzând rezultatele finale ale probei scrise, după soluţionarea contestaţiilor, se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 58. – Cu cel puţin 24 de ore înainte de desfăşurarea probelor orale, comisia de organizare a examenului de capacitate întocmeşte lista alfabetică a candidaţilor, cu precizarea orei la care trebuie să se prezinte grupele de candidaţi, şi asigură publicarea listelor candidaţilor pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 59. – (1) Notarea la probele orale se face, în baza punctajului de evaluare, cu note de la 0 la 10, cu două zecimale. Nota acordată la proba orală reprezintă media notelor acordate de fiecare membru al comisiei. Nota 1 se acordă în situaţia în care punctajul obţinut de candidat este mai mic sau egal cu această notă.
(2) Rezultatele de la probele orale se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(3) Înregistrarea probelor orale prin mijloace tehnice audio sau audio-video este obligatorie.
(4) Candidaţii pot contesta notele acordate la probele orale, dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător. Contestaţiile se soluţionează de comisia de contestaţii în termenul stabilit de Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii prin calendarul de concurs. Soluţionarea contestaţiei la probele orale se realizează pe baza înregistrării audio sau audio-video. Rezultatele finale ale probelor orale se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 60. – (1) Media generală a examenului de capacitate reprezintă media aritmetică a notelor obţinute la probele scrise şi orale. Pentru a fi declarat admis la examen, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi cel puţin nota 5 la fiecare probă scrisă şi orală.
(2) Rezultatele finale ale examenului de capacitate se înscriu în tabelul de clasificare a candidaţilor, care se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
(3) După întocmirea tabelului de clasificare a candidaţilor, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii validează examenul de capacitate, în prima şedinţă care urmează publicării rezultatelor.
(4) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege sau de regulament privind organizarea examenului sau că există dovada săvârşirii unor fraude.
CAPITOLUL III
Numirea judecătorilor şi procurorilor
Art. 61. – (1) Judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe posturile de judecător sau procuror la instanţele sau parchetele unde au fost numiţi ca stagiari.
(2) Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate.
(3) Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor prevăzuţi la alin. (1).
Art. 62. – În perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a decretului de numire de către Preşedintele României, judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc drepturile salariale corespunzătoare funcţiei imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.
Art. 63. – (1) Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (3), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, avocaţii, notarii publici, asistenţii judiciari, consilierii juridici, executorii judecătoreşti cu studii superioare juridice, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, ministerelor, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
(2) Persoanele numite în condiţiile prezentului articol nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.
(3) Regulamentul privind concursul de admitere în magistratură se aprobă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 64. – (1) Concursul de admitere în magistratură prevăzut la art. 63 alin. (1) se organizează de Consiliul Superior al Magistraturii, cu sprijinul Institutului Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi de la parchetele de pe lângă acestea.
(2) Data, locul, modul de desfăşurare a concursului, calendarul de desfăşurare, taxa de înscriere, tematica şi bibliografia de concurs, precum şi cererea de înscriere tipizată se stabilesc prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Numărul şi lista posturilor scoase la concurs se stabilesc prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Datele prevăzute la alin. (2) şi (3) se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
(5) În vederea înscrierii la concursul de admitere în magistratură, candidaţii plătesc o taxă al cărei cuantum se stabileşte prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în funcţie de cheltuielile necesare pentru organizarea concursului. Taxa de înscriere la concurs se restituie în cazul unor situaţii obiective de împiedicare a participării la concurs intervenite înainte de susţinerea primei probe a concursului.
(6) Dispoziţiile art. 11 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 65. – (1) Pentru concursul de admitere în magistratură, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii numeşte comisia de organizare a concursului, comisia de elaborare a subiectelor, comisia de corectare, comisia de interviu, precum şi comisia de soluţionare a contestaţiilor.
(2) Comisia de organizare a concursului coordonează organizarea şi desfăşurarea concursului şi verifică îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de participare la concurs.
(3) Comisia de organizare a concursului se compune din preşedinte, vicepreşedinte şi membri, desemnaţi din rândul personalului din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, inclusiv al celor cu funcţii de conducere. Responsabilii de sală şi supraveghetorii, precum şi alte persoane care desfăşoară activitatea pentru buna organizare a concursului sunt desemnaţi de preşedintele comisiei de organizare.
(4) Nu vor fi numite în comisii persoanele care au soţul sau soţia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaţilor. O persoană poate face parte dintr-o singură comisie. Din aceeaşi comisie sau din comisii diferite nu pot face parte soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv.
(5) Nu pot face parte din comisiile de elaborare a subiectelor, comisiile de corectare, de interviu, precum şi de soluţionare a contestaţiilor membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau persoane din conducerea Consiliului Superior al Magistraturii ori a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 66. – (1) Comisia de elaborare a subiectelor, comisia de corectare, comisia de interviu, precum şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt conduse de câte un preşedinte.
(2) Comisia de elaborare a subiectelor elaborează subiectele şi baremele de evaluare şi notare pentru testul-grilă şi pentru proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, iar comisia de corectare corectează şi notează lucrările la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice. Pentru testul-grilă şi pentru proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, în cadrul comisiei de elaborare a subiectelor şi al celei de corectare se constituie în mod distinct comisii pentru disciplinele drept civil şi drept procesual civil, respectiv drept penal şi drept procesual penal. Subiectele de drept material sunt elaborate de membrii comisiei care elaborează şi subiectele de drept procesual în materia corespunzătoare.
(3) În comisiile prevăzute la alin. (1) sunt numiţi şi membri supleanţi, care îi vor înlocui de drept, în ordinea stabilită prin hotărârea de numire a comisiilor de concurs, pe acei membri ai comisiei care, din motive întemeiate, nu îşi pot exercita atribuţiile. Înlocuirea se efectuează de preşedintele comisiei respective de concurs.
Art. 67. – Comisiile prevăzute la art. 66 alin. (2) şi (3) sunt alcătuite din membri specializaţi în drept civil şi drept procesual civil, respectiv în drept penal şi drept procesual penal. Din aceste comisii/subcomisii pot face parte şi cadre didactice universitare, specializate în disciplinele de concurs. Numărul membrilor comisiilor se stabileşte prin hotărârea de numire a acestora, în funcţie de numărul candidaţilor.
Art. 68. – Comisia de interviu elaborează grila de evaluare în baza căreia se face aprecierea interviului, elaborează subiectele pe baza cărora vor fi examinaţi candidaţii şi realizează intervievarea candidaţilor, în scopul identificării aptitudinilor, motivaţiilor şi elementelor de etică specifice profesiei. În cadrul comisiei de interviu se pot constitui subcomisii de interviu, în funcţie de numărul candidaţilor declaraţi admişi după prima etapă eliminatorie.
Art. 69. – (1) Comisia de soluţionare a contestaţiilor este compusă din următoarele subcomisii:
a) subcomisii de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva baremului stabilit pentru cele două probe scrise şi împotriva punctajului de la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, constituite în mod distinct la drept civil şi drept procesual civil, respectiv la drept penal şi drept procesual penal;
b) subcomisii de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor obţinute la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, constituite în mod distinct la drept civil şi drept procesual civil, respectiv la drept penal şi drept procesual penal;
c) subcomisii de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor obţinute la proba interviului.
(2) Subcomisiile de soluţionare a contestaţiilor pentru cele două probe scrise sunt alcătuite din membri specializaţi în drept civil şi drept procesual civil, respectiv în drept penal şi drept procesual penal. Din acestea pot face parte şi cadre didactice universitare, specializate în disciplinele de concurs.
(3) Subcomisiile de soluţionare a contestaţiilor pentru proba interviului au componenţa prevăzută la art. 74.
Art. 70. – (1) Examinarea candidaţilor în cadrul concursului de admitere în magistratură se face în două etape.
(2) Prima etapă este eliminatorie şi constă în susţinerea următoarelor probe scrise eliminatorii:
a) un test-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, teoretice şi practice, susţinut la următoarele discipline: drept civil, drept procesual civil, drept penal şi drept procesual penal;
b) o probă scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, teoretice şi practice, susţinută la drept civil şi drept procesual civil, respectiv la drept penal şi drept procesual penal.
(3) La proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice participă numai candidaţii declaraţi admişi la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice.
(4) Nota obţinută la prima etapă este media aritmetică a notelor obţinute la probele prevăzute la alin. (2).
(5) A doua etapă constă într-o testare psihologică şi susţinerea unui interviu. La testarea psihologică participă toţi candidaţii declaraţi admişi la prima etapă a concursului. Candidaţii declaraţi a fi apţi din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei participă la proba interviului, în ordinea descrescătoare a notei obţinute la prima etapă şi în limita unui număr egal cu o dată şi jumătate din numărul de posturi scoase la concurs, în cazul unui număr impar de posturi, rotunjirea făcându-se la numărul mai mare. Numărul candidaţilor admişi în a doua etapă se suplimentează, în cazul mediilor egale, cu cea a ultimului candidat admis.
Art. 71. – (1) Testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice cuprinde 100 de întrebări, câte 25 pentru fiecare dintre disciplinele de concurs.
(2) La testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice fiecare răspuns corect primeşte un punct, care are ca echivalent 10 sutimi în sistemul de notare de la 1 la 10.
(3) Timpul necesar pentru formularea răspunsurilor la întrebările din testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice este cel stabilit de comisia de elaborare a subiectelor şi nu poate depăşi 4 ore socotite din momentul în care s-a încheiat distribuirea testelor către toţi candidaţii.
(4) Evaluarea şi notarea lucrărilor la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice se realizează prin procesare electronică. Lucrările se notează cu „admis” sau „respins”, în funcţie de punctajul obţinut de candidat. Sunt declaraţi admişi la această probă candidaţii care au obţinut minimum 60 de puncte, echivalentul notei 6,00, în ordinea descrescătoare a notelor obţinute, în limita dublului numărului de posturi scoase la concurs. Numărul candidaţilor admişi se suplimentează în cazul mediilor egale cu cea a ultimului candidat admis.
(5) Baremul de evaluare şi notare se afişează la centrele de concurs după încheierea probei şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii. Candidaţii pot contesta baremul de evaluare şi notare în termen de 3 zile de la afişarea acestuia la centrele de concurs. Contestaţiile la barem se transmit, inclusiv prin fax sau e-mail, la Institutul Naţional al Magistraturii şi se soluţionează de subcomisia corespunzătoare de soluţionare a contestaţiilor, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Soluţia se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului pentru soluţionarea contestaţiilor. Baremul stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
(6) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor.
(7) În ipoteza în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul indicat ca fiind corect în baremul iniţial nu este singurul răspuns corect, baremul definitiv va cuprinde atât punctajul corespunzător variantei de răspuns stabilite în baremul iniţial, cât şi punctajul corespunzător variantei de răspuns stabilite de comisia de contestaţii.
(8) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebări este în mod evident altul decât cel indicat în barem, fără a fi incidente dispoziţiile alin. (7), se corectează baremul şi se va acorda punctajul corespunzător întrebării respective numai candidaţilor care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv.
(9) În cazul în care concursul de admitere în magistratură se desfăşoară în acelaşi timp cu concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi există întrebări identice, admiterea unei contestaţii la vreuna dintre aceste întrebări la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii produce efecte şi în privinţa concursului de admitere în magistratură, în condiţiile alin. (6) – (8).
(10) Dispoziţiile art. 14 alin. (6) – (8) se aplică în mod corespunzător.
(11) Rezultatele testului-grilă se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(12) Candidaţii pot contesta punctajul obţinut la proba testului-grilă în termen de 3 zile de la data publicării rezultatelor. Contestaţia se depune, inclusiv prin fax sau e-mail, la Institutul Naţional al Magistraturii.
(13) Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (12).
(14) Nota acordată în urma soluţionării contestaţiei este definitivă şi nu poate fi mai mică decât nota contestată.
Art. 72. – (1) Proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice constă în elaborarea unor lucrări la disciplinele drept civil şi drept procesual civil, respectiv drept penal şi drept procesual penal.
(2) Dispoziţiile art. 71 alin. (3), (5) – (11) se aplică în mod corespunzător.
(3) Fiecare lucrare se corectează pe baza baremului definitiv de evaluare şi de notare şi se notează distinct, la drept civil şi drept procesual civil, respectiv la drept penal şi drept procesual penal, cu note de la 0 la 10, cu două zecimale.
(4) Nota probei scrise de verificare a cunoştinţelor juridice este media aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire, a notelor obţinute la fiecare lucrare.
(5) Candidaţii pot contesta punctajul obţinut la această probă, dispoziţiile art. 71 alin. (12) aplicându-se în mod corespunzător. Contestaţiile se soluţionează în termenul stabilit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin calendarul de concurs.
(6) Contestaţiile la notele obţinute la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice se soluţionează de către subcomisia de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor.
(7) Pentru a fi declarat admis la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, candidatul trebuie să obţină cel puţin nota 5 la fiecare lucrare şi cel puţin media 6, calculată potrivit alin. (4).
Art. 73. – Candidaţii declaraţi admişi la cele două probe scrise susţin testarea psihologică prin care se constată îndeplinirea condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei. Dispoziţiile art. 17 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 74. – Candidaţii care îndeplinesc condiţia de a fi apţi din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei susţin un interviu, din comisia de interviu sau din fiecare subcomisie de interviu, după caz, făcând parte un psiholog, doi judecători, un procuror şi un cadru didactic universitar selectat, de regulă, din rândul celor ce au gradul didactic de profesor universitar. Numărul subcomisiilor de interviu se stabileşte în funcţie de numărul candidaţilor declaraţi admişi după prima etapă eliminatorie. Dispoziţiile art. 18 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 75. – (1) După cele două etape ale concursului sunt declaraţi admişi candidaţii care au obţinut calificativul „admis” la interviu, în ordinea descrescătoare a notei obţinute la prima etapă a concursului, stabilite conform art. 70 alin. (4), în limita numărului de posturi scoase la concurs.
(2) Lista cuprinzând rezultatele definitive ale concursului se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
(3) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate dispune suplimentarea posturilor scoase la concurs în situaţia în care mai mulţi candidaţi au obţinut note egale cu cea a ultimului candidat declarat admis după cele două etape ale concursului, cu posturi vacante de judecători şi procurori de la instanţe şi parchete unde există dificultăţi de ocupare a acestor posturi.
(4) Dacă nu există posturi vacante de natura celor prevăzute la alin. (3), departajarea candidaţilor care au obţinut note egale cu cea a ultimului candidat declarat admis după cele două etape ale concursului se face în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice. Când notele obţinute de candidaţi la această probă de concurs sunt identice, departajarea se face, în ordine, în funcţie de vechimea în specialitate juridică, de deţinerea titlului ştiinţific de doctor în drept, a calităţii de doctorand în drept, de activitatea publicistică de specialitate.
(5) În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate faţă de criteriile de la alin. (4) candidaţii cunoscători ai limbii acelei minorităţi.
(6) Candidaţii clasificaţi în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la concurs, formulează, în această ordine, în termenul stabilit de comisia de organizare a concursului, opţiune pentru unul dintre posturile scoase la concurs sau, după caz, suplimentate. Candidaţii pot formula o singură opţiune, care nu poate fi modificată decât în situaţiile expres prevăzute de prezenta lege. La note egale, departajarea candidaţilor se face conform alin. (4) şi (5).
Art. 76. – (1) După afişarea rezultatelor definitive ale concursului, candidaţii admişi după cele două etape ale concursului vor fi verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. c).
(2) Verificările privind îndeplinirea condiţiei bunei reputaţii se vor face cu respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
(3) Regulamentul prevăzut la art. 63 alin. (3) stabileşte documentele pe care candidaţii au obligaţia de a le depune în vederea verificării îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii. Dispoziţiile art. 21 alin. (4) – (7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 77. – (1) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte cu privire la îndeplinirea de către candidaţii admişi după cele două etape ale concursului a condiţiei prevăzute la art. 76 alin. (1) şi validează rezultatele concursului.
(2) Candidaţii care nu se bucură de o bună reputaţie sunt declaraţi respinşi.
Art. 78. – (1) Dacă unul dintre candidaţi a fost respins în condiţiile art. 77 alin. (2) sau a renunţat la opţiunea formulată conform art. 75 alin. (6), procedura prevăzută la art. 75 alin. (6) se reia pentru candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 71 alin. (4) şi art. 72 alin. (7) şi care au obţinut calificativul „admis” la interviu, care ocupă poziţiile următoare acestui candidat în lista cuprinzând rezultatele definitive ale concursului. În termenul stabilit de comisia de organizare a concursului, candidaţii îşi pot menţine opţiunea iniţială sau pot formula o nouă opţiune, dar numai pentru postul pentru care optase candidatul respins sau, după ocuparea acestuia, pentru postul rămas astfel neocupat, după caz.
(2) Pentru posturile ce au devenit vacante după parcurgerea procedurii prevăzute la alin. (1) pot opta, în termenul stabilit de comisia de organizare a concursului, candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 71 alin. (4) şi art. 72 alin. (7) şi care au obţinut calificativul „admis” la interviu, în ordinea descrescătoare a notei obţinute la concurs, stabilite conform art. 70 alin. (4).
(3) La note egale, departajarea candidaţilor se face conform art. 75 alin. (4) şi (5).
(4) Dispoziţiile art. 76 şi 77 se aplică în mod corespunzător.
Art. 79. – (1) În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului de admitere în magistratură, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor admişi. Dispoziţiile art. 61 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(2) După numirea în funcţia de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept al Uniunii Europene.
Art. 80. – (1) Înainte de a începe să îşi exercite funcţia, judecătorii şi procurorii depun următorul jurământ: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a judecătorilor şi procurorilor şi este facultativă.
(2) Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcţie.
(3) Jurământul se depune în şedinţă solemnă, în faţa judecătorilor instanţei sau, după caz, a procurorilor parchetului la care a fost numit judecătorul sau procurorul, după citirea actului de numire.
(4) Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de conducătorul instanţei sau, după caz, al parchetului şi de 2 dintre judecătorii sau procurorii prezenţi, precum şi de cel care a depus jurământul.
(5) Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcţie.
CAPITOLUL IV
Formarea profesională continuă
Art. 81. – (1) Formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor constituie garanţia independenţei şi imparţialităţii în exercitarea funcţiei. Formarea iniţială şi continuă este un drept şi o îndatorire pentru judecători şi procurori.
(2) Formarea profesională continuă trebuie să ţină seama de dinamica procesului legislativ şi constă, în principal, în cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei interne, a documentelor europene şi internaţionale la care România este parte, a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a dreptului comparat, a normelor deontologice, în abordarea multidisciplinară a instituţiilor cu caracter de noutate, precum şi în cunoaşterea şi aprofundarea unor limbi străine şi operarea pe calculator.
Art. 82. – Responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor revine Institutului Naţional al Magistraturii, conducătorilor instanţelor sau parchetelor la care aceştia îşi desfăşoară activitatea, precum şi fiecărui judecător şi procuror, prin pregătire individuală.
Art. 83. – (1) Judecătorii şi procurorii participă, cel puţin o dată la 3 ani, la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.
(2) Cheltuielile de cazare şi masă ale judecătorilor şi procurorilor străini, ale cursanţilor sau ale reprezentanţilor altor instituţii de formare profesională din străinătate, care participă, în cadrul unor programe de cooperare, la activităţile de formare profesională organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, pot fi suportate din bugetul acestei instituţii.
(3) Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a urma în cadrul programelor de formare profesională continuă un curs intensiv pentru învăţarea sau aprofundarea unei limbi străine şi un curs intensiv pentru iniţierea sau aprofundarea cunoştinţelor de operare pe calculator organizate de Institutul Naţional al Magistraturii sau de instanţele judecătoreşti sau parchete, de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate, precum şi de alte instituţii de specialitate.
(4) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii aprobă anual, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, programul de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor.
(5) Formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor se realizează ţinând seama de necesitatea specializării lor.
Art. 84. – (1) Cheltuielile de cazare şi masă ale judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, auditorilor de justiţie, personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii, care participă la activităţile de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, se suportă din bugetul acestei instituţii.
(2) Plafonul maxim al cheltuielilor prevăzute la alin. (1) şi la art. 83 alin. (2) se stabileşte prin decizie a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. Cazarea participanţilor se poate realiza în structurile de primire turistice în limita plafonului maxim stabilit prin decizie a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, independent de clasificarea acestora.
(3) Cheltuielile de transport ale judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor aferente activităţilor de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii se suportă din bugetul instituţiilor unde îndeplinesc funcţia de bază.
(4) Cheltuielile de transport ale auditorilor de justiţie şi ale personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii aferente activităţilor de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii se suportă din bugetul acestei instituţii.
(5) Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, auditorii de justiţie, precum şi personalul de instruire care participă la activităţile de formare organizate de Institutul Naţional al Magistraturii nu beneficiază de diurnă de delegare de la instituţiile unde îndeplinesc funcţia de bază.
Art. 85. – (1) În cadrul fiecărei curţi de apel şi în cadrul fiecărui parchet de pe lângă curtea de apel se organizează periodic activităţi de formare profesională continuă, constând în consultări, dezbateri, seminare, sesiuni sau mese rotunde, cu participarea Institutului Naţional al Magistraturii. Tematica acestora se aprobă de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Cheltuielile aferente organizării activităţilor prevăzute la alin. (1), inclusiv cele privind cazarea, masa şi transportul personalului de instruire şi al participanţilor, se suportă din bugetul curţii de apel sau, după caz, al parchetului de pe lângă curtea de apel. În cazul personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii care participă, la propunerea institutului, în această calitate, la activităţile prevăzute la alin. (1), cheltuielile privind cazarea, masa şi transportul acestuia se suportă din bugetul Institutului Naţional al Magistraturii.
(3) Plafonul maxim al cheltuielilor prevăzute la alin. (2) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cazul personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii care participă, la propunerea institutului, în această calitate, conform programului anual de formare profesională continuă al judecătorilor şi procurorilor, la activităţile prevăzute la alin. (1), plafonul maxim al cheltuielilor se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin. (2).
(4) Cheltuielile cu salarizarea personalului de instruire care participă la activităţile prevăzute la alin. (1) se suportă din bugetul curţii de apel sau, după caz, al parchetului de pe lângă curtea de apel. În cazul personalului de instruire angajat la plata cu ora al Institutului Naţional al Magistraturii care participă, la propunerea institutului, în această calitate, conform programului anual de formare profesională continuă al judecătorilor şi procurorilor, la activităţile prevăzute la alin. (1), cheltuielile cu salarizarea personalului de instruire se suportă din bugetul Institutului Naţional al Magistraturii.
(5) Judecătorii, procurorii, precum şi personalul de instruire care participă la activităţile prevăzute la alin. (1) nu beneficiază de diurnă de delegare de la instituţiile unde îndeplinesc funcţia de bază.
(6) Preşedintele curţii de apel sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel desemnează judecătorii, respectiv procurorii, care răspund de organizarea activităţii de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor de la curtea de apel şi instanţele din circumscripţia acesteia, respectiv de la parchetul de pe lângă curtea de apel şi parchetele subordonate.
Art. 86. – Dispoziţiile privind formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora.
CAPITOLUL V
Evaluarea profesională a judecătorilor şi procurorilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 87. – (1) Evaluarea profesională individuală a judecătorilor şi procurorilor presupune analiza şi notarea criteriilor şi indicatorilor de evaluare a performanţelor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor care privesc, în principal, calitatea activităţii, eficienţa, integritatea şi obligaţia de formare profesională continuă, iar în cazul judecătorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale. Criteriile şi indicatorii de evaluare profesională sunt prevăzuţi în anexa nr. 1.
(2) Evaluarea profesională a judecătorilor şi procurorilor are ca obiectiv stabilirea nivelului de competenţă profesională al acestora şi vizează îmbunătăţirea performanţelor profesionale, creşterea eficienţei activităţii instanţelor şi parchetelor şi a încrederii publice în autoritatea judecătorească, menţinerea şi consolidarea calităţii sistemului judiciar.
(3) Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor se aprobă prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a procurorilor se aprobă prin hotărâre a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Hotărârile prevăzute la alin. (3) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 88. – (1) În raport cu vechimea în funcţia de judecător, respectiv de procuror, evaluarea se realizează după cum urmează:
a) o dată la 2 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între un an şi 5 ani;
b) o dată la 3 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între 5 şi 10 ani;
c) o dată la 4 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între 10 şi 15 ani;
d) o dată la 5 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime mai mare de 15 ani.
(2) Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu sunt supuşi evaluării.
(3) Evaluarea profesională se poate efectua şi ori de câte ori se solicită de către judecător sau procuror.
Art. 89. – (1) Evaluarea prevăzută la art. 87 se face de comisii de evaluare constituite separat pentru judecători şi procurori, astfel:
a) pentru evaluarea preşedintelui, a vicepreşedintelui şi a preşedintelui de secţie de la judecătorii, tribunale, tribunale specializate, tribunale militare, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, comisia este formată din preşedintele instanţei ierarhic superioare, preşedintele secţiei instanţei ierarhic superioare corespunzătoare specializării judecătorului evaluat, precum şi un judecător de la instanţa superioară, desemnat de colegiul de conducere al acelei instanţe;
b) pentru evaluarea celorlalţi judecători de la instanţele prevăzute la lit. a), comisia de evaluare este alcătuită din preşedintele instanţei unde funcţionează persoana evaluată, precum şi 2 judecători de la instanţa ierarhic superioară, desemnaţi de colegiul de conducere al acestei instanţe, cu aceeaşi specializare cu judecătorul evaluat;
c) pentru evaluarea conducătorului parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale, tribunale specializate, tribunale militare, curţi de apel şi al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, adjuncţilor acestuia şi a procurorilor-şefi de secţii din cadrul acestora, comisia este formată din conducătorul parchetului ierarhic superior, un procuror cu funcţie de conducere corespunzătoare specializării procurorului evaluat de la parchetul ierarhic superior şi un alt procuror, desemnaţi de colegiul de conducere al parchetului ierarhic superior;
d) pentru evaluarea celorlalţi procurori de la parchetele prevăzute la lit. c), comisia de evaluare este alcătuită din conducătorul parchetului din care face parte persoana evaluată, precum şi doi procurori de la parchetul ierarhic superior, desemnaţi de colegiul de conducere al acelui parchet, cu aceeaşi specializare cu procurorul evaluat, după caz;
e) pentru evaluarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctului procurorului general, adjunctului acestuia, procurorilor-şefi ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţilor acestora, evaluarea se face de o comisie compusă din 3 procurori din cadrul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii desemnaţi de Secţia pentru procurori şi 2 procurori desemnaţi de colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, după caz, din componenţa căreia nu poate face parte persoana evaluată;
f) pentru evaluarea procurorilor-şefi de secţie şi a procurorilor cu funcţii de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi a procurorilor consilieri ai procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ai procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, comisia este formată din procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau, după caz, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi 2 procurori desemnaţi de colegiul de conducere al fiecăruia din aceste parchete;
g) pentru evaluarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu funcţii de execuţie, comisia este formată din conducătorul secţiei sau, după caz, al direcţiei/serviciului, dacă acestea există, unde este încadrat procurorul şi 2 procurori desemnaţi de colegiul de conducere al fiecăruia dintre aceste parchete.
(2) Pentru fiecare dintre comisiile prevăzute la alin. (1), se desemnează în mod similar şi câte un membru supleant. În situaţia în care preşedinţii instanţelor sau conducătorii parchetelor nu pot, din motive obiective temporare, să exercite atribuţiile specifice în cadrul comisiei de evaluare ori sunt incompatibili, aceştia sunt înlocuiţi de vicepreşedinte sau, după caz, adjunctul acestora, iar dacă sunt mai mulţi vicepreşedinţi sau adjuncţi, de unul dintre aceştia desemnat de colegiul de conducere al acelei instanţe sau parchet.
(3) Preşedintele comisiei de evaluare este cel care este membru de drept, iar în comisiile de evaluare în care sunt mai mulţi membri de drept, preşedinte este cel cu vechimea cea mai mare în funcţia de judecător sau de procuror, după caz.
(4) Judecătorii şi procurorii, precum şi membrii supleanţi sunt desemnaţi în comisiile de evaluare având în vedere următoarele criterii: pregătirea şi experienţa profesională, reputaţia de care se bucură, abilităţile de comunicare, precum şi rezultatul obţinut la ultima evaluare şi trebuie să aibă aceeaşi specializare cu judecătorul sau procurorul evaluat. Nu pot fi numiţi în comisiile de evaluare judecătorii şi procurorii care nu au fost evaluaţi în funcţia de judecător sau procuror ori cei care au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare.
(5) Nu pot face parte din aceeaşi comisie de evaluare judecătorii şi procurorii care sunt soţi, rude sau afini până la al patrulea grad inclusiv.
Art. 90. – (1) Membrii comisiilor de evaluare şi membrii supleanţi, cu excepţia membrilor de drept, sunt desemnaţi pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, prin aceeaşi procedură.
(2) După desemnarea ca membri în comisiile de evaluare, dacă nu au urmat cursuri de pregătire pentru activitatea de evaluare organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, aceştia vor fi instruiţi ca evaluatori de către unul dintre ceilalţi membri ai comisiei sau de unul dintre membrii comisiei de evaluare constituite la nivelul instanţei ierarhic superioare sau parchetului ierarhic superior, desemnat de conducătorul acelei instanţe sau, după caz, al acelui parchet.
(3) Comisiile funcţionează cu participarea tuturor membrilor şi hotărăsc cu majoritatea voturilor acestora cu privire la acordarea punctajelor pentru fiecare indicator şi acordarea calificativului.
(4) În cazul în care, din motive obiective, unul dintre membri se află în imposibilitatea de a exercita funcţia de evaluator sau i-a încetat mandatul unuia dintre membri, evaluarea se va face după înlocuirea acestuia cu membrul supleant. Actele îndeplinite până la momentul înlocuirii rămân valabile.
Art. 91. – (1) Există incompatibilitate între membrii comisiei de evaluare şi judecătorul sau procurorul evaluat, în următoarele situaţii:
a) când unul dintre membrii comisiei de evaluare este soţ, rudă sau afin până la al patrulea grad inclusiv cu judecătorul sau procurorul evaluat;
b) când există sau a existat în perioada de 5 ani dinaintea evaluării un litigiu între unul dintre membrii comisiei de evaluare şi judecătorul sau procurorul evaluat.
(2) Dacă un membru al comisiei de evaluare se află într-o situaţie care, deşi nu se încadrează în cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (1), este de natură să îi afecteze obiectivitatea în evaluarea unui judecător sau procuror, acesta are obligaţia de a anunţa de îndată colegiul de conducere al instanţei sau parchetului.
(3) Competenţa de a decide înlocuirea membrului comisiei de evaluare cu membrul supleant revine colegiului de conducere care a desemnat acel membru în comisia de evaluare, din care nu poate face parte judecătorul sau procurorul care este membru sau supleant în comisia de evaluare.
(4) În situaţia în care se constată situaţia de incompatibilitate, colegiul de conducere dispune înlocuirea sa cu membrul supleant.
Art. 92. – (1) Membrii comisiilor de evaluare, inclusiv membrii supleanţi, pot fi revocaţi pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce le revin sau îndeplinirea necorespunzătoare a acestora, în mod similar desemnării acestora, la sesizarea oricărui membru al comisiei de evaluare sau a oricărui judecător sau procuror din cadrul instanţei sau al parchetului unde funcţionează membrul comisiei de evaluare.
(2) În funcţie de volumul de activitate de la instanţe şi parchete, colegiile de conducere pot dispune degrevarea parţială a evaluatorilor de anumite activităţi, expres prevăzute în hotărârea colegiului de conducere unde funcţionează.
SECŢIUNEA a 2-a
Procedura de evaluare
Art. 93. – Procesul de evaluare a judecătorilor şi procurorilor implică parcurgerea următoarelor etape: observarea activităţilor profesionale cu caracter public desfăşurate de judecătorul/procurorul evaluat, analiza documentelor care conţin rezultatele activităţii profesionale a judecătorului sau procurorului evaluat şi acordarea calificativului. Procesul de evaluare a judecătorilor şi procurorilor poate cuprinde şi un interviu de evaluare, precum şi stabilirea de comun acord a unui plan individual de dezvoltare profesională.
Art. 94. – (1) Indicatorii de evaluare a performanţelor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor sunt structuraţi în funcţie de specificul activităţii judecătorilor şi procurorilor, astfel încât să stimuleze dezvoltarea profesională a acestora şi să le diferenţieze performanţele profesionale, fără a le afecta independenţa.
(2) În vederea realizării unei evaluări unitare, modalitatea concretă de apreciere a fiecărui indicator şi criteriu, domeniile din care se culeg datele şi informaţiile necesare evaluării judecătorilor şi procurorilor, precum şi desfăşurarea interviului vor fi detaliate în cuprinsul Ghidului de evaluare a judecătorilor, respectiv a procurorilor, care face parte din Regulamentele prevăzute la art. 87 alin. (3).
Art. 95. – (1) Prima evaluare a judecătorilor şi procurorilor se face la 2 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului de numire în funcţie, iar următoarele evaluări se fac potrivit art. 88, de regulă până în luna iunie a anului următor. Evaluarea poate fi realizată şi în altă perioadă calendaristică, la cererea judecătorului sau a procurorului, în măsura în care evaluarea este necesară pentru promovarea în funcţii de execuţie ori numirea în funcţii de conducere sau pentru alte situaţii prevăzute de lege.
(2) Pentru judecătorii şi procurorii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, evaluarea se face după cel puţin 3 ani de la încetarea mandatului, cu respectarea art. 88.
(3) Evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor, respectiv a procurorilor, care au îndeplinit şi funcţia de procuror, respectiv de judecător în perioada supusă evaluării, se va realiza în termen de 2 ani de la numirea în funcţia de judecător, respectiv de procuror, prin decret al Preşedintelui României.
(4) Evaluarea judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte instituţii decât instanţele şi parchetele se face după încetarea detaşării, la împlinirea a 2 ani, în cazul primei evaluări, iar în cazul celorlalte evaluări, la împlinirea vechimii prevăzute la art. 88 alin. (1), prin cumularea perioadei anterioare detaşării cu perioada ulterioară acesteia.
(5) În cazul judecătorilor sau procurorilor care pe parcursul perioadei evaluate îşi desfăşoară activitatea la instanţe sau parchete diferite, ca urmare a delegării, detaşării, transferului sau a promovării, preşedintele comisiei de evaluare constituite înainte de a fi transferat, detaşat, delegat sau promovat are obligaţia de a transmite instanţei, respectiv parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul evaluat, dosarul de evaluare întocmit, inclusiv datele statistice.
(6) Evaluarea judecătorilor şi procurorilor transferaţi sau promovaţi la terminarea unei perioade de evaluare, dar înainte de finalizarea raportului de evaluare, se va realiza de aceeaşi comisie de evaluare constituită anterior datei transferului sau promovării.
(7) La calculul intervalului la care se realizează evaluarea se ţine seama doar de perioada în care cel evaluat a desfăşurat efectiv activitate ca judecător sau procuror, de perioadele în care acesta s-a aflat în concediu de odihnă, precum şi de perioadele în care acesta s-a aflat în alte concedii care, cumulate, nu depăşesc 3 luni.
Art. 96. – (1) Evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor se desfăşoară pe parcursul întregii perioade evaluate.
(2) Comisia de evaluare, prin secretariatul acesteia, întocmeşte un dosar de evaluare pentru fiecare judecător sau procuror, dosar care va cuprinde datele statistice cu privire la volumul de activitate şi la indicatorii de eficienţă, depuse anual, raportul de evaluare, observaţiile şi obiecţiunile celui evaluat, precum şi orice alte acte, date sau informaţii pe baza cărora se realizează evaluarea. Dacă este cazul, la dosarul de evaluare se depune şi planul individual de dezvoltare profesională.
(3) Judecătorii şi procurorii au acces oricând la propriul dosar de evaluare.
(4) Preşedintele comisiei de evaluare ia măsurile necesare pentru păstrarea dosarului de evaluare, astfel încât să fie asigurată confidenţialitatea acestuia.
Art. 97. – (1) În procedura de evaluare, comisiile pot consulta şi, după caz, pot solicita orice evidenţă sau document al instanţelor sau parchetelor, inclusiv actele de control.
(2) Culegerea datelor şi a informaţiilor necesare evaluării poate fi făcută de oricare dintre membrii comisiei de evaluare. Inspecţia Judiciară şi judecătorii, respectiv procurorii care ocupă funcţii de conducere la instanţa sau, după caz, la parchetul unde îşi desfăşoară activitatea judecătorul ori procurorul evaluat sau la instanţele, respectiv parchetele ierarhic superioare pot transmite şi din oficiu comisiei de evaluare date şi informaţii utile pentru efectuarea evaluării.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii transmite comisiilor de evaluare hotărârile definitive adoptate de Plen sau, după caz, de secţiile acestuia, cu relevanţă în aprecierea indicatorilor de integritate.
Art. 98. – (1) Pentru evaluarea calităţii redactării hotărârilor, judecătorul evaluat selectează, pentru fiecare an de activitate, un număr de cel puţin 5 hotărâri cu obiect diferit, cu un grad de complexitate cel puţin mediu, pronunţate în diferite stadii procesuale, pe care le consideră relevante pentru activitatea desfăşurată. Comisia de evaluare selectează, pentru fiecare an de activitate, în sistem computerizat, cel puţin alte 5 hotărâri relevante pentru activitatea profesională desfăşurată de judecător. Nu vor fi avute în vedere hotărârile judecătoreşti prin care sunt soluţionate incidente procedurale, se ia act de renunţarea la judecată, de renunţarea la drept sau de retragerea unei căi de atac, se constată perimarea ori cererea este anulată sau care au ca obiect încuviinţarea executării silite, confirmarea renunţării la urmărirea penală ori acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Comisia de evaluare poate stabili, pentru toţi judecătorii pe care îi evaluează, şi alte categorii de hotărâri care nu vor fi avute în vedere la realizarea selecţiei.
(2) Pentru evaluarea calităţii activităţii profesionale a procurorilor, procurorul evaluat selectează, pentru fiecare an de activitate, un număr de cel puţin 5 lucrări cu obiect diferit, cu un grad de complexitate cel puţin mediu, pe care le consideră relevante pentru activitatea desfăşurată. Comisia de evaluare selectează, pentru fiecare an de activitate, în sistem computerizat, cel puţin alte 5 lucrări relevante pentru activitatea profesională desfăşurată de procuror.
(3) Lucrările prevăzute la alin. (1) şi (2) se depun la dosarul de evaluare în format electronic. Alte acte întocmite de judecător sau procuror, considerate de acesta şi de membrii comisiei relevante sub aspectul calităţii activităţii, se ataşează la raportul de evaluare, în copie sau în format electronic, ori sunt indicate prin menţionarea numărului lucrării.
(4) În cadrul procesului de evaluare a conduitei în timpul şedinţelor de judecată, cel puţin un membru al comisiei de evaluare asistă la cel puţin o şedinţă de judecată condusă de judecătorul evaluat ori la care participă procurorul evaluat şi întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează abilităţile de comunicare clară şi logică şi profesionalismul interacţiunii sociale. Membrii comisiei de evaluare pot asculta înregistrările şedinţelor de judecată conduse de judecătorul evaluat sau la care participă procurorul evaluat.
(5) Pentru evaluarea indicatorilor privind activitatea desfăşurată de judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere, judecătorul sau procurorul evaluat va depune la dosarul de evaluare un număr minim de 5 acte relevante pentru activitatea sa managerială, comisia de evaluare putând avea în vedere, dacă apreciază necesar, şi un număr de cel puţin 5 alte acte relevante din perspectiva modului de îndeplinire a atribuţiilor manageriale.
Art. 99. – (1) Interviul de evaluare reprezintă discuţia purtată între judecătorul sau procurorul evaluat şi membrii comisiei de evaluare la finalul perioadei de evaluare, atât cu privire la aspectele care nu au putut fi clarificate ca urmare a culegerii datelor şi informaţiilor necesare evaluării, cât şi cu privire la aspectele în legătură cu care judecătorul sau procurorul a formulat observaţii şi obiecţii. În perioada supusă evaluării, între judecătorul sau procurorul evaluat şi membrii comisiei de evaluare pot avea loc periodic discuţii cu privire la orice aspecte privind procesul de evaluare.
(2) Interviul de evaluare are loc la cererea judecătorului sau a procurorului evaluat sau în cazul în care comisia de evaluare apreciază că este necesar. În cadrul interviului de evaluare pot fi discutate şi aspecte referitoare la modul în care judecătorul sau procurorul îşi apreciază propria activitate.
(3) Refuzul persoanei evaluate de a se prezenta la interviu, în situaţia în care comisia apreciază necesar, nu împiedică parcurgerea următoarelor etape ale procedurii de evaluare şi finalizarea acesteia.
Art. 100. – (1) Pentru fiecare dintre criteriile privind eficienţa activităţii, calitatea activităţii şi integritatea se acordă un punctaj de cel mult 30 de puncte, iar pentru criteriul privind obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare, punctajul maxim este de 10 puncte.
(2) Dacă pentru un criteriu există mai mulţi indicatori, punctajul prevăzut la alin. (1) se distribuie în mod egal între aceştia. În situaţia în care activitatea desfăşurată de judecătorul ori de procurorul evaluat nu priveşte unul sau mai mulţi indicatori, punctajul aferent se distribuie celorlalţi indicatori.
(3) Punctajul obţinut de judecătorul sau procurorul evaluat la fiecare criteriu de evaluare reprezintă suma punctelor acordate de comisia de evaluare la indicatorii corespunzători acelui criteriu, iar punctajul final reprezintă suma punctelor acordate de comisia de evaluare pentru fiecare criteriu de evaluare.
(4) Calificativul se acordă în funcţie de punctajul final, astfel:
a) de la 90 de puncte (inclusiv) la 100 de puncte – calificativul „Foarte bine”;
b) de la 70 de puncte (inclusiv) la 90 de puncte – calificativul „Bine”;
c) de la 50 de puncte (inclusiv) la 70 de puncte – calificativul „Satisfăcător”;
d) sub 50 de puncte – calificativul „Nesatisfăcător”.
(5) Pentru judecătorii şi procurorii care, în perioada supusă evaluării, au desfăşurat numai activitate specifică funcţiei de conducere, punctajul final se acordă astfel: la criteriul privind modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale, cel mult 60 de puncte, la criteriul de evaluare privind integritatea, cel mult 30 de puncte, iar la criteriul de evaluare privind formarea profesională, cel mult 10 puncte. Dispoziţiile art. 16 alin. (2) din anexa nr. 1 se aplică în mod corespunzător numai pentru procurori.
(6) Pentru judecătorii şi procurorii care, în perioada supusă evaluării, au desfăşurat atât activitate specifică funcţiei de execuţie, cât şi activitate specifică funcţiei de conducere, concomitent sau succesiv, punctajul final se acordă astfel: la criteriile de evaluare privind eficienţa şi calitatea activităţii, câte cel mult 15 puncte, la criteriul privind modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale, cel mult 30 de puncte, la criteriul privind integritatea, cel mult 30 de puncte, iar la criteriul privind formarea profesională, cel mult 10 puncte. Dispoziţiile art. 16 alin. (2) din anexa nr. 1 se aplică în mod corespunzător numai pentru procurori.
(7) Pentru ipoteza prevăzută la alin. (6), se acordă câte un punctaj corespunzător pentru fiecare categorie de atribuţii, potrivit alin. (1) – (5), şi se va stabili media aritmetică a acestora. La criteriile „integritate” şi „obligaţia formării profesionale continue” se acordă un singur punctaj. Dispoziţiile art. 16 alin. (2) din anexa nr. 1 se aplică în mod corespunzător numai pentru procurori.
(8) Punctajul obţinut la fiecare indicator de evaluare, precum şi calificativul acordat trebuie să corespundă datelor, constatărilor şi observaţiilor comisiei de evaluare.
Art. 101. – (1) Raportul de evaluare a activităţii profesionale are caracter confidenţial, se întocmeşte separat pentru fiecare judecător şi procuror, pe baza actelor dosarului de evaluare, după care se comunică celui evaluat.
(2) Raportul de evaluare cuprinde descrierea activităţilor desfăşurate de comisia de evaluare, fişa de evaluare, recomandările făcute judecătorului sau procurorului evaluat şi se întocmeşte în 3 exemplare, dintre care unul se comunică judecătorului sau procurorului evaluat, unul se păstrează la dosarul de evaluare, iar unul se ataşează la mapa profesională.
(3) Prin raportul de evaluare a activităţii profesionale a judecătorului sau procurorului se acordă unul dintre următoarele calificative: „Foarte bine”, „Bine”, „Satisfăcător” sau „Nesatisfăcător”, potrivit art. 100 alin. (4). În situaţia în care judecătorul sau procurorul este evaluat atât pentru funcţia de execuţie, cât şi pentru funcţia de conducere, prin raportul de evaluare se acordă un singur calificativ.
(4) Înainte de întocmirea raportului de evaluare, comisia de evaluare întocmeşte un proiect de raport care se comunică judecătorului sau, după caz, procurorului evaluat, acesta având dreptul de a formula observaţii şi obiecţii în termen de cel mult 15 zile de la comunicare.
(5) Observaţiile şi obiecţiile se depun, în scris, la comisia de evaluare care se pronunţă asupra acestora în termen de cel mult 15 zile. În situaţia în care observaţiile şi obiecţiile se admit, se vor face modificările corespunzătoare în cuprinsul raportului de evaluare. În raport se vor consemna obiecţiile şi observaţiile celui evaluat şi soluţia argumentată a comisiei cu privire la acestea.
Art. 102. – (1) Judecătorii sau procurorii nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea raportului final. Magistraţii care au făcut parte din comisia de evaluare nu pot participa la soluţionarea contestaţiei de către secţia Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Contestaţia se depune la preşedintele comisiei de evaluare care, în termen de cel mult 3 zile, o transmite Consiliului Superior al Magistraturii, împreună cu dosarul de evaluare.
(3) Pentru soluţionarea contestaţiei, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii pot cere comisiilor de evaluare orice informaţii pe care le consideră necesare. Contestaţia se soluţionează cu citarea obligatorie a judecătorului sau, după caz, a procurorului. Audierea judecătorului sau a procurorului prezent este obligatorie. Neprezentarea judecătorului sau a procurorului legal citat, respectiv refuzul de a fi audiat nu împiedică soluţionarea contestaţiei.
(4) În soluţionarea contestaţiei, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate:
a) respinge contestaţia ca neîntemeiată, tardivă sau inadmisibilă;
b) admite contestaţia.
(5) În situaţia admiterii contestaţiei potrivit alin. (4) lit. b), secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii:
a) modifică raportul de evaluare, acordând un alt calificativ;
b) desfiinţează raportul de evaluare şi dispune refacerea evaluării, în situaţia în care constată încălcări ale procedurii de evaluare de natură să influenţeze calificativul acordat;
c) desfiinţează raportul de evaluare, în situaţia în care evaluarea a fost efectuată înainte de perioada de evaluare.
(6) Ca urmare a soluţiei adoptate, nu se poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a formulat contestaţia.
(7) În situaţiile prevăzute la alin. (5) lit. b) şi c), secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii stabileşte termenul şi, după caz, limitele în care se va reface evaluarea.
(8) Hotărârile secţiilor pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare, fără parcurgerea procedurii prealabile. Hotărârea instanţei este definitivă.
Art. 103. – (1) În cazul în care judecătorul sau procurorul primeşte calificativul „Satisfăcător” sau „Nesatisfăcător”, după rămânerea definitivă a calificativului, comisia de evaluare şi judecătorul sau procurorul evaluat stabilesc, de comun acord, un plan individual de dezvoltare profesională.
(2) În situaţia în care comisia de evaluare şi judecătorul sau procurorul evaluat nu ajung la un acord, planul individual de dezvoltare profesională se stabileşte de comisia de evaluare.
Art. 104. – (1) Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul „Nesatisfăcător” sunt obligaţi să urmeze, pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni, cursuri organizate de Institutul Naţional al Magistraturii.
(2) Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul „Satisfăcător” în urma a două evaluări consecutive sunt obligaţi să urmeze, pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni, cursuri organizate de Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) Pentru judecătorii sau procurorii care primesc în urma a două evaluări consecutive calificativul „Nesatisfăcător” sau care nu au promovat examenul prevăzut la art. 105, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României eliberarea din funcţie, pentru incapacitate profesională.
Art. 105. – (1) Cursurile prevăzute la art. 104 se încheie cu susţinerea unui examen, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, cu sprijinul Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Disciplinele cursurilor ce vor fi urmate de judecătorii sau procurorii care au primit calificativul „Nesatisfăcător” sau care au primit la două evaluări consecutive calificativul „Satisfăcător”, tematica şi bibliografia de examen se aprobă de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în funcţie de recomandarea comisiilor de evaluare.
(3) Examenul prevăzut la alin. (1) se susţine la disciplinele cursurilor urmate de judecătorul sau procurorul respectiv şi constă într-o probă scrisă, cu caracter teoretic şi practic, la fiecare dintre aceste discipline.
(4) Comisiile de examen sunt comisia de corectare şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, comisia de corectare având atribuţii de elaborare a baremelor, a subiectelor şi de corectare şi notare a lucrărilor, iar comisia de contestaţii având atribuţia soluţionării contestaţiilor la barem şi la proba scrisă.
(5) Comisiile sunt numite de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, fiind distincte pentru judecători şi procurori şi sunt alcătuite din 2 judecători sau, după caz, 2 procurori care au cel puţin acelaşi grad profesional cu judecătorul sau procurorul examinat, şi câte un membru al personalului de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii.
(6) Baremul de evaluare şi notare la proba scrisă se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii. În termen de 24 de ore de la publicarea pe pagina de internet, candidaţii pot face contestaţii la barem, care se depun, inclusiv prin fax sau e-mail, la Institutul Naţional al Magistraturii. Contestaţiile la barem se soluţionează de comisia de soluţionare a contestaţiilor, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Baremul stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(7) Notarea la proba scrisă se face cu note de la 0 la 10, iar pentru a promova examenul, candidatul trebuie să obţină cel puţin nota 7,00 la fiecare dintre disciplinele de examen.
(8) Rezultatul probei scrise se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii. Candidatul nemulţumit de rezultatul obţinut poate face contestaţie în termen de 24 de ore de la publicare, care se soluţionează în maximum 24 de ore de la expirarea termenului de depunere.
(9) Rezultatele finale ale examenului se afişează potrivit alin. (8) şi se prezintă secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în vederea validării. Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate invalida examenul, în tot sau în parte, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile cu privire la organizarea examenului sau că există dovada săvârşirii unei fraude.
(10) Absenţa nejustificată la examen echivalează cu nepromovarea acestuia.
(11) Pentru cei care din motive temeinice nu pot participa la examen, acesta se va susţine în termen de maximum o lună de la încetarea cauzei ce a determinat neprezentarea. În aceste situaţii, judecătorul sau procurorul are obligaţia de a înştiinţa conducerea Consiliului Superior al Magistraturii atât cu privire la motivul neprezentării la examen, cât şi cu privire la data încetării acestuia, prezentând dovada motivelor invocate.
Art. 106. – (1) Dispoziţiile legale privind evaluarea profesională a judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
(2) Regulamentul privind procedura şi criteriile de evaluare profesională pentru magistraţii-asistenţi se aprobă prin ordin al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Criteriile şi indicatorii de evaluare pentru personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor sunt prevăzute în anexa nr. 2.
(4) Evaluarea se realizează de comisii constituite prin act al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru magistraţii-asistenţi, sau prin act al conducătorului instituţiei, pentru celălalt personal.
Art. 107. – (1) Evoluţia carierei de judecător sau procuror se consemnează în fişa din dosarul profesional, care se întocmeşte şi se păstrează de Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Datele conţinute în dosarul profesional sunt confidenţiale, în condiţiile prevăzute de lege.
(3) Judecătorii şi procurorii au acces la propriul dosar profesional şi pot obţine copii ale actelor existente în dosar.
CAPITOLUL VI
Promovarea judecătorilor şi procurorilor
SECŢIUNEA 1
Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Art. 108. – (1) Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face numai prin concurs organizat ori de câte ori este necesar, în limita posturilor vacante, de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Concursul prevăzut la alin. (1) urmăreşte selecţia judecătorilor care corespund celor mai înalte standarde de competenţă profesională, evaluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi de integritate, conduită şi deontologie, evaluate de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Posturile scoase la concurs se stabilesc de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în mod distinct pentru fiecare secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru care există locuri vacante.
(4) Pot participa la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecătorii care au îndeplinit efectiv cel puţin 5 ani funcţia de judecător la curtea de apel, au obţinut calificativul „foarte bine” la ultimele 3 evaluări, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare şi au o vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin 18 ani. La calculul acestei vechimi nu se ia în considerare perioada cât persoana a fost auditor de justiţie.
(5) Condiţiile de vechime prevăzute de alin. (4) trebuie să fie îndeplinite la data expirării perioadei de depunere a cererilor de înscriere.
(6) Nu pot participa la concursul de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecătorii care au făcut parte din serviciile de informaţii sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(7) Judecătorii care participă la concurs sunt obligaţi să dea o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii şi nici nu au colaborat cu acestea şi o declaraţie din care să rezulte că nu au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(8) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică şi comunică, în termen de cel mult 15 zile de la solicitarea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informaţii sau a colaborat cu acestea.
Art. 109. – (1) Concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se organizează pe baza unor criterii obiective de apreciere a performanţelor profesionale ale judecătorilor, precum şi a conduitei acestora.
(2) Data, locul şi modul de desfăşurare a concursului se aprobă prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. În cuprinsul anunţului privind organizarea concursului de promovare se precizează specializările la care se poate susţine concursul, în funcţie de secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) şi posturile vacante pentru care se organizează concursul se comunică tuturor judecătorilor prin curţile de apel şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu cel puţin 40 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
(4) În termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (3), cei interesaţi pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii.
(5) Cererile de înscriere la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cuprind precizarea a două specializări, una corespunzătoare secţiei pentru care candidează şi o altă specializare corespunzătoare altei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, specializare care fie rezultă din activitatea profesională anterioară din cariera candidatului, dovedită cu documente care se depun odată cu cererea de înscriere, fie ca urmare a opţiunii sale.
(6) Fiecare candidat poate opta cu privire la o singură secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la care susţine concursul. Candidatul are dreptul de a reveni asupra opţiunii formulate până la data expirării termenului de înscriere.
(7) Cererea de înscriere va fi însoţită de un curriculum vitae, de declaraţiile şi documentele prevăzute de lege.
(8) La cererea de înscriere pot fi ataşate, în copii certificate, maximum 10 hotărâri judecătoreşti cu obiect diferit, în ambele specializări menţionate în cererea de înscriere, după caz. Candidatul poate depune şi lucrări de specialitate publicate, dacă este cazul, precum şi orice alte înscrisuri pe care le consideră relevante, în limba română.
Art. 110. – (1) Centralizarea cererilor de înscriere la concurs ale judecătorilor şi verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de participare la concurs se realizează de comisia de organizare a concursului.
(2) Comisia de organizare a concursului întocmeşte lista candidaţilor care îndeplinesc condiţiile legale de participare la concurs şi o publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Candidaţii respinşi în urma verificării pot formula contestaţii în termen de 48 de ore de la publicarea listei prevăzute la alin. (2). Contestaţiile se depun la Consiliul Superior al Magistraturii.
(4) Contestaţiile se soluţionează, în termen de cel mult 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (3), de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(5) În termen de cel mult 5 zile de la expirarea perioadei prevăzute la alin. (4), comisia de organizare a concursului întocmeşte lista finală a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs şi o publică în condiţiile alin. (2).
Art. 111. – (1) Cererile de înscriere la concurs ale candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însoţite de un anunţ prin care se aduce la cunoştinţa publică posibilitatea oricărei persoane de a transmite comisiilor de concurs hotărâri judecătoreşti redactate de candidaţi, precum şi termenul în care acestea pot fi transmise.
(2) Hotărârile judecătoreşti transmise după expirarea termenului prevăzut în anunţ nu se iau în considerare.
(3) În termen de 2 zile de la afişarea listei finale prevăzute la art. 110 alin. (5), comisia de organizare solicită Inspecţiei Judiciare să efectueze verificarea aspectelor privind integritatea candidaţilor.
Art. 112. – (1) Comisia de evaluare şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, denumite comisii de concurs, sunt numite în raport cu secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru care s-au depus candidaturi. În cadrul comisiilor de concurs se pot constitui subcomisii.
(2) Comisia de organizare a concursului este numită prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Comisiile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt conduse de câte un preşedinte. Preşedintele fiecărei comisii soluţionează situaţiile de incompatibilitate a membrilor comisiei pe care o conduce. Situaţiile de incompatibilitate a preşedinţilor comisiilor se soluţionează de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Membrii comisiilor nu pot avea apartenenţă politică la data formării comisiilor. Toţi membrii comisiilor completează declaraţii în acest sens.
Art. 113. – (1) Nu pot fi numite în comisiile de concurs şi de organizare a concursului persoane care au soţul sau soţia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaţilor. Toţi membrii comisiilor completează declaraţii în acest sens. Dacă incompatibilitatea se iveşte ulterior desemnării membrilor comisiilor, persoana în cauză are obligaţia să se retragă şi să comunice de îndată această situaţie preşedintelui comisiei.
(2) Aceeaşi persoană nu poate face parte în acelaşi timp din comisia de evaluare şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor.
(3) Din aceeaşi comisie sau din comisii diferite nu pot face parte soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv.
Art. 114. – Concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constă în:
a) o probă având ca obiect evaluarea hotărârilor judecătoreşti redactate;
b) un interviu susţinut în faţa Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 115. – (1) Fiecare comisie de concurs, respectiv subcomisie, dacă aceasta s-a constituit, are următoarea componenţă:
a) 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numiţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la recomandarea preşedinţilor de secţii;
b) un profesor universitar de la o facultate de drept care are un contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu o universitate de cercetare avansată şi educaţie, astfel cum este clasificată pe baza evaluării prevăzute de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, propus de facultatea de drept, numit de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Desemnarea membrilor comisiilor de concurs se face pe baza consimţământului scris, exprimat anterior.
(3) În componenţa comisiilor sunt numiţi în acelaşi mod şi membrii supleanţi care îi vor înlocui, de drept, în ordinea stabilită prin hotărârea de numire a comisiilor, pe acei membri ai comisiei care, din motive întemeiate, nu îşi pot exercita atribuţiile. Înlocuirea se efectuează de preşedintele comisiei din care face parte persoana respectivă.
(4) Atribuţiile comisiilor/subcomisiilor de concurs, ale comisiei de organizare, ale preşedinţilor acestora şi ale membrilor se stabilesc prin Regulamentul privind concursul de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. 116. – (1) În vederea evaluării candidaţilor în cadrul probei prevăzute la art. 114 lit. a), comisia de organizare solicită Consiliului Superior al Magistraturii listele hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi redactate de aceşti candidaţi pe toată perioada funcţionării la curtea de apel, cu evidenţierea datei şi numărului hotărârii, a numărului de dosar în care aceasta a fost pronunţată, a obiectului cauzei, a stadiului procesual, a tipului hotărârii şi cu menţiunea că soluţia a fost desfiinţată/casată, dacă este cazul. Listele sunt generate exclusiv în format electronic.
(2) În vederea înaintării lor către comisiile de evaluare, listele prevăzute la alin. (1) sunt anonimizate de comisia de organizare, prin înlocuirea numelui candidatului cu codul numeric atribuit acestuia şi prin eliminarea menţionării instanţei la care îşi desfăşoară activitatea candidatul şi a numărului de dosar în care a fost pronunţată respectiva hotărâre.
(3) În termen de 5 zile de la primirea listelor anonimizate prevăzute la alin. (2) de la comisia de organizare, comisiile de evaluare stabilesc criterii unitare pe fiecare specializare pentru selectarea aleatorie a câte 30 de hotărâri judecătoreşti pentru fiecare candidat, ce vor fi supuse evaluării, cu respectarea ponderii referitoare la diferitele stadii procesuale ale cauzelor, stabilite de comisiile de evaluare. La stabilirea criteriilor de selecţie, comisiile de evaluare vor ţine seama ca hotărârile judecătoreşti să aibă obiect diferit şi să fie întocmite în faze procesuale diferite.
(4) În termenul şi pe baza criteriilor stabilite potrivit alin. (3), comisiile de evaluare realizează selecţia hotărârilor judecătoreşti, prin intermediul unui program informatic. Selecţia se face cu sprijinul compartimentului informatic, în prezenţa preşedintelui comisiei de organizare sau a altui membru al acestei comisii, desemnat de preşedinte.
(5) Dacă programul informatic prevăzut la alin. (4) nu este disponibil, selecţia hotărârilor judecătoreşti se realizează de comisiile de evaluare, în termenul şi pe baza criteriilor prevăzute la alin. (3).
(6) Curţile de apel transmit comisiei de organizare hotărârile judecătoreşti solicitate, în termen de 5 zile de la primirea solicitărilor în acest sens. Hotărârile sunt înaintate şi în format electronic, în măsura în care există în acest format.
(7) După anonimizarea hotărârilor primite de la curţile de apel, comisia de organizare le înaintează comisiilor de evaluare. Comisia de organizare transmite comisiei de evaluare şi hotărârile judecătoreşti prevăzute la art. 109 alin. (8) şi art. 111 alin. (1).
(8) În situaţia în care comisiile de evaluare apreciază că nu toate hotărârile judecătoreşti selectate sunt reprezentative pentru activitatea candidatului, acestea vor realiza, în completare, o singură dată, o nouă selecţie, pe baza procedurii prevăzute la alin. (4) sau (5), după caz.
(9) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi judecătorilor de supraveghere a privării de libertate.
(10) Hotărârile prevăzute la alin. (7) se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu respectarea dispoziţiilor legale privind protejarea datelor cu caracter personal, cu anonimizarea datelor care ar permite identificarea candidatului şi cu indicarea codului acestuia, pentru a fi supuse dezbaterii publice o perioadă de 7 zile de la publicare.
(11) Orice persoană poate trimite în scris sesizări sau observaţii în legătură cu actele publicate conform alin. (10) pentru a fi avute în vedere la evaluare. Sesizările şi observaţiile anonime nu se iau în considerare şi nu se trimit comisiilor de evaluare. Sesizările şi observaţiile care privesc şi integritatea candidatului se trimit Inspecţiei Judiciare pentru a fi avute în vedere la întocmirea raportului de către Inspecţia Judiciară cu privire la aspectele prevăzute la art. 111 alin. (3).
Art. 117. – (1) Evaluarea hotărârilor judecătoreşti redactate se realizează de către comisia de evaluare.
(2) Evaluarea hotărârilor judecătoreşti are ca obiect:
a) verificarea capacităţii de analiză şi sinteză;
b) verificarea coerenţei în exprimare;
c) verificarea argumentaţiei din punctul de vedere al clarităţii şi logicii;
d) încuviinţarea sau înlăturarea argumentată a cererilor părţilor prin raportare la probe, principii şi reguli de drept;
e) argumentarea coerentă şi corectă din punctul de vedere al logicii juridice;
f) evitarea expunerii şi detalierii aspectelor nerelevante în motivare;
g) redactarea dispozitivului într-o formă clară, concisă, aptă de a fi pusă în executare;
h) analiza şi interpretarea probelor administrate;
i) modul în care a fost respectată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, atunci când e cazul;
j) verificarea respectării termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor şi de redactare a hotărârilor.
(3) Punctajul maxim ce poate fi atribuit la această probă este de 100 de puncte, iar punctajul minim pentru a fi declarat admis este de 70 de puncte.
(4) Fiecare criteriu din cele enumerate la alin. (2) are pondere egală, respectiv de maximum 10 puncte.
(5) În cadrul procedurii de evaluare, comisiile pot solicita candidaţilor explicaţii cu privire la orice aspect supus evaluării, prin intermediul comisiei de organizare a concursului. Explicaţiile furnizate de către candidat vor fi anonimizate şi vor fi înaintate comisiei de evaluare, cu indicarea codului candidatului.
(6) Sesizările sau observaţiile primite din partea opiniei publice până la finalul dezbaterii publice pot fi avute în vedere la evaluare. Comisiile de evaluare pot lua în considerare acele sesizări şi observaţii primite din partea opiniei publice care se referă la criteriile prevăzute de alin. (2).
(7) Comisiile de evaluare întocmesc un raport motivat în care, pentru fiecare candidat identificat prin cod numeric, se arată: punctajul obţinut la fiecare criteriu dintre cele prevăzute la alin. (2); punctajul total obţinut de candidat; motivarea acordării punctajului pentru fiecare criteriu; explicaţiile cerute candidatului şi răspunsul acestuia, dacă este cazul; argumentele pentru care au fost reţinute sau înlăturate susţinerile candidatului ori sesizările şi observaţiile opiniei publice; sesizările şi observaţiile al căror conţinut excedează prevederilor alin. (2).
(8) Raportul comisiei de evaluare se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu codurile candidaţilor.
Art. 118. – (1) Împotriva punctajului obţinut la evaluare candidatul poate face contestaţie în termen de 3 zile de la publicare, expunând argumentele pentru care critică punctajul acordat, pe criterii de notare. Contestaţia se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Contestaţia este anonimizată pentru a nu permite identificarea candidatului şi este înaintată, împreună cu mapa candidatului, comisiei de soluţionare a contestaţiilor.
(3) Comisia de soluţionare a contestaţiilor se pronunţă asupra acestora în cel mult 10 zile.
(4) Comisia de soluţionare a contestaţiilor întocmeşte un raport motivat pentru fiecare contestaţie, cu arătarea argumentelor pentru care a modificat punctajul, separat pentru fiecare criteriu, respectiv a argumentelor pentru care a înlăturat susţinerile candidatului, în cazul în care menţine punctajul comisiei de evaluare.
(5) Ca urmare a contestaţiei, unui candidat nu i se poate acorda un punctaj mai mic decât cel obţinut la evaluarea iniţială, pentru fiecare criteriu.
(6) Rapoartele întocmite de comisia de soluţionare a contestaţiilor se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu codurile candidaţilor.
Art. 119. – Comisia de organizare a concursului întocmeşte lista cu rezultatele finale obţinute la proba având ca obiect evaluarea actelor întocmite de candidaţi care se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţionându-se, pentru fiecare candidat, dacă a fost admis ori respins, în funcţie de punctajul obţinut.
Art. 120. – (1) Anunţul privind programarea interviului şi ordinea susţinerii lui de către candidaţi, stabilită în funcţie de secţiile pentru care se organizează concursul, se publică cu cel puţin 24 de ore înainte de data interviului.
(2) În cadrul probei interviului, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii evaluează aspecte referitoare la integritate, modul în care candidaţii se raportează la valori precum independenţa justiţiei şi imparţialitatea judecătorilor, motivaţia candidatului, competenţele umane şi sociale ale candidatului, conduita profesională a acestuia şi relaţiile cu personalul instanţelor.
(3) La şedinţa Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în care se susţine interviul participă, cu rol consultativ, şi un psiholog desemnat de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii care poate adresa întrebări candidaţilor, în scopul evaluării motivaţiei şi competenţelor umane şi sociale ale acestora.
Art. 121. – (1) Evaluarea candidaţilor se face pe baza raportului Inspecţiei Judiciare prevăzut la art. 116 alin. (11), precum şi a răspunsurilor primite de la candidat la întrebările puse acestuia pe baza acestui raport, a datelor existente la dosarul profesional, a documentelor depuse de candidat, precum şi a aspectelor ridicate în cadrul discuţiilor.
(2) Raportul întocmit de Inspecţia Judiciară se trimite comisiei de organizare a concursului cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită pentru proba interviului.
(3) Comisia de organizare a concursului comunică raportul prevăzut la alin. (2) candidatului, împreună cu traseul profesional întocmit de direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Înregistrarea interviului prin mijloace tehnice audio-video este obligatorie.
(5) La interviu se acordă unul dintre calificativele „admis” sau „respins”.
Art. 122. – Pentru a fi declarat admis la concursul de promovare, candidatul trebuie să obţină minimum 70 de puncte la proba privind evaluarea hotărârilor judecătoreşti şi calificativul „admis” la interviu.
Art. 123. – Comisia de organizare a concursului întocmeşte, în ordinea punctajului prevăzut la art. 122, lista cu rezultatele finale ale concursului care se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 124. – (1) Rezultatele finale se prezintă Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea validării.
(2) Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul de promovare în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada unei fraude.
Art. 125. – (1) În termen de cel mult 15 zile de la comunicarea rezultatelor concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea candidaţilor declaraţi admişi.
(2) Promovarea candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea punctajului, potrivit art. 122, în limita numărului de posturi scoase la concurs pentru fiecare secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Promovarea se face numai la secţia pentru care candidatul a susţinut concursul.
(4) La punctaje egale au prioritate în următoarea ordine: candidaţii care au o vechime mai mare în funcţia de judecător, cei care au vechime mai mare la curtea de apel, cei care au titlul ştiinţific de doctor în drept.
Art. 126. – Regulamentul privind concursul de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se aprobă prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
SECŢIUNEA a 2-a
Promovarea judecătorilor şi procurorilor la tribunale, tribunale specializate, curţi de apel şi parchete de pe lângă acestea, precum şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Art. 127. – (1) Promovarea judecătorilor şi procurorilor la instanţe şi parchete superioare, efectivă sau pe loc, se face potrivit prezentei secţiuni, la instanţa sau parchetul imediat superior, respectiv în gradul imediat superior celui pe care îl deţine judecătorul ori procurorul, până la nivelul curţii de apel pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru promovarea efectivă a procurorilor, sau până la nivelul parchetului de pe lângă curtea de apel, pentru promovarea pe loc a procurorilor.
(2) Promovarea judecătorilor şi procurorilor la instanţe şi parchete superioare, efectivă sau pe loc, se face doar prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante, pentru promovarea efectivă, respectiv în limita locurilor scoase la concurs, pentru promovarea pe loc.
(3) Concursul pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, cu sprijinul Institutului Naţional al Magistraturii.
(4) Posturile scoase la concurs pentru promovarea efectivă, respectiv locurile scoase la concurs pentru promovarea pe loc se stabilesc de către Secţia pentru judecători, respectiv de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în mod distinct. La promovarea efectivă, posturile se stabilesc pentru fiecare instanţă sau parchet, în urma consultării instanţelor/parchetelor, în funcţie de necesarul de resurse umane, în limita posturilor vacante existente.
(5) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pot candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanţele sau, după caz, parchetele pentru care s-au scos la concurs posturile vacante, indiferent de instanţa/parchetul la care funcţionează.
(6) Promovarea în gradul profesional imediat superior a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, al Ministerului Public, al Ministerului Justiţiei, precum şi al instituţiilor coordonate sau subordonate acestora se face prin concursul de promovare pe loc organizat pentru judecători şi procurori, la alegere, în condiţiile prezentei secţiuni care se aplică în mod corespunzător.
(7) Promovarea personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor se poate face doar în gradul imediat superior celui deţinut, în cadrul instituţiei unde îşi desfăşoară activitatea, până la gradul profesional corespunzător judecătorului de curte de apel.
Art. 128. – (1) Pot participa la concursul de promovare efectivă sau pe loc judecătorii şi procurorii care au avut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare, şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
a) 7 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia ori, după caz, gradul de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
b) 9 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia ori, după caz, gradul de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
c) 10 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Vechimile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie îndeplinite până la data corespunzătoare ultimei zile inclusiv a termenului de înscriere la concursul de promovare. În calculul acestor vechimi nu se ia în considerare perioada cât persoana a fost auditor de justiţie.
(3) În cazul promovării efective la instanţele şi parchetele imediat superioare, judecătorii şi procurorii trebuie să fi funcţionat efectiv timp de cel puţin un an la instanţa sau parchetul ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.
(4) În cazul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, la calcularea condiţiei minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare se ia în considerare atât perioada în care candidaţii au îndeplinit această funcţie, cât şi perioada în care au îndeplinit funcţia de judecător sau procuror.
Art. 129. – (1) Data şi locul organizării concursului de promovare efectivă sau pe loc, modul de desfăşurare a concursului, calendarul de desfăşurare, precum şi tematica şi bibliografia de concurs se aprobă, pentru judecători, prin hotărâre a Secţiei pentru judecători, iar pentru procurori, prin hotărâre a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Datele prevăzute la alin. (1), precum şi posturile/locurile care se scot la concurs se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs, şi se comunică, împreună cu cererea tipizată de înscriere, elaborată de comisia de organizare, tuturor curţilor de apel şi parchetelor de pe lângă acestea, care le vor transmite de îndată instanţelor şi parchetelor din circumscripţia lor, pentru a fi aduse la cunoştinţa tuturor judecătorilor şi procurorilor, precum şi, dacă este cazul, Ministerului Public şi Ministerului Justiţiei, care le vor transmite instituţiilor coordonate sau subordonate acestora, Inspecţiei Judiciare şi Institutului Naţional al Magistraturii, pentru a fi publicate pe paginile de internet ale acestora şi aduse la cunoştinţa personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
(3) În cuprinsul anunţului privind organizarea concursului de promovare se precizează materiile la care se susţine concursul, în cazul promovării pe loc.
(4) În termen de cel mult 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (2), cei interesaţi pot depune cereri de înscriere la concurs la Institutul Naţional al Magistraturii, în care se menţionează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanţa ori parchetul la care se solicită promovarea, respectiv gradul profesional în care se doreşte promovarea pe loc, specializarea şi secţia pentru care optează sau, în cazul promovării pe loc, materia de concurs aferentă locului pentru care se optează.
(5) Fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării, instanţa ori parchetul la care solicită promovarea efectivă, respectiv secţia şi specializarea pentru care optează, inclusiv în vederea stabilirii materiilor de concurs. În cazul promovării pe loc, opţiunea candidatului poate privi un singur loc.
(6) În cazul promovării efective, pentru tribunale şi curţi de apel, candidaţii sunt obligaţi să aleagă una dintre specializările secţiei pentru care au optat. Prin excepţie, în cazul acelor instanţe în cadrul cărora funcţionează mai multe secţii pentru care s-au scos la concurs posturi pentru a căror ocupare este necesară cel puţin o specializare comună, candidaţii care aleg specializarea comună pot opta pentru una sau pentru mai multe dintre aceste secţii, indicându-le în ordinea preferinţelor.
(7) Candidatul are dreptul de a reveni asupra opţiunii formulate sau asupra ordinii de preferinţă a opţiunilor multiple prevăzute la alin. (6) până la data expirării termenului de înscriere.
Art. 130. – (1) Comisia de organizare a concursului, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, precum şi comisia de evaluare sunt numite de Secţia pentru judecători, respectiv Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. În cadrul acestor comisii se pot înfiinţa şi subcomisii pentru fiecare materie de concurs, cu excepţia comisiei de evaluare. Pentru fiecare comisie/subcomisie este desemnat un preşedinte.
(2) Nu pot fi numite în comisii persoanele care au soţul sau soţia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaţilor. Toţi membrii comisiilor completează declaraţii în acest sens. Dacă incompatibilitatea se iveşte ulterior desemnării membrilor comisiilor, persoana în cauză are obligaţia să se retragă şi să comunice de îndată această situaţie preşedintelui comisiei în vederea înlocuirii sale.
(3) O persoană poate face parte dintr-o singură comisie. Din aceeaşi comisie sau din comisii diferite nu pot face parte soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv.
(4) Atribuţiile fiecărei comisii, ale preşedinţilor şi ale membrilor acestora se stabilesc prin Regulamentul privind concursul de promovare a judecătorilor şi, respectiv, prin Regulamentul privind concursul de promovare a procurorilor.
Art. 131. – Comisia de organizare a concursului coordonează organizarea şi desfăşurarea concursului şi verifică îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de participare la concurs. Comisia de organizare a concursului se compune din preşedinte, vicepreşedinte şi membri, desemnaţi din rândul personalului din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, inclusiv al celor cu funcţii de conducere. Responsabilii de sală şi supraveghetorii, precum şi alte persoane care desfăşoară activitatea pentru buna organizare a concursului sunt desemnaţi de preşedintele comisiei de organizare.
Art. 132. – (1) În cazul promovării pe loc, fiecare comisie pentru judecători este alcătuită din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecători de la curţile de apel şi formatori de la Institutul Naţional al Magistraturii.
(2) În cazul promovării pe loc, fiecare comisie pentru procurori este alcătuită din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori de la Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) În cadrul comisiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi desemnate şi cadre didactice universitare care au cel puţin gradul de conferenţiar.
(4) Numărul membrilor comisiilor sau, după caz, al subcomisiilor se stabileşte în funcţie de numărul candidaţilor şi de materiile pentru care aceştia au optat, dar acesta nu poate fi mai mic de 3 membri pentru fiecare subcomisie de concurs.
(5) În comisiile prevăzute la alin. (1) – (3) sunt numiţi şi membri supleanţi care îi vor înlocui de drept, în ordinea stabilită de Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe acei membri ai comisiei care, din motive întemeiate, nu îşi pot exercita atribuţiile. Înlocuirea se efectuează de preşedintele comisiei respective de concurs.
(6) În cazul promovării efective a judecătorilor, comisiile de evaluare se constituie la nivelul fiecărei curţi de apel şi sunt alcătuite din preşedintele curţii de apel, care este şi preşedintele comisiei, şi alţi 4 judecători cu specializarea corespunzătoare secţiilor în cadrul cărora sunt posturile vacante scoase la concurs, propuşi de colegiul de conducere al curţii de apel; pentru promovarea la tribunale sau tribunale specializate, se pot constitui în acelaşi mod comisii ai căror membri pot fi desemnaţi şi din rândul judecătorilor de la tribunalele din circumscripţia curţii de apel, care au specializarea corespunzătoare secţiilor în cadrul cărora sunt posturile vacante scoase la concurs.
(7) În cazul imposibilităţii îndeplinirii atribuţiilor de către preşedintele curţii de apel, comisia de evaluare este condusă de vicepreşedintele curţii de apel sau, după caz, de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de Secţia pentru judecători. În cazul imposibilităţii constituirii comisiei de evaluare cu numărul de membri prevăzut la alin. (6), la propunerea colegiului de conducere al curţii de apel, Secţia pentru judecători poate stabili un număr mai mic de membri în cazul respectiv.
(8) În cazul promovării efective a procurorilor, comisiile de evaluare sunt formate dintr-un preşedinte şi 2-4 membri, comisii care se constituie la nivel naţional şi sunt alcătuite din:
a) procurori care deţin gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau formatori la Institutul Naţional al Magistraturii, pentru comisia de evaluare pentru promovarea efectivă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) procurori care deţin gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori care deţin gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel sau formatori la Institutul Naţional al Magistraturii, pentru comisia de evaluare pentru promovarea efectivă în cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel;
c) procurori care deţin gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori care deţin gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel, procurori care deţin gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal sau formatori la Institutul Naţional al Magistraturii, pentru comisia de evaluare pentru promovarea efectivă în cadrul parchetelor de pe lângă tribunale.
(9) Desemnarea membrilor comisiilor se face numai pe baza consimţământului acestora, exprimat anterior.
(10) Nu pot face parte din comisia de elaborare a subiectelor, comisia de soluţionare a contestaţiilor şi comisia de evaluare membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau persoane din conducerea Consiliului Superior al Magistraturii ori a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 133. – (1) Comisia de elaborare a subiectelor elaborează subiectele şi baremele de evaluare şi notare pentru probele de concurs.
(2) Comisia de soluţionare a contestaţiilor soluţionează contestaţiile la barem şi la probele de concurs.
(3) Comisia de evaluare evaluează hotărârile judecătoreşti sau, în cazul procurorilor, actele întocmite de aceştia, precum şi conduita judecătorului sau procurorului şi acordă un punctaj cu privire la modul de îndeplinire a criteriilor de evaluare, potrivit prezentei legi.
Art. 134. – (1) Centralizarea cererilor de înscriere la concurs ale judecătorilor şi procurorilor şi verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de participare la concurs se realizează de comisia de organizare a concursului.
(2) Cu cel puţin 25 de zile înainte de data desfăşurării concursului, comisia de organizare a concursului întocmeşte lista candidaţilor pentru promovarea pe loc, respectiv pentru promovarea efectivă, care îndeplinesc condiţiile legale de participare la concurs. Lista candidaţilor se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Naţional al Magistraturii şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Candidaţii respinşi în urma verificării pot formula contestaţii în termen de 48 de ore de la publicarea listelor prevăzute la alin. (2).
(4) Contestaţiile se depun la sediile curţilor de apel, respectiv ale parchetelor de pe lângă curţile de apel ori, după caz, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi se înaintează de îndată, prin fax sau e-mail, comisiei de organizare a concursului.
(5) Contestaţiile sunt soluţionate prin hotărâre definitivă a Secţiei pentru judecători, respectiv a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(6) Comisia de organizare a concursului întocmeşte, de îndată după pronunţarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii, lista finală a candidaţilor pentru promovarea pe loc, respectiv pentru promovarea efectivă care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs, care se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Naţional al Magistraturii şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. 135. – (1) Concursul pentru promovarea pe loc constă în susţinerea unor probe scrise cu caracter teoretic şi practic.
(2) Probele scrise cu caracter teoretic şi practic se susţin la:
a) una dintre următoarele materii, în funcţie de specializarea pentru care optează judecătorul/procurorul: drept civil, drept penal, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, dreptul muncii şi asigurărilor sociale;
b) drept procesual civil pentru materiile de specialitate: drept civil, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, dreptul muncii şi asigurărilor sociale sau drept procesual penal pentru materia de specialitate drept penal;
(3) În cadrul probelor prevăzute la alin. (2) se vor evalua, indiferent de specializare, şi cunoştinţele în materia jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
(4) Probele scrise se desfăşoară în două etape şi constau în:
a) susţinerea unei probe scrise tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor teoretice;
b) susţinerea unei probe scrise tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor practice.
(5) Evaluarea răspunsurilor la întrebările testelor-grilă se realizează prin procesare electronică.
Art. 136. – (1) Baremele de evaluare şi notare se afişează la centrele de concurs la încheierea probei scrise şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii. În termen de 3 zile de la publicarea baremelor, candidaţii pot face contestaţii la bareme, care se depun la Institutul Naţional al Magistraturii.
(2) Contestaţiile la barem se soluţionează în termen de 3 zile de la expirarea termenului de contestare de către comisiile/subcomisiile de contestaţii. Baremele definitive stabilite în urma soluţionării contestaţiilor se publică de îndată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(3) Subcomisiile de soluţionare a contestaţiilor, constituite pentru fiecare materie de concurs pentru care s-au formulat opţiuni, examinează, sub coordonarea preşedintelui comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi cu consultarea subcomisiilor de elaborare a subiectelor, în limita motivelor invocate de candidaţi, contestaţiile la bareme.
(4) În cazul în care subcomisia de soluţionare a contestaţiilor respinge toate contestaţiile, baremele iniţiale de evaluare şi notare devin definitive.
(5) În cazul în care membrii subcomisiei de soluţionare a contestaţiilor apreciază că răspunsul corect este altul decât cel indicat în barem sau că răspunsul corect indicat în barem nu este singurul răspuns corect ori că se impune anularea uneia sau mai multor întrebări din testul-grilă, iar membrii subcomisiei de elaborare a subiectelor sunt de acord cu această soluţie, subcomisia de soluţionare a contestaţiilor adoptă baremele definitive.
(6) În situaţiile prevăzute la alin. (5), dacă membrii subcomisiei de soluţionare a contestaţiilor şi cei ai subcomisiei de elaborare a subiectelor nu ajung la un acord, baremele de evaluare şi notare definitive se stabilesc de către aceste subcomisii reunite, cu votul majorităţii membrilor. În scopul realizării majorităţii, preşedintele comisiei de soluţionare a contestaţiilor asigură medierea. Dacă membrii comisiilor au mai mult de două opinii, cei ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie.
(7) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebări este în mod evident altul decât cel indicat în barem, fără a fi incidente dispoziţiile alin. (8), se corectează baremul şi se va acorda punctajul corespunzător întrebării respective numai candidaţilor care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv.
(8) În ipoteza în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul indicat ca fiind corect în baremul iniţial nu este singurul răspuns corect, baremul definitiv va cuprinde atât punctajul corespunzător variantei de răspuns stabilite de comisia de elaborare a subiectelor în baremul iniţial, cât şi punctajul corespunzător variantei de răspuns stabilite de comisia de contestaţii.
(9) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor.
(10) În situaţiile prevăzute la alin. (6), în ipoteza în care nu se poate realiza majoritatea, baremul definitiv va cuprinde atât varianta de răspuns stabilită de comisia de elaborare a subiectelor în baremul iniţial, cât şi varianta de răspuns stabilită de comisia de contestaţii, punctajul corespunzător întrebării respective acordându-se pentru ambele variante.
(11) În situaţiile prevăzute la alin. (6), în ipoteza în care nu se poate realiza majoritatea, dacă subcomisia de soluţionare a contestaţiilor apreciază că se impune anularea uneia sau a mai multor întrebări din testul-grilă, iar subcomisia de elaborare a subiectelor nu este de acord cu această soluţie, întrebările respective se anulează şi punctajul corespunzător acestora se acordă tuturor candidaţilor.
(12) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate să dispună sancţionarea, cu reducerea drepturilor băneşti cuvenite pentru activitatea prestată, a membrilor comisiilor care sunt răspunzători pentru anularea unor subiecte sau modificarea unor bareme, în măsura în care se reţine reaua-credinţă sau grava neglijenţă a acestora. Acestor persoane le poate fi interzisă şi participarea în comisii similare pe o perioadă de până la 3 ani.
(13) Sancţiunile prevăzute la alin. (12) se aplică în funcţie de circumstanţele concrete şi proporţional cu consecinţele produse.
Art. 137. – (1) Rezultatele probelor scrise se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Candidaţii pot contesta notele obţinute la probele scrise tip grilă.
(3) Contestaţiile se depun la curţile de apel, respectiv la parchetele de pe lângă acestea ori, după caz, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 3 zile de la publicarea rezultatelor, care le transmit de îndată, prin fax sau e-mail, la Institutul Naţional al Magistraturii.
(4) În vederea soluţionării contestaţiilor, lucrările scrise se renumerotează şi se sigilează, fiind înscrise într-un borderou separat.
(5) Nota acordată de comisia de soluţionare a contestaţiilor este definitivă şi nu poate fi mai mică decât nota contestată.
(6) În urma calculării mediilor generale ale candidaţilor, comisia de organizare a concursului întocmeşte listele finale.
(7) Rezultatele finale ale concursului se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 138. – (1) Nota obţinută la concursul de promovare pe loc este media notelor obţinute la proba teoretică şi proba practică, în următoarea pondere: 75% proba practică şi 25% proba teoretică.
(2) Pentru a fi declarat admis la concursul de promovare pe loc, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7, dar nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs.
(3) Rezultatele finale se prezintă secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea validării.
(4) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul de promovare pe loc în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada săvârşirii unei fraude.
(5) În cazul promovării pe loc, ocuparea locurilor se realizează în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de locuri scoase la concurs aferente gradului profesional şi materiei pentru care s-a optat.
(6) La note egale, numărul de posturi este suplimentat de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât să fie declaraţi admişi toţi candidaţii care au note egale cu cea a ultimului candidat declarat admis, corespunzător gradului şi materiei pentru care a candidat.
Art. 139. – (1) Concursul de promovare efectivă constă în susţinerea unei probe având ca obiect evaluarea activităţii şi a conduitei candidaţilor în ultimii 3 ani de activitate efectiv desfăşurată.
(2) Pentru evaluarea activităţii judecătorilor sunt avute în vedere hotărârile judecătoreşti redactate de candidaţi în ultimii 3 ani de activitate efectiv desfăşurată, iar pentru evaluarea activităţii procurorilor sunt avute în vedere actele întocmite de candidaţi în ultimii 3 ani de activitate efectiv desfăşurată. Hotărârile judecătoreşti şi actele procurorului trebuie să fie relevante pentru activitatea candidatului, să aibă obiecte diferite şi să fie întocmite în faze procesuale diferite.
(3) Pentru procurori, constituie acte întocmite de candidaţi sau care privesc activitatea acestora: actele întocmite de procurori în faza de urmărire penală ori în faza judecăţii, punctele de vedere care conţin abordarea unor probleme de drept întocmite în cadrul diverselor atribuţii, transcrierea înregistrărilor susţinerilor orale ale procurorului de şedinţă, proiectele de recurs în interesul legii, referatele în dosarele în care s-au pronunţat soluţii definitive de achitare sau restituire, precum şi orice alte acte întocmite în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Se au în vedere inclusiv actele infirmate ori urmate de hotărâri judecătoreşti de restituire a cauzei la parchet sau de achitare, respectiv apeluri ori recursuri respinse, dacă există, urmând a fi ataşate şi hotărârile judecătoreşti sau actele procurorului prin care s-a dispus asupra soluţiei candidatului.
(4) Pentru judecători se iau în considerare inclusiv hotărârile judecătoreşti casate sau desfiinţate, urmând a fi ataşate şi hotărârile pronunţate în căile de atac; nu se iau în considerare hotărârile judecătoreşti prin care se ia act de renunţarea la judecată, de renunţarea la drept sau de retragerea unei căi de atac, se pronunţă suspendarea judecării procesului, se constată perimarea ori cererea este anulată, precum şi hotărârile judecătoreşti care consfinţesc tranzacţia intervenită între părţi sau care au ca obiect încuviinţarea executării silite, confirmarea renunţării la urmărirea penală ori acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Comisia de evaluare poate stabili, pentru toţi candidaţii pe care îi evaluează, şi alte categorii de hotărâri care nu vor fi avute în vedere la realizarea selecţiei.
(5) Imediat după publicarea listei finale a candidaţilor prevăzute la art. 134 alin. (6), comisia de evaluare solicită instanţelor/parchetelor în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea candidaţii listele hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi redactate, respectiv ale actelor întocmite de către aceştia în ultimii 3 ani de activitate efectiv desfăşurată, cu evidenţierea datei şi numărului hotărârii/actului întocmit, a numărului de dosar, a obiectului cauzei, a stadiului procesual, a tipului hotărârii/actului, a soluţiei pronunţate şi cu menţiunea că aceasta a fost desfiinţată/casată/infirmată, dacă este cazul. Listele sunt generate exclusiv în format electronic. În cazul candidaţilor care în perioada supusă evaluării şi-au desfăşurat activitatea în cadrul mai multor instanţe/parchete, listele sunt solicitate de la fiecare dintre aceste instanţe/parchete.
(6) Imediat după primirea listelor prevăzute la alin. (5), comisia de evaluare stabileşte criterii unitare pe fiecare specializare pentru selectarea aleatorie a câte 10 hotărâri judecătoreşti, respectiv a câte 10 acte pentru fiecare candidat, ce vor fi supuse evaluării. La stabilirea criteriilor de selecţie, comisia de evaluare va ţine seama şi de dispoziţiile alin. (2) – (4).
(7) Pe baza criteriilor stabilite potrivit alin. (2) – (4), comisia de evaluare realizează selecţia hotărârilor judecătoreşti/a actelor procurorilor, cu sprijinul comisiei de organizare şi al aplicaţiei informatice special furnizate în acest scop de către Consiliul Superior al Magistraturii.
(8) După selecţia realizată potrivit alin. (7), comisia de evaluare solicită de la instanţele/parchetele în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea candidaţii hotărârile/actele selectate.
(9) Instanţele/Parchetele transmit comisiei de evaluare hotărârile judecătoreşti/actele solicitate în termen de 5 zile de la primirea adreselor. Hotărârile judecătoreşti/Actele procurorului sunt înaintate şi în format electronic, împreună cu fişele din sistemul electronic de management al dosarelor, denumit în continuare ECRIS, după caz.
(10) Odată cu cererea de înscriere la concurs, candidatul poate transmite comisiei de evaluare cel mult 5 hotărâri judecătoreşti redactate în perioada supusă evaluării, indiferent de materia în care au fost pronunţate şi de obiectul acestora, care vor fi avute în vedere la evaluarea activităţii ori, după caz, cel mult 5 acte cu obiect diferit întocmite de procurori în perioada supusă evaluării.
(11) Comisia de evaluare analizează, pentru toţi candidaţii, şi modul în care aceştia au respectat jurisprudenţa unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau a instanţelor superioare, solicitând în acest sens informaţiile pe care le apreciază necesare de la instanţele/parchetele în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea candidaţii.
(12) În vederea verificării modului în care candidatul respectă termenele de soluţionare a lucrărilor, cu privire la întreaga perioadă supusă evaluării, imediat după publicarea listei finale a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs, comisia de evaluare solicită instanţelor/parchetelor în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea candidaţii transmiterea documentelor necesare şi a datelor statistice privind:
a) activitatea candidatului: pentru judecători – numărul de şedinţe de judecată, numărul de cauze la care a participat la judecată, numărul de cauze soluţionate, numărul de hotărâri redactate, numărul de hotărâri nemotivate în termen, numărul mediu de zile cu care a fost depăşit acest termen, perioada medie de soluţionare a cauzelor de către candidat, alte activităţi desfăşurate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar pentru procurori – numărul dosarelor sau al lucrărilor soluţionate, numărul de şedinţe de judecată la care a participat, perioada medie de soluţionare a cauzelor de către candidat, numărul căilor de atac declarate şi motivate, alte activităţi desfăşurate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
b) activitatea instanţei/parchetului la secţia la care a funcţionat judecătorul/procurorul: pentru judecători – încărcătura medie de cauze pe judecător, numărul mediu de participări în şedinţe de judecată, timpul mediu de soluţionare pe tipuri de cauze, numărul mediu de hotărâri redactate de judecători, numărul mediu de hotărâri neredactate în termen, iar pentru procurori – numărul mediu de dosare/lucrări soluţionate de procurori, numărul mediu de participări în şedinţe de judecată, numărul mediu de căi de atac declarate şi motivate, timpul mediu de soluţionare a cauzelor;
c) fişele ECRIS ale dosarelor prevăzute la alin. (9) şi (10), analizând informaţiile din sistemul ECRIS referitoare la fiecare dintre aceste dosare, după caz.
(13) Preşedinţii instanţelor sau conducătorii parchetelor în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea candidatul iau măsurile necesare pentru strângerea informaţiilor prevăzute la alin. (12) şi pentru transmiterea acestora comisiei de evaluare în cel mai scurt timp.
(14) Imediat după publicarea listei finale a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs, comisiile de evaluare solicită, cu privire la fiecare candidat, opinia motivată a secţiei corespunzătoare specializării candidatului de la instanţa ierarhic superioară/parchetul ierarhic superior celei/celui unde funcţionează acesta. În acest scop, judecătorii/procurorii secţiei sunt consultaţi cu respectarea confidenţialităţii opiniilor exprimate, rezultatul consemnându-se într-un referat, semnat de preşedintele/procurorul-şef al secţiei şi datat, care se transmite comisiei de evaluare. În cazul în care la instanţa ierarhic superioară/parchetul ierarhic superior celei/celui la care funcţionează candidatul există mai multe secţii cu specializare comună, se procedează la consultarea tuturor secţiilor cu specializare comună, fiind întocmit un referat unic semnat de preşedinţii secţiilor respective.
(15) Opinia secţiei sau a secţiilor corespunzătoare specializării candidatului are rol consultativ pentru comisia de evaluare.
Art. 140. – (1) Comisiile de evaluare efectuează evaluarea activităţii în funcţie de următoarele criterii:
a) capacitate de analiză şi sinteză, coerenţă în exprimare;
b) argumentaţie sub aspectul clarităţii şi logicii, analiza argumentată a cererilor şi apărărilor formulate de părţi, respectarea jurisprudenţei unitare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a curţilor de apel;
c) respectarea termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor/lucrărilor şi de redactare a hotărârilor, ţinând seama de volumul de activitate.
(2) Criteriile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) privesc evaluarea hotărârilor judecătoreşti, respectiv a actelor procurorului.
(3) Punctajul maxim total ce poate fi atribuit ca urmare a evaluării activităţii este de 60 de puncte, pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la alin. (1) putând fi acordate cel mult 20 de puncte.
(4) Comisia acordă un singur punctaj total pentru fiecare candidat, preşedintele comisiei asigurând medierea în caz de divergenţe între membrii comisiei.
(5) Evaluarea conduitei candidaţilor din ultimii 3 ani de activitate efectiv desfăşurată se face pe baza criteriilor prevăzute la alin. (7). În cazul judecătorilor, evaluarea se face pe baza înregistrărilor unor şedinţe de judecată în care completul a fost condus de candidat, a datelor existente la dosarul profesional şi a informaţiilor solicitate de la Inspecţia Judiciară referitoare la eventualele abateri disciplinare şi încălcări ale Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor din ultimii 3 ani de activitate efectivă, precum şi a oricăror altor informaţii despre candidat care pot fi verificate, iar în cazul procurorilor, pe baza raportului de evaluare întocmit de comisiile prevăzute la art. 89, a datelor existente la dosarul profesional şi a informaţiilor solicitate de la Inspecţia Judiciară referitoare la eventualele abateri disciplinare şi încălcări ale Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor din ultimii 3 ani de activitate. În acest scop, imediat după publicarea listei finale a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs, comisia de evaluare solicită instanţelor/parchetelor în cadrul cărora aceştia şi-au desfăşurat activitatea în perioada supusă evaluării, compartimentului de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi Inspecţiei Judiciare informaţiile necesare pentru evaluarea conduitei candidaţilor.
(6) Comisia de evaluare stabileşte un număr relevant de şedinţe de judecată în care completul a fost condus de candidaţi, în privinţa cărora va solicita înregistrările de la instanţele în cadrul cărora aceştia şi-au desfăşurat activitatea în perioada supusă evaluării. Comisia de evaluare poate proceda la ascultarea prin sondaj a înregistrărilor primite.
(7) Comisia de evaluare efectuează evaluarea conduitei candidaţilor în funcţie de următoarele criterii:
a) atitudinea corespunzătoare în relaţia cu justiţiabilii, avocaţii, experţii, interpreţii în timpul şedinţei de judecată sau, după caz, în timpul activităţii de urmărire penală, de supraveghere a cercetărilor penale sau a activităţii de participare la şedinţele de judecată, precum şi în îndeplinirea altor îndatoriri profesionale, folosirea unui ton adecvat, politicos, evitarea manifestărilor şi atitudinilor arogante sau dispreţuitoare, capacitatea de a gestiona situaţiile ivite în sala de judecată;
b) capacitatea de a colabora cu ceilalţi membri care compun, respectiv constituie completul de judecată, precum şi comportamentul şi comunicarea cu ceilalţi judecători/procurori şi cu personalul din cadrul propriei instanţe/parchet sau din cadrul instanţelor/parchetelor superioare ori inferioare ierarhic.
(8) Punctajul maxim total ce poate fi atribuit ca urmare a evaluării conduitei este de 40 de puncte, pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la alin. (7) putând fi acordate cel mult 20 de puncte. Comisia acordă un singur punctaj total pentru fiecare candidat, preşedintele comisiei asigurând medierea în caz de divergenţe între membrii comisiei.
(9) Comisiile de evaluare întocmesc un raport motivat în care se arată punctajele obţinute pentru fiecare criteriu şi punctajul total obţinut de candidat, precum şi motivarea acordării acelui punctaj. Raportul de evaluare se transmite comisiei de organizare.
(10) Punctajul final total obţinut de fiecare candidat se publică pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, cu codurile candidaţilor.
(11) Împotriva punctajului obţinut la evaluare candidatul poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la publicare, expunând argumentele pentru care critică punctajul acordat. Contestaţia se transmite prin fax sau e-mail ori se depune la Institutul Naţional al Magistraturii, conform indicaţiilor din anunţul privind posibilitatea depunerii contestaţiilor, şi se înaintează spre soluţionare Secţiei pentru judecători, respectiv Secţiei pentru procurori, în termenul prevăzut de calendarul concursului.
(12) În vederea soluţionării contestaţiilor, la cererea comisiei de organizare, comisia de evaluare transmite de îndată secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii mapa candidatului, care conţine toate documentele care au stat la baza evaluării, precum şi raportul motivat al comisiei.
(13) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii analizează contestaţia, în raport cu criticile formulate şi cu documentele primite şi, dacă apreciază că se impune admiterea acesteia, procedează la o nouă evaluare a candidatului pe baza criteriilor şi punctajelor prevăzute de lege. Pe o fişă de evaluare nominală, fiecare membru al secţiei acordă punctajele corespunzătoare. În acest caz, în urma reevaluării candidatului, niciun punctaj acordat nu poate fi mai mic decât cel obţinut la evaluarea iniţială. Punctajul total obţinut ca urmare a admiterii contestaţiei este definitiv şi se calculează ca medie aritmetică a punctajelor acordate de fiecare dintre membrii prezenţi ai secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(14) După soluţionarea contestaţiilor, comisia de organizare a concursului întocmeşte lista cu rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă, stabilindu-se pentru fiecare candidat dacă este admis sau respins, în funcţie de punctajul obţinut.
(15) Pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obţină un punctaj total de cel puţin 70 de puncte.
(16) Dispoziţiile art. 138 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
Art. 141. – (1) Promovarea efectivă se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi scoase la concurs, în raport cu opţiunea candidatului. În ipoteza art. 129 alin. (6) teza a II-a, la promovarea efectivă se va ţine seama de ordinea de preferinţă indicată de candidaţi.
(2) La punctaje egale au prioritate candidaţii care au vechime mai mare în funcţia de judecător, respectiv procuror, iar în cazul în care egalitatea se păstrează după aplicarea acestui criteriu vor fi avute în vedere în următoarea ordine: vechimea în gradul profesional deţinut, nota obţinută la concursul de promovare pe loc. În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale au prioritate candidaţii cunoscători ai limbii acelei minorităţi.
(3) În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor, respectiv a procurorilor declaraţi admişi.
(4) Judecătorii şi procurorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la instanţe sau parchete superioare nu pot fi delegaţi, detaşaţi sau transferaţi timp de cel puţin 2 ani de la data promovării.
(5) Judecătorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la instanţe superioare nu pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la parchete superioare nu pot fi numiţi în funcţia de judecător timp de cel puţin 2 ani de la data promovării.
(6) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 140 alin. (15), dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele sau parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data validării concursului. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător.
(7) Regulamentul privind concursul de promovare a judecătorilor se aprobă prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar Regulamentul privind concursul de promovare a procurorilor se aprobă prin hotărâre a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Regulamentele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
CAPITOLUL VII
Numirea în funcţii de conducere la instanţe şi parchete şi revocarea din aceste funcţii
SECŢIUNEA 1
Numirea în funcţii de conducere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
Art. 142. – (1) Preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţie ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani şi care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare.
(2) Numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1) se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, în acelaşi mod.
(3) Procedura de ocupare a posturilor prevăzute la alin. (1) se declanşează de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii într-un termen care nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data la care funcţia de preşedinte, vicepreşedinte sau preşedinte de secţie a devenit vacantă, cu excepţia situaţiei în care vacantarea postului este urmarea expirării mandatului, caz în care declanşarea procedurii se face cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului, dar nu mai devreme de 60 de zile până la momentul la care funcţia urmează a se vacanta. Consiliul Superior al Magistraturii publică pe pagina sa de internet anunţul privind declanşarea procedurii şi calendarul acesteia.
(4) Nu pot fi numiţi în funcţiile prevăzute la alin. (1) judecătorii care au făcut parte din serviciile de informaţii sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(5) Judecătorii care candidează sunt obligaţi să dea, pe propria răspundere, o declaraţie din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii şi nici nu au colaborat cu acestea şi o declaraţie din care să rezulte că nu au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(6) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică şi comunică, în termen de cel mult 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informaţii sau a colaborat cu acestea.
(7) Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) îşi pot depune candidaturile, însoţite de un curriculum vitae, de declaraţiile prevăzute la alin. (5) şi de un proiect referitor la exercitarea atribuţiilor manageriale, la Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în termenul stabilit în calendar.
(8) La expirarea termenului de depunere a candidaturilor, Consiliul Superior al Magistraturii publică pe pagina sa de internet lista cu candidaţii înscrişi şi proiectele referitoare la exercitarea atribuţiilor manageriale.
Art. 143. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte, prin compartimentul de specialitate, un referat în care consemnează:
a) evoluţia carierei profesionale a judecătorului care candidează, cu evidenţierea calificativului acordat la ultima evaluare şi, dacă este cazul, a menţiunii privind sancţiunile disciplinare aplicate în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare;
b) îndeplinirea condiţiilor de vechime stabilite de lege pentru funcţia cu privire la care a fost depusă candidatura;
c) depunerea declaraţiilor prevăzute de lege şi a rezultatului verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, dacă acesta s-a primit în termenul prevăzut de lege.
(2) În cazul candidaţilor pentru funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte de secţie, Secţia pentru judecători a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie solicită preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie avizul cu privire la compatibilitatea planului managerial întocmit de candidat cu planul său managerial.
(3) Candidaţii pentru funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi preşedinte de secţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţin în faţa Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii un interviu care poate fi realizat şi prin videoconferinţă, care constă în:
a) susţinerea planului managerial sub următoarele aspecte: prezentarea sintetică a instanţei sau a secţiei pentru a cărei conducere candidează; identificarea unor eventuale disfuncţii şi vulnerabilităţi, precum şi a soluţiilor propuse pentru prevenirea şi înlăturarea acestora; propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii manageriale a instanţei sau a secţiei pentru a cărei conducere candidează; compatibilitatea planului managerial întocmit de candidat cu cel al preşedintelui instanţei, dacă este cazul;
b) verificarea aptitudinilor manageriale şi de comunicare, vizând în esenţă capacitatea de organizare, rapiditatea în luarea deciziilor, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă, capacitatea de adaptare rapidă, capacitatea de relaţionare şi comunicare;
c) verificarea cunoştinţelor specifice funcţiei pentru care s-a depus candidatura.
(4) Membrii Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pot adresa candidatului întrebări referitoare la conduita şi deontologia profesională, precum şi la împrejurări rezultate din prezentarea planului managerial şi pot consulta ultimul raport de evaluare a activităţii profesionale a candidatului.
(5) La interviu poate participa şi un psiholog din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii sau al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, desemnat de Secţia pentru judecători, care poate adresa întrebări candidatului.
(6) În situaţia reînvestirii în funcţia de conducere sau a numirii într-o altă funcţie de conducere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii poate avea în vedere rezultatele evaluărilor anterioare ale activităţii candidatului întocmite de conducerea instanţei, precum şi rezultatele controalelor tematice efectuate de Inspecţia Judiciară cu privire la îndeplinirea atribuţiilor manageriale de către candidat.
(7) În cazul în care au fost depuse mai multe candidaturi, Secţia pentru judecători selectează una dintre candidaturi, prin hotărâre motivată care cuprinde şi o analiză detaliată a tuturor candidaturilor depuse, cu justificarea respingerii celorlalte candidaturi.
Art. 144. – (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, adjuncţii acestora, procurorii-şefi de secţie ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 15 ani în funcţia de procuror sau judecător, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, în acelaşi mod. Art. 128 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(2) Nu pot fi numiţi în funcţiile prevăzute la alin. (1) procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii sau au colaborat cu acestea ori cei care au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(3) Procurorii care candidează sunt obligaţi să dea, pe propria răspundere, o declaraţie din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii şi nici nu au colaborat cu acestea şi o declaraţie din care să rezulte că nu au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(4) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică şi comunică, în termen de cel mult 15 zile de la solicitarea Ministerului Justiţiei, dacă procurorul a făcut parte din serviciile de informaţii sau a colaborat cu acestea.
Art. 145. – (1) În vederea formulării propunerilor de numire în funcţiile de conducere prevăzute la art. 144 alin. (1), ministrul justiţiei organizează procedura de selecţie, conform prevederilor prezentei legi.
(2) Anunţul cuprinzând calendarul procedurii de selecţie, modul de desfăşurare a acesteia, data şi locul interviului şi posturile de conducere vacante pentru care se organizează selecţia se publică pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei cu cel puţin 40 de zile înainte de data stabilită pentru desfăşurarea interviului.
(3) Cererile de participare la selecţie ale procurorilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 144 alin. (1), cuprinzând precizarea funcţiei de conducere pentru care se depune candidatura, se depun la Ministerul Justiţiei până la expirarea termenului stabilit la alin. (2) şi vor fi însoţite de următoarele acte:
a) un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere pentru care participă la selecţie, care se depune atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic, pe suport specific;
b) declaraţiile prevăzute la art. 144 alin. (3);
c) dovada îndeplinirii condiţiilor de vechime cerute de lege;
d) un curriculum vitae al procurorului, conform modelului comun european;
e) un număr de minimum 10 lucrări întocmite de procuror în compartimentele în care şi-a desfăşurat activitatea în ultimii 5 ani;
f) ultimul raport de evaluare a activităţii profesionale a procurorului participant la selecţie;
g) orice alte înscrisuri considerate relevante.
(4) După verificarea participanţilor la selecţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 144 alin. (1) şi (2) şi al depunerii înscrisurilor prevăzute la alin. (3), Ministerul Justiţiei publică pe pagina de internet lista procurorilor participanţi la selecţie ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
Art. 146. – (1) Procurorii participanţi la selecţie care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege susţin un interviu în faţa unei comisii constituite prin ordin al ministrului justiţiei.
(2) Din comisia prevăzută la alin. (1) face parte ministrul justiţiei, care este şi preşedintele acesteia, 2 reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, 2 procurori desemnaţi de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, un reprezentant al Institutului Naţional al Magistraturii desemnat de către Consiliul ştiinţific al acestuia, un specialist în management, organizare instituţională şi comunicare desemnat de Academia de Studii Economice – Facultatea de Management şi un psiholog din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ori din cadrul instanţelor sau al parchetelor.
(3) Comisia de interviu are rolul de a-l sprijini pe ministrul justiţiei în desfăşurarea interviului, putând adresa liber, direct sau prin intermediul ministrului întrebări candidatului, precum şi, ulterior, prin formularea de opinii consultative şi recomandări ministrului justiţiei.
(4) În cadrul interviului se susţine proiectul privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere pentru care candidează, se verifică aptitudinile manageriale şi de comunicare ale candidatului şi se evaluează aspectele legate de modul în care candidatul se raportează la valorile profesiei şi ale funcţiei pentru care candidează.
(5) Cu privire la susţinerea proiectului privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere pentru care candidează se vor avea în vedere următoarele: cunoaşterea specificului unităţii sau a structurii pentru care candidează, sub aspectul activităţii desfăşurate şi al modului de organizare; viziunea asupra modului în care candidatul înţelege să organizeze instituţia în vederea îndeplinirii atribuţiilor constituţionale de promovare a intereselor generale ale societăţii şi apărării ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; identificarea unor eventuale disfuncţii şi vulnerabilităţi ale unităţii sau structurii pentru care candidează; propunerea de soluţii pentru prevenirea sau înlăturarea disfuncţiilor sau vulnerabilităţilor identificate; compatibilitatea proiectului managerial cu cel al procurorului ierarhic superior, dacă este cazul.
(6) Cu privire la verificarea aptitudinilor manageriale şi de comunicare se vor avea în vedere: capacitatea de organizare; asumarea responsabilităţilor; rapiditatea în luarea deciziilor; rezistenţa la stres; autoperfecţionarea; capacitatea de analiză, sinteză, previziune şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung; iniţiativa în modernizarea managementului unităţii/structurii; capacitatea de adaptare rapidă; capacitatea de relaţionare şi comunicare; capacitatea şi disponibilitatea de a lucra în echipă şi de a colabora cu colegii; cunoştinţe privind comunicarea publică şi interpersonală, rezolvarea conflictelor şi a situaţiilor de criză; cunoştinţe de management judiciar.
(7) Cu privire la evaluarea aspectelor legate de modul în care candidatul se raportează la valorile profesiei şi ale funcţiei pentru care candidează se vor avea în vedere: motivaţia candidatului de a ocupa funcţia, atitudinea faţă de valorile profesiei şi ale funcţiei de conducere, aprecierile personale cu privire la nivelul de integritate, deontologia profesională, responsabilitate, propuneri şi soluţii pentru creşterea încrederii cetăţenilor în justiţie.
(8) În vederea asigurării transparenţei, audierea candidaţilor în cadrul interviului se transmite în direct, audio-video, pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei, se înregistrează şi se publică pe pagina de internet a ministerului.
Art. 147. – (1) Ministrul justiţiei realizează selecţia candidaţilor şi formulează o propunere motivată pentru fiecare dintre funcţiile de conducere.
(2) Ministrul justiţiei înaintează de îndată propunerile motivate de numire pentru fiecare funcţie de conducere vacantă, însoţite de toate documentele depuse de către candidaţii propuşi, Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea emiterii avizului. Concomitent cu transmiterea propunerilor către Secţia pentru procurori, acestea se aduc şi la cunoştinţa publicului, prin publicarea pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei.
(3) În procedura de emitere a avizului de către Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dispoziţiile art. 168 se aplică în mod corespunzător. Avizul motivat al Consiliului Superior al Magistraturii se emite în termen de cel mult 30 de zile de la primirea solicitării ministrului justiţiei. Avizul negativ poate fi motivat doar pe baza aspectelor privind cariera procurorului sau a celor privind modul de susţinere a interviului în faţa Secţiei pentru procurori.
(4) Neemiterea avizului în termenul prevăzut la alin. (3) nu împiedică continuarea procedurii.
Art. 148. – (1) După emiterea avizului pozitiv al Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii ori la expirarea termenului prevăzut la art. 147 alin. (3), ministrul justiţiei continuă procedura prin transmiterea către Preşedintele României a propunerii de numire în funcţia de conducere, însoţită de toate documentele relevante.
(2) În cazul emiterii unui aviz negativ al Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justiţiei organizează un nou interviu exclusiv cu candidatul care a primit aviz negativ, în condiţiile art. 146 care se aplică în mod corespunzător, în cadrul căruia sunt avute în vedere şi aspectele reţinute în avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Data şi locul interviului se anunţă public cu cel puţin 5 zile înainte de susţinerea acestuia.
(3) În urma interviului prevăzut la alin. (2), ministrul justiţiei poate continua procedura prin transmiterea către Preşedintele României a propunerii de numire în funcţia de conducere, însoţită de toate documentele relevante, sau retrage propunerea, urmând a declanşa o nouă procedură de selecţie în maximum 60 de zile de la retragerea propunerii.
(4) Preşedintele României poate refuza, motivat, numirea în funcţiile de conducere prevăzute la art. 144 alin. (1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului. Decretul Preşedintelui României de numire în funcţie sau refuzul motivat al acestuia se emite în maximum 60 de zile de la data transmiterii propunerii de către ministrul justiţiei.
Art. 149. – (1) Numirea în alte funcţii de conducere decât cele prevăzute la art. 144 alin. (1) în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, în acelaşi mod, de către Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, după caz, cu recomandarea conducătorului secţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, unde urmează să fie numit procurorul.
(2) Pot fi numiţi în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) procurorii care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare, şi au o vechime minimă de 12 ani în funcţia de procuror sau judecător. Dispoziţiile art. 128 alin. (2) şi art. 144 alin. (2) – (4) se aplică în mod corespunzător.
(3) Fiecare candidatură este însoţită de curriculum vitae, declaraţiile prevăzute de lege, un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi de orice alte înscrisuri considerate relevante.
(4) Pe baza candidaturilor depuse, conducătorul parchetului consultă procurorii secţiei/serviciului/biroului unde s-a depus candidatura, cu respectarea confidenţialităţii opţiunilor, şi consemnează rezultatul într-un referat semnat şi datat.
(5) După consultarea procurorilor, conducătorul parchetului solicită avizul colegiului de conducere al parchetului.
(6) Avizul colegiului de conducere trebuie să fie motivat, pe baza elementelor privind competenţa profesională a candidatului şi a percepţiei pe care colegii o au asupra acestuia.
(7) În cazul în care pentru aceeaşi funcţie au fost depuse mai multe candidaturi, conducătorul parchetului, pe baza aprecierilor proprii, a rezultatelor consultării procurorilor secţiei/serviciului/biroului pentru care s-a depus candidatura şi a avizului motivat al colegiului de conducere, selectează una dintre candidaturi.
(8) Motivarea propunerii candidaturii procurorului selectat trebuie să cuprindă o analiză a candidaturilor depuse, temeiurile care au justificat selecţia şi motivele respingerii celorlalte candidaturi. Propunerea motivată se transmite Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, însoţită de candidatura depusă, de avizul colegiului de conducere, referatul de consultare a procurorilor şi recomandarea prevăzută de lege. Dispoziţiile art. 168 se aplică în mod corespunzător.
SECŢIUNEA a 2-a
Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi parchetelor de pe lângă acestea
Dispoziţii comune
Art. 150. – (1) Numirea în funcţiile de preşedinte la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel, precum şi numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, tribunal specializat sau judecătorie se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, cu sprijinul Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Numirea în alte funcţii de conducere decât cele prevăzute la alin. (1) din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel şi al parchetelor de pe lângă acestea se face fără concurs sau examen, la propunerea preşedintelui instanţei sau a conducătorului parchetului, potrivit procedurii prevăzute de prezenta lege.
(3) Numirea în funcţii de conducere la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel, precum şi la parchetele de pe lângă acestea se face prin hotărâre a Secţiei pentru judecători, respectiv a Secţiei pentru procurori, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).
(4) Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii şi procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii sau au colaborat cu acestea ori judecătorii şi procurorii care au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(5) Candidaţii la funcţii de conducere sunt obligaţi să dea, pe propria răspundere, o declaraţie din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii şi nici nu au colaborat cu acestea şi o declaraţie din care să rezulte că nu au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(6) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică şi comunică, în termen de cel mult 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorul sau procurorul a făcut parte din serviciile de informaţii sau a colaborat cu acestea.
(7) Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a judecătorilor se aprobă prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a procurorilor se aprobă prin hotărâre a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 151. – (1) Pot candida pentru o funcţie de conducere la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel, precum şi la parchetele de pe lângă acestea, în condiţiile art. 150, judecătorii, respectiv procurorii care au calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare, şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
a) pentru funcţia de preşedinte, vicepreşedinte ori preşedinte de secţie la judecătorie, prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi adjunct al acestuia, o vechime de 5 ani în funcţia de judecător sau procuror;
b) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de tribunal sau tribunal specializat, precum şi preşedinte de secţie la tribunal sau tribunal specializat, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, adjunct al acestuia şi procuror-şef de secţie al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, o vechime de 8 ani în funcţia de judecător sau procuror;
c) pentru funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte de secţie la curtea de apel, procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia, procuror-şef de secţie al parchetului de pe lângă curtea de apel, o vechime de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror.
(2) Condiţiile de vechime trebuie îndeplinite până la data expirării perioadei de înscriere la concurs/examen ori, după caz, a termenului de depunere a candidaturilor. Vechimea în calitate de auditor de justiţie nu se ia în considerare la calculul vechimilor prevăzute la alin. (1).
(3) Pentru a candida la o funcţie de conducere la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel, judecătorul trebuie să fi funcţionat cel puţin un an la instanţa la care este vacantă funcţia de conducere pentru care îşi depune candidatura.
(4) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (3), în situaţia în care, ca urmare a organizării a două concursuri/examene ori, după caz, proceduri de selecţie consecutive pentru numirea în funcţii de conducere la instanţe nu este numit niciun candidat, la următorul concurs sau examen ori, după caz, la următoarea procedură de selecţie pentru numirea în aceeaşi funcţie de conducere pot participa şi judecători de la altă instanţă care au dreptul să funcţioneze la instanţa pentru care îşi depun candidatura.
Art. 152. – (1) Evidenţa posturilor vacante de conducere de la instanţele judecătoreşti şi parchete este publică şi disponibilă permanent pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, ale instanţelor judecătoreşti şi ale parchetelor.
(2) Posturile de conducere prevăzute la alin. (1) care urmează a se vacanta se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, instanţelor şi parchetelor, cu 90 de zile înainte de data expirării mandatelor.
Concursul/Examenul pentru numirea în funcţii de conducere
Art. 153. – Data, locul, tematica, bibliografia şi calendarul concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere se aprobă de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii şi se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării acestuia. Anunţul cuprinde şi posturile pentru care se organizează concursul/examenul.
Art. 154. – (1) Judecătorii şi procurorii îşi depun candidaturile la Institutul Naţional al Magistraturii, însoţite de declaraţiile prevăzute la art. 150 alin. (5) şi documentele considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului.
(2) Modificarea opţiunilor în ceea ce priveşte depunerea candidaturilor poate fi realizată până la data expirării termenului de depunere a candidaturilor.
(3) Proiectul referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere se depune la Institutul Naţional al Magistraturii până la termenul prevăzut de calendarul concursului sau examenului, atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic, pe suport specific. Depăşirea, din motive imputabile, a termenului de depunere a proiectului atrage decăderea din dreptul de a mai participa la concurs sau examen.
Art. 155. – (1) Comisia de organizare, comisia de examinare, comisia de contestaţii, precum şi comisia de testare psihologică pentru concursul de numire în funcţiile de conducere sunt numite de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Atribuţiile comisiilor, ale preşedinţilor acestora şi ale membrilor, după caz, se stabilesc prin Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, respectiv Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a procurorilor.
Art. 156. – (1) Comisia de examinare pentru judecători este formată din 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 judecători de la curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, judecătorii care au urmat cursuri de management, precum şi cei care au experienţă managerială. În comisia de examinare sunt desemnaţi şi membri supleanţi care îi vor înlocui de drept, în baza hotărârii preşedintelui comisiei de examinare, în ordinea stabilită de secţia corespunzătoare a consiliului, pe acei membri ai comisiei care nu îşi pot exercita atribuţiile.
(2) Comisia de examinare pentru procurori este formată din 2 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, procurorii care au urmat cursuri de management, precum şi cei care au experienţă managerială. În comisia de examinare sunt desemnaţi şi membri supleanţi care îi vor înlocui de drept, în baza hotărârii preşedintelui comisiei de examinare, în ordinea stabilită de secţia corespunzătoare a consiliului, pe acei membri ai comisiei care nu îşi pot exercita atribuţiile.
(3) Comisia de contestaţii pentru judecători este formată din trei membri: un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un judecător de la curţile de apel şi un specialist în management şi organizare instituţională, alţii decât cei din comisia de examinare. Comisia de contestaţii pentru procurori este formată din trei membri: un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un procuror de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi un specialist în management şi organizare instituţională, alţii decât cei din comisia de examinare. În aceeaşi componenţă sunt desemnaţi şi membrii supleanţi ai acestor comisii.
(4) Comisia de examinare şi comisia de contestaţii sunt prezidate de un judecător, respectiv de un procuror desemnat de secţia corespunzătoare a consiliului care stabileşte şi ordinea în care ceilalţi membri ai comisiei îndeplinesc funcţia de preşedinte în cazul incompatibilităţii preşedintelui desemnat sau în situaţiile în care acesta nu îşi poate exercita atribuţiile.
(5) În caz de incompatibilitate sau în cazul în care nu îşi pot exercita atribuţiile, membrii comisiilor sunt înlocuiţi de membrii supleanţi, în condiţiile şi cu respectarea componenţei prevăzute la alin. (1) – (3).
(6) Judecătorii sau procurorii care au făcut parte din comisia de examinare/contestaţii la concursul sau examenul anterior nu vor putea fi desemnaţi în aceste comisii pentru următoarele două sesiuni. Aceste dispoziţii se aplică, în măsura în care este posibil, şi specialiştilor în management şi organizare instituţională.
(7) Din comisia de examinare nu pot face parte membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi nici persoane din conducerea Consiliului Superior al Magistraturii sau a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 157. – (1) Nu pot fi numite în comisii persoanele care au soţul sau soţia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaţilor. Din aceeaşi comisie sau din comisii diferite nu pot face parte soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv.
(2) Desemnarea membrilor comisiilor se face pe baza consimţământului scris, exprimat anterior.
(3) În cazul în care un membru al unei comisii funcţionează la instanţa/parchetul de la care provin unul sau mai mulţi candidaţi, acesta are obligaţia să se retragă de la examinarea acestora şi să comunice de îndată această situaţie preşedintelui comisiei în vederea înlocuirii sale, în ceea ce îi priveşte pe aceşti candidaţi.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care un membru al comisiei a fost examinat anterior de unul dintre candidaţi, la un concurs sau examen pentru ocuparea unei funcţii de conducere, desfăşurat în ultimii 3 ani.
(5) În alte situaţii în care se formulează o cerere de retragere a unui membru al comisiei, de către acesta sau de către unul dintre candidaţi, preşedintele apreciază cu privire la înlocuire.
(6) În toate cazurile în care se dispune înlocuirea, membrul respectiv nu va putea participa la examinarea niciunuia dintre candidaţii la funcţia de conducere de la instanţa respectivă/parchetul respectiv.
(7) O persoană nu poate face parte din mai mult de o comisie din cadrul aceluiaşi concurs sau examen.
Art. 158. – (1) La data prevăzută de calendarul concursului sau examenului, listele cu candidaţii care îndeplinesc condiţiile legale de participare la concurs sau examen se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) Candidaţii respinşi în urma verificării pot formula contestaţii, în termen de 24 de ore de la publicarea listelor. Contestaţiile se depun la Institutul Naţional al Magistraturii şi se soluţionează de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termenul prevăzut de calendarul concursului sau examenului.
(3) După pronunţarea hotărârii secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, se întocmeşte lista finală a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs sau examen, listă care se aduce la cunoştinţă publică prin modalitatea prevăzută la alin. (1).
Art. 159. – Concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere constă în susţinerea următoarelor probe:
a) o testare psihologică prin care se evaluează inclusiv capacitatea candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, precum şi rezistenţa la stres;
b) prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei pentru care candidează;
c) o testare scrisă privind managementul, comunicarea şi resursele umane.
Art. 160. – (1) Testarea psihologică constă în susţinerea unui test scris şi a unui interviu în faţa comisiei/comisiilor formate din câte doi psihologi desemnaţi din rândul psihologilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, al Institutului Naţional al Magistraturii, al instanţelor, parchetelor sau din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România atestaţi în condiţiile legii.
(2) În comisia de testare psihologică vor fi desemnaţi şi membri supleanţi care îi vor înlocui de drept, în baza hotărârii preşedintelui comisiei de examinare, în ordinea stabilită de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe membrii comisiei care nu îşi pot exercita atribuţiile.
(3) În vederea publicării rezultatelor testării psihologice, fiecărui candidat îi va fi atribuit un cod alcătuit dintr-o literă şi 4 cifre.
(4) Rezultatele testării psihologice vor fi concretizate într-un raport care va cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat în raport cu funcţia pentru care candidează, precum şi calificativul „apt” sau „inapt”; calificativul acordat se aduce la cunoştinţă publică prin publicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
(5) Candidaţii nemulţumiţi de calificativul acordat pot formula, în termen de 3 zile de la publicarea rezultatelor testării, contestaţii care se transmit, inclusiv prin fax sau e-mail, la Institutul Naţional al Magistraturii.
(6) Contestaţiile sunt soluţionate, în termen de 3 zile de la expirarea termenului de depunere, de o comisie formată din trei psihologi desemnaţi în mod similar celui prevăzut la alin. (1), alţii decât cei care au examinat candidaţii iniţial, pe baza reevaluării testului scris aplicat şi a susţinerii unui nou interviu. Calificativul acordat în urma soluţionării contestaţiilor este definitiv.
(7) Rezultatele finale ale testării psihologice, concretizate în raportul care cuprinde profilul psihologic al candidatului în raport cu funcţia pentru care candidează şi calificativul obţinut se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii şi sunt aduse la cunoştinţa membrilor comisiei de examinare.
Art. 161. – (1) Candidaţii susţin oral, în faţa comisiei de examinare, proiectul referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere.
(2) În aprecierea susţinerii proiectului vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii:
a) capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativa şi capacitatea de adaptare rapidă;
b) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente, cunoaşterea şi capacitatea de a pune în practică politicile publice din domeniul justiţiei, strategiile naţionale şi sectoriale în domeniul justiţiei şi respectarea principiului repartizării aleatorii;
c) comportamentul şi comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii, persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public din cadrul instanţei şi transparenţa actului de conducere;
d) folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, raportul resurse investite – rezultate obţinute, gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul instanţelor.
(3) În vederea evaluării proiectului, comisia de examinare poate solicita Inspecţiei Judiciare rapoartele de control efectuate la instanţa/parchetul pentru care se candidează.
(4) Pentru fiecare categorie de criterii dintre cele prevăzute la alin. (2) se acordă maximum 2,5 puncte din totalul punctajului maxim pentru această probă, care este de 10 puncte. Nota finală la susţinerea proiectului reprezintă media aritmetică a notelor acordate de fiecare membru al comisiei.
(5) Desfăşurarea probei constând în susţinerea proiectului se înregistrează prin mijloace tehnice audio-video.
(6) În cazul în care nota calculată potrivit alin. (4) este mai mică de 5, la cererea candidatului, membrii comisiei vor motiva notele acordate în cuprinsul unui proces-verbal.
(7) Rezultatele susţinerii proiectului se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii, după susţinerea probei de către toţi candidaţii.
(8) Candidaţii pot contesta nota acordată la proba constând în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere. Contestaţia se transmite prin fax sau e-mail la Institutul Naţional al Magistraturii, în termen de 3 zile de la data publicării rezultatelor prevăzute la alin. (7). Contestaţiile se soluţionează de comisia de contestaţii în termenul stabilit de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii prin calendarul de concurs. Soluţionarea contestaţiei se realizează prin reevaluarea probei, pe baza înregistrării audio-video şi a analizei scrise depuse de candidaţi. Rezultatele finale ale probei se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 162. – (1) Testarea scrisă constă într-un test-grilă prin care sunt verificate cunoştinţele privind managementul, comunicarea şi resursele umane.
(2) Baremul de evaluare şi notare şi timpul pentru rezolvarea testului-grilă se stabilesc de comisia de examinare; punctajul şi timpul de rezolvare se fac cunoscute candidaţilor odată cu subiectele, iar baremul de evaluare şi notare se afişează la centrele de concurs sau examen şi se publică, împreună cu subiectele, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii, după încheierea testării scrise.
(3) În termen de 3 zile de la publicarea baremului de evaluare şi notare, candidaţii pot face contestaţii la barem, care se transmit, inclusiv prin fax sau e-mail, la Institutul Naţional al Magistraturii şi se soluţionează de comisia de contestaţii, în termenul prevăzut de calendarul concursului sau examenului. Soluţia se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru soluţionarea contestaţiilor. Baremul de evaluare şi notare definitiv, stabilit în urma soluţionării contestaţiilor, se publică de îndată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
(4) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor.
(5) În ipoteza în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul indicat ca fiind corect în baremul iniţial nu este singurul răspuns corect, baremul definitiv va cuprinde atât punctajul corespunzător variantei de răspuns stabilite în baremul iniţial, cât şi punctajul corespunzător variantei de răspuns stabilite de comisia de contestaţii.
(6) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebări este în mod evident altul decât cel indicat în barem, fără a fi incidente dispoziţiile alin. (5), se corectează baremul şi se va acorda punctajul corespunzător întrebării respective numai candidaţilor care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv.
(7) Dispoziţiile art. 14 alin. (6) – (8) se aplică în mod corespunzător.
Art. 163. – (1) Evaluarea şi notarea lucrărilor la testarea scrisă se realizează prin procesare electronică.
(2) Rezultatul testării scrise se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 164. – (1) Candidatul nemulţumit de nota obţinută la testarea scrisă poate formula contestaţie în termen de 3 zile de la publicarea rezultatelor. Contestaţiile se transmit, inclusiv prin fax sau e-mail, Institutului Naţional al Magistraturii.
(2) În vederea soluţionării contestaţiilor de către comisia de contestaţii, lucrările scrise vor fi renumerotate şi resigilate, fiind înscrise într-un borderou separat.
(3) Nota obţinută în urma contestaţiei este definitivă şi nu poate fi mai mică decât nota contestată.
(4) Rezultatele în urma contestaţiilor se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 165. – (1) Nota finală a concursului sau examenului reprezintă media aritmetică dintre nota de la proiectul referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi nota de la testarea scrisă.
(2) Este declarat admis la concurs sau examen judecătorul sau procurorul care a obţinut cel puţin nota finală 7 şi cel puţin nota 5, atât la proiect, cât şi la testarea scrisă.
(3) Pe baza notei finale se întocmeşte tabelul de clasificare a candidaţilor care se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
(4) Funcţia de conducere vacantă va fi ocupată de candidatul care a obţinut cea mai mare notă finală.
(5) În caz de note egale, departajarea candidaţilor se face, în ordine, în funcţie de vechimea cea mai mare în funcţia de judecător la instanţa pentru care candidează sau în funcţia de procuror la parchetul pentru care candidează, vechimea mai mare în funcţii de conducere la instanţe sau parchete, vechimea mai mare în funcţia de judecător sau procuror.
(6) În circumscripţiile instanţelor/parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate faţă de criteriile prevăzute la alin. (5) candidaţii cunoscători ai limbii acelei minorităţi.
Art. 166. – (1) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, în termen de 15 zile de la publicarea rezultatelor finale.
(2) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau examenului ori că există dovada săvârşirii unei fraude.
Numirea în alte funcţii de conducere la instanţe sau parchete
Art. 167. – (1) Numirea judecătorilor în funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte de secţie vacante la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel se face de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea preşedintelui instanţei, pe baza candidaturilor depuse de judecători.
(2) Numirea procurorilor în alte funcţii de conducere decât cele care se ocupă prin concurs sau examen, la parchetele de pe lângă judecătorii, parchetele de pe lângă tribunale sau tribunale pentru minori şi familie şi parchetele de pe lângă curţile de apel, se face de către Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea conducătorului parchetului unde este postul vacant, pe baza candidaturilor depuse de procurori.
(3) Fiecare candidatură este însoţită de curriculum vitae, declaraţiile prevăzute la art. 150 alin. (5), un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi de orice alte înscrisuri considerate relevante.
(4) Pe baza candidaturilor depuse, preşedintele instanţei sau conducătorul parchetului consultă judecătorii din cadrul instanţei sau al secţiei unde s-a depus candidatura, după caz, respectiv procurorii parchetului sau ai secţiei unde s-a depus candidatura, după caz, cu respectarea confidenţialităţii opţiunilor, şi consemnează rezultatul într-un referat, semnat şi datat. Pentru instanţele/parchetele unde nu există secţii, sunt consultaţi judecătorii sau procurorii instanţei/parchetului respectiv.
(5) După consultarea prevăzută la alin. (4), preşedintele instanţei/conducătorul parchetului solicită avizul colegiului de conducere al instanţei/parchetului.
(6) Avizul colegiului de conducere trebuie să fie motivat, pe baza elementelor privind competenţa profesională a candidatului şi a percepţiei pe care colegii o au asupra acestuia.
(7) În cazul în care pentru aceeaşi funcţie au fost depuse mai multe candidaturi, preşedintele instanţei/conducătorul parchetului, pe baza aprecierilor proprii, a rezultatelor consultării judecătorilor/procurorilor şi a avizului motivat al colegiului de conducere, selectează una dintre candidaturi.
(8) Motivarea propunerii candidaturii judecătorului/procurorului selectat potrivit alin. (7) trebuie să cuprindă o analiză a candidaturilor depuse, temeiurile care au justificat selecţia şi motivele respingerii celorlalte candidaturi.
(9) În cazul judecătorilor, propunerea făcută de preşedintele judecătoriei, tribunalului, tribunalului specializat sau al curţii de apel, însoţită de candidatura judecătorului selectat de acesta şi de documentele prevăzute la alin. (3), de avizul motivat al colegiului de conducere şi de referatul privind consultarea judecătorilor, se trimite Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(10) În cazul procurorilor, conducătorul parchetului formulează o propunere motivată de numire în funcţie pe care o transmite Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, însoţită de candidatura depusă de procurorul selectat, precum şi de înscrisurile prevăzute la alin. (3), de avizul motivat al colegiului de conducere şi de referatul privind consultarea procurorilor.
Art. 168. – (1) Pe baza propunerii formulate, Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte, prin compartimentul de specialitate, un referat în care consemnează:
a) evoluţia carierei profesionale a judecătorului/procurorului propus pentru numire, cu evidenţierea calificativului acordat la ultima evaluare şi, dacă este cazul, a menţiunii privind sancţiunile disciplinare aplicate în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare;
b) îndeplinirea condiţiilor de vechime stabilite de lege pentru funcţia cu privire la care a fost depusă candidatura;
c) depunerea declaraţiilor prevăzute la art. 150 alin. (5) şi a rezultatului verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, dacă acesta s-a primit în termenul prevăzut de lege;
d) conţinutul avizului motivat al colegiului de conducere şi al consultării judecătorilor/procurorilor.
(2) Atunci când Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii apreciază necesar, judecătorul/procurorul propus pentru numirea în funcţia de conducere potrivit art. 167 va susţine în faţa Secţiei pentru judecători, respectiv a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii un interviu, care poate fi realizat şi prin videoconferinţă. Interviul constă în:
a) susţinerea proiectului privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere sub următoarele aspecte: prezentarea sintetică a instanţei sau a parchetului, respectiv a secţiei/compartimentului pentru a cărei/cărui conducere candidează; identificarea unor eventuale disfuncţii şi vulnerabilităţi, precum şi a soluţiilor propuse pentru prevenirea şi înlăturarea acestora; propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii manageriale a secţiei/compartimentului pentru a cărei/cărui conducere candidează; compatibilitatea planului managerial întocmit de candidat cu cel al preşedintelui instanţei/conducătorului parchetului, dacă este cazul;
b) verificarea aptitudinilor manageriale şi de comunicare, vizând în esenţă capacitatea de organizare, rapiditatea în luarea deciziilor, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă, capacitatea de adaptare rapidă, capacitatea de relaţionare şi comunicare;
c) verificarea cunoştinţelor specifice funcţiei pentru care s-a depus candidatura.
(3) Membrii Secţiei pentru judecători, respectiv ai Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii pot adresa candidatului întrebări referitoare la conduita şi deontologia profesională, precum şi la împrejurări rezultate din cuprinsul propunerii motivate întocmite de preşedintele instanţei/conducătorul parchetului sau al avizului motivat primit din partea colegiului de conducere şi pot consulta ultimul raport de evaluare a activităţii profesionale a candidatului.
(4) La interviu poate participa şi un psiholog care, prin intermediul preşedintelui de şedinţă, poate adresa întrebări candidatului. Psihologul este desemnat de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii din rândul psihologilor prevăzuţi la art. 17 alin. (1).
(5) În situaţia reînvestirii în funcţia de conducere sau numirii pe o altă funcţie de conducere la aceeaşi instanţă sau acelaşi parchet, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate avea în vedere rezultatele evaluărilor anterioare ale activităţii candidatului, precum şi rezultatele controalelor tematice efectuate de Inspecţia Judiciară cu privire la îndeplinirea atribuţiilor manageriale de către candidat.
SECŢIUNEA a 3-a
Revocarea din funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor
Art. 169. – (1) Revocarea judecătorilor şi procurorilor din funcţii de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din funcţiile de conducere prevăzute la art. 149 se dispune de Secţia pentru judecători, respectiv de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a preşedintelui instanţei/conducătorului parchetului, pentru următoarele motive:
a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere;
b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale;
c) în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare, cu excepţia avertismentului.
(2) La verificarea organizării eficiente a activităţii vor fi avute în vedere: folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, raportul resurse investite – rezultate obţinute, gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul instanţelor sau parchetelor.
(3) La verificarea comportamentului şi comunicării vor fi avute în vedere: comportamentul şi comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii, persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public din cadrul instanţei sau parchetului şi transparenţa actului de conducere.
(4) La verificarea asumării responsabilităţii vor fi avute în vedere: îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente, implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei şi respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării pe criterii obiective a cauzelor.
(5) La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere: capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi capacitatea de adaptare rapidă.
(6) Până la finalizarea procedurii de revocare din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1), Secţia pentru judecători, respectiv Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, după caz, poate dispune suspendarea judecătorului sau procurorului din funcţia de conducere.
(7) Hotărârea secţiei prevăzute la alin. (6) se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 5 zile de la comunicare, fără îndeplinirea procedurii prealabile.
(8) Până la soluţionarea contestaţiei, instanţa poate dispune, la cerere, suspendarea executării hotărârii de suspendare.
Art. 170. – (1) Revocarea din funcţiile de conducere prevăzute la art. 169 alin. (1) pentru motivul prevăzut la art. 169 alin. (1) lit. b) se face în baza verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară.
(2) În urma verificărilor efectuate la instanţă sau, după caz, parchet, în termen de cel mult 45 de zile de la solicitare, Inspecţia Judiciară întocmeşte un raport pe care îl prezintă Secţiei pentru judecători, respectiv Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) După primirea raportului, Secţia pentru judecători, respectiv Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii fixează un termen de cel mult 20 de zile pentru dezbaterea acestuia, dispunând citarea judecătorului sau procurorului cu funcţie de conducere şi comunicarea raportului, în vederea luării la cunoştinţă şi, eventual, pentru a formula obiecţii.
(4) Judecătorul/Procurorul cu funcţie de conducere are dreptul să solicite administrarea probei cu înscrisuri în apărare.
(5) La termenul fixat, Secţia pentru judecători, respectiv Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dezbate raportul şi eventualele obiecţii formulate de judecătorul sau procurorul vizat de măsura revocării. Dacă apreciază necesar, secţia corespunzătoare poate decide completarea raportului Inspecţiei Judiciare cu privire la aspectele sesizate în cuprinsul propunerii de revocare sau întocmirea unui nou raport, cu respectarea termenelor şi a procedurii de la alin. (2) şi (3).
(6) În situaţia în care se constată exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale, Secţia pentru judecători, respectiv Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dispune revocarea judecătorului/procurorului din funcţia de conducere.
(7) Revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor/procurorilor pentru motivele prevăzute la art. 169 alin. (1) lit. a) şi c) se face în baza verificărilor efectuate de compartimentul de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu citarea judecătorului/procurorului cu funcţie de conducere.
(8) Hotărârea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii prin care se dispune revocarea din funcţie se redactează în termen de 20 de zile de la pronunţare şi se comunică de îndată celui revocat din funcţia de conducere.
(9) Hotărârea Secţiei pentru judecători, respectiv a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii de revocare din funcţia de conducere poate fi atacată cu contestaţie, fără parcurgerea procedurii prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea pronunţată este definitivă. Contestaţia suspendă executarea până la soluţionarea cauzei.
Art. 171. – (1) Revocarea din funcţie a preşedintelui, vicepreşedinţilor şi preşedinţilor de secţie ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care fie se poate sesiza din oficiu, fie poate fi sesizată de adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile art. 169 şi 170 se aplică în mod corespunzător.
(2) La încetarea mandatului pentru funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1), judecătorii revin pe funcţiile deţinute anterior în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 172. – (1) Revocarea din funcţiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunct şi adjunct al acestuia, procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, adjunct al acestora, procuror-şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, art. 169 aplicându-se în mod corespunzător. Ministrul justiţiei se poate sesiza din oficiu ori la cererea adunării generale a procurorilor acelui parchet sau la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, după caz.
(2) Propunerea de revocare din funcţie în condiţiile alin. (1) se face de ministrul justiţiei pe baza unei analize detaliate a motivelor de revocare prevăzute la art. 169. Dispoziţiile art. 170 alin. (1) – (5) se aplică în mod corespunzător.
(3) Propunerea de revocare, însoţită, după caz, de documentele relevante, se transmite Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea emiterii avizului.
(4) Avizul Secţiei pentru procurori se emite în termen de cel mult 30 de zile de la primirea solicitării ministrului justiţiei. Neemiterea avizului în acest termen nu împiedică continuarea procedurii.
(5) După emiterea avizului Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii ori la expirarea termenului prevăzut la alin. (4), ministrul justiţiei poate continua procedura, prin transmiterea către Preşedintele României a propunerii de revocare din funcţia de conducere, însoţită de toate documentele relevante.
(6) Preşedintele României poate refuza, doar pentru motive de legalitate, revocarea din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului.
(7) Decretul Preşedintelui României de revocare din funcţie sau refuzul motivat al acestuia se emite în maximum 60 de zile de la data transmiterii propunerii de către ministrul justiţiei.
(8) Decretul Preşedintelui României de revocare din funcţia de conducere poate fi atacat cu contestaţie de procurorul revocat din funcţie, în termen de 15 zile de la publicare, fără parcurgerea procedurii prealabile, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cadrul procesului, care se judecă de urgenţă şi cu precădere, instanţa va putea verifica legalitatea şi temeinicia propunerii ministrului justiţiei de revocare din funcţia de conducere. Hotărârea pronunţată este definitivă.
(9) De la data încetării mandatului funcţiei de conducere, procurorii prevăzuţi la alin. (1) îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Art. 173. – (1) Funcţiile de conducere prevăzute de prezentul capitol pot înceta şi prin demisie, cu respectarea unui termen de preaviz de minimum 30 de zile lucrătoare.
(2) La încetarea mandatului funcţiei de conducere, din orice motiv, judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, o altă funcţie de conducere la aceeaşi instanţă sau acelaşi parchet ori pot ocupa o funcţie de execuţie la instanţele sau parchetele în cadrul cărora au deţinut funcţia de conducere sau unde au funcţionat anterior numirii în funcţii de conducere.
Art. 174. – (1) Suspendarea, în orice mod, a raportului de muncă nu suspendă durata mandatelor funcţiilor de conducere.
(2) Imposibilitatea exercitării atribuţiilor pe o perioadă mai mare de un an atrage încetarea mandatelor funcţiilor de conducere.
CAPITOLUL VIII
Delegarea, detaşarea şi transferul judecătorilor şi procurorilor
Art. 175. – (1) Judecătorii şi procurorii pot fi delegaţi sau detaşaţi în condiţiile prezentei legi, numai cu acordul scris al acestora.
(2) Judecătorii şi procurorii pot fi delegaţi, inclusiv în funcţii de conducere, ori detaşaţi numai la instanţe sau parchete la care au dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut. Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nu pot fi delegaţi sau detaşaţi la alte parchete sau instituţii pe durata desfăşurării activităţii în cadrul celor două direcţii.
(3) Pe perioada delegării sau detaşării, judecătorii şi procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sunt delegaţi sau detaşaţi şi de drepturile prevăzute de lege pentru personalul delegat/detaşat. Când salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în care este delegat/detaşat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta îşi păstrează indemnizaţia de încadrare lunară şi celelalte drepturi băneşti. Perioada delegării/detaşării constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Art. 176. – (1) În cazuri obiective, temeinic justificate, legate exclusiv de necesitatea asigurării bunei funcţionări a instanţei unde se solicită delegarea, preşedintele curţii de apel poate delega judecători de la curtea de apel sau de la o instanţă din circumscripţia acelei curţi de apel la o altă instanţă unde are dreptul să funcţioneze cel delegat potrivit gradului profesional avut, din cadrul acelei circumscripţii, la propunerea motivată a preşedintelui instanţei unde se deleagă.
(2) Pentru motivele prevăzute la alin. (1), Secţia pentru judecători poate dispune delegarea judecătorilor la instanţe de acelaşi grad sau de grad inferior din afara circumscripţiei curţii de apel unde funcţionează judecătorul, la solicitarea preşedintelui curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa unde se solicită delegarea. În acest caz, solicitarea de delegare se face la propunerea motivată a preşedintelui respectivei instanţe.
(3) Delegarea în funcţii de conducere vacante a judecătorilor se dispune prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, până la ocuparea funcţiei prin numire în condiţiile prezentei legi, la propunerea preşedintelui instanţei unde se află funcţia vacantă de conducere, iar dacă funcţia vacantă este cea de preşedinte al instanţei, la propunerea colegiului de conducere al instanţei ierarhic superioare, cu excepţia delegării pe funcţia de preşedinte de curte de apel care se dispune la propunerea colegiului de conducere al acelei curţi de apel. Delegarea în funcţii de conducere vacante de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se dispune la propunerea preşedintelui acestei instanţe.
Art. 177. – (1) În cazuri obiective, temeinic justificate, legate exclusiv de necesitatea asigurării bunei funcţionări a parchetului unde se solicită delegarea, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune delegarea procurorilor, la propunerea:
a) procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel unde se solicită delegarea sau în circumscripţia căruia se află parchetul unde se solicită delegarea, pentru delegarea procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale, tribunale specializate sau curţi de apel la parchetele de pe lângă aceste instanţe;
b) procurorilor-şefi de secţie ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde se solicită delegarea, pentru delegarea procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale, tribunale specializate sau curţi de apel la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c) procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel unde se solicită delegarea sau în circumscripţia căruia se află parchetul unde se solicită delegarea, pentru delegarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale, tribunale specializate sau curţi de apel;
d) procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru delegarea procurorilor la Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(2) Delegarea în funcţii de conducere a procurorilor se dispune prin hotărâre a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, până la ocuparea funcţiei prin numire în condiţiile prezentei legi, la propunerea conducătorului parchetului unde se află funcţia vacantă de conducere, iar dacă funcţia vacantă este cea de prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie sau tribunal ori de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la propunerea conducătorului parchetului ierarhic superior.
(3) Funcţiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată de Terorism nu pot fi ocupate prin delegare, ministrul justiţiei având obligaţia de a declanşa procedura de ocupare a posturilor respective în termen de cel mult 60 de zile de la vacantarea funcţiei.
Art. 178. – (1) Delegarea pe funcţii de execuţie se dispune pe baza unei analize care va cuprinde elemente precum: motivele pe care se întemeiază propunerea/cererea, specializarea judecătorului sau procurorului, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa/parchetul unde funcţionează şi unde se solicită delegarea, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate şi încărcătura efectivă pe judecător/procuror, inclusiv încărcătura pe schemă raportate la media pe ţară la instanţa/parchetul unde funcţionează şi unde se solicită delegarea, eventuale cereri de transfer formulate pentru acea/acel instanţă/parchet, precum şi menţiuni privind incidenţa interdicţiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) şi art. 141 alin. (4).
(2) În cazul procurorilor, propunerea de delegare pe funcţii de execuţie se face pe baza solicitării motivate a conducătorului parchetului unde se solicită delegarea.
Art. 179. – (1) Pot fi delegaţi în funcţii de conducere judecătorii sau procurorii care funcţionează la instanţa sau parchetul unde este vacantă funcţia de conducere. În cazul în care la o instanţă sau la un parchet unde este vacantă funcţia de conducere, niciun judecător sau procuror nu îşi exprimă acordul în vederea delegării sau, din motive obiective, nu poate fi delegat niciun judecător sau procuror de la aceeaşi instanţă sau acelaşi parchet, poate fi delegat în respectiva funcţie de conducere oricare dintre judecătorii sau, după caz, procurorii care funcţionează la altă instanţă sau alt parchet din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, respectiv parchet de pe lângă curtea de apel, cu respectarea art. 175 alin. (1).
(2) Delegarea judecătorilor şi procurorilor într-o funcţie de conducere de la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel şi, respectiv, de la parchetele de pe lângă aceste instanţe nu este condiţionată de îndeplinirea aceloraşi condiţii de vechime prevăzute de lege pentru numirea în funcţia respectivă.
(3) Propunerea de delegare în funcţia de conducere cuprinde: acordul scris al judecătorului/procurorului, după caz, motivarea propunerii de delegare, şi este însoţită de declaraţiile prevăzute de lege la numirea în respectiva funcţie de conducere.
(4) Compartimentul de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii întocmeşte un referat în care prezintă documentele depuse şi un rezumat al carierei profesionale a celui propus spre delegare, precum şi situaţia funcţiei de conducere vacante pentru care se propune delegarea.
(5) Hotărârile emise de Secţia pentru judecători, respectiv de Secţia pentru procurori cu privire la delegarea în funcţia de conducere, prelungirea şi încetarea acesteia se vor comunica preşedinţilor instanţelor, respectiv conducătorilor parchetelor implicate.
Art. 180. – (1) Durata delegării este de cel mult 6 luni şi poate fi prelungită, în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi procedură, cu încă 6 luni.
(2) Delegarea procurorilor la Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se poate dispune o singură dată, pentru cel mult un an, fără posibilitatea prelungirii, fără a fi necesar gradul profesional prevăzut la art. 175 alin. (2), dar cu respectarea condiţiilor de vechime prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de procuror la aceste structuri specializate.
(3) Delegarea poate înceta înainte de termen la cererea motivată a celui delegat, a preşedintelui instanţei/parchetului unde este delegat sau a celui de unde este delegat. Delegarea în funcţia de conducere poate înceta înainte de termen şi în situaţia în care funcţia este ocupată prin numire, în condiţiile legii.
Art. 181. – (1) În interesul bunei funcţionări a instanţelor sau parchetelor, judecătorii pot fi detaşaţi pe posturi vacante la alte instanţe, iar procurorii pot fi detaşaţi pe posturi vacante la alte parchete.
(2) Judecătorii şi procurorii pot fi detaşaţi şi pe posturi vacante la Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, Institutul Naţional al Magistraturii, Şcoala Naţională de Grefieri, Ministerul Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia, la solicitarea motivată a instituţiei respective care să justifice interesul detaşării acelui judecător sau procuror.
(3) Detaşarea judecătorilor şi procurorilor nu se poate dispune pe funcţii de demnitate publică sau pe funcţia de inspector judiciar.
(4) Pentru Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, detaşarea se dispune doar în cazul în care cel detaşat îşi desfăşoară activitatea de formare profesională cu normă întreagă.
Art. 182. – (1) Detaşarea judecătorilor se dispune de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul preşedintelui curţii de apel unde funcţionează judecătorul.
(2) Detaşarea judecătorilor la alte instanţe se dispune la propunerea motivată a preşedintelui instanţei unde se detaşează.
(3) Detaşarea procurorilor se dispune de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la propunerea:
a) procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel unde se solicită detaşarea sau în circumscripţia căruia se află parchetul unde se solicită detaşarea, pentru detaşarea procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale, tribunale specializate sau curţi de apel la parchetele de pe lângă aceste instanţe;
b) procurorului-şef de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde se solicită detaşarea, pentru detaşarea procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale, tribunale specializate sau curţi de apel la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c) procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel unde se solicită detaşarea sau în circumscripţia căruia se află parchetul unde se solicită detaşarea, pentru detaşarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale, tribunale specializate sau curţi de apel.
(4) În cazul procurorilor, propunerea de detaşare se face pe baza solicitării motivate a conducătorului parchetului unde se solicită detaşarea.
Art. 183. – (1) Propunerea motivată a detaşării, care cuprinde şi perioada pentru care se solicită detaşarea, însoţită de acordul scris al judecătorului sau procurorului a cărui detaşare se solicită, se transmite preşedintelui curţii de apel unde funcţionează sau în circumscripţia căreia funcţionează judecătorul ori, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Pentru judecători, preşedintele curţii de apel transmite această cerere Consiliului Superior al Magistraturii, însoţită de avizul său. Consiliul Superior al Magistraturii va întocmi, prin compartimentul de specialitate, un referat care va cuprinde elementele prevăzute la alin. (3).
(3) Detaşarea se dispune avându-se în vedere elemente precum: motivele pe care se întemeiază cererea, specializarea judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa de la care se solicită detaşarea şi la care se solicită detaşarea, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate şi încărcătura efectivă pe judecător/procuror, inclusiv încărcătura pe schemă, raportate la media pe ţară, eventuale cereri de transfer formulate pentru acea/acel instanţă/parchet şi incidenţa interdicţiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) şi art. 141 alin. (4).
Art. 184. – (1) Solicitările de detaşare la Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, Institutul Naţional al Magistraturii, Şcoala Naţională de Grefieri, Ministerul Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia se înaintează Consiliului Superior al Magistraturii, pentru judecători, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru procurori, de către instituţiile interesate, se aprobă de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi cuprind motivele, perioada pentru care se solicită detaşarea, funcţia şi atribuţiile postului pe care se solicită detaşarea.
(2) Pentru detaşările la instituţiile prevăzute la alin. (1), referatul privind detaşarea prevăzut la art. 183 alin. (2) şi (3) conţine şi menţiuni privind descrierea funcţiei pe care se solicită detaşarea, modul în care aceasta corespunde statutului funcţiei de judecător sau procuror şi modul în care activitatea de judecător sau de procuror se va reflecta în activitatea specifică funcţiei pe care va fi detaşat.
(3) În cazul detaşării pe funcţii de formator cu normă întreagă pentru care se susţin proceduri de selecţie, Secţia pentru judecători, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, emite în prealabil, la cererea judecătorului sau a procurorului, un acord în vederea detaşării.
(4) Pentru mutarea celui detaşat pe o altă funcţie decât cea pentru care s-a dispus detaşarea este necesar acordul prealabil al celui care a dispus detaşarea, alin. (1) şi (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(5) Numărul judecătorilor şi procurorilor detaşaţi în instituţiile prevăzute la alin. (1) nu poate depăşi 20% din numărul total de posturi aprobat pentru instituţia respectivă.
Art. 185. – (1) Durata detaşării nu poate depăşi 3 ani. Detaşarea se poate prelungi o singură dată, pentru o durată de până la încă 3 ani, în condiţiile prevăzute pentru detaşarea iniţială.
(2) Cererile de prelungire a detaşării se soluţionează în mod similar procedurii prevăzute pentru dispunerea detaşării.
Art. 186. – (1) Detaşarea judecătorului sau a procurorului poate înceta anterior duratei pentru care a fost dispusă, prin act al celui care a dispus detaşarea, la cererea instituţiei care a solicitat detaşarea ori a judecătorului sau procurorului detaşat ori în caz de eliberare din funcţia de judecător sau procuror. După încetarea detaşării, judecătorul sau procurorul revine pe funcţia deţinută anterior.
(2) Dacă judecătorul sau procurorul detaşat ocupă o funcţie de conducere la instanţe sau parchete, funcţia de conducere devine vacantă în termen de o lună de la emiterea actului prin care s-a dispus detaşarea; la încetarea detaşării, judecătorului sau procurorului i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 173 alin. (2).
Art. 187. – (1) Judecătorii, procurorii şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora pot ocupa funcţii în instituţii ale Uniunii Europene sau în organizaţii internaţionale, dacă actul internaţional care reglementează condiţiile de ocupare a acestora condiţionează în mod expres accesul la funcţia respectivă de calitatea de magistrat.
(2) În cazul în care judecătorul, procurorul sau personalul de specialitate juridică asimilat acestuia îşi manifestă opţiunea de a exercita una dintre funcţiile prevăzute la alin. (1), iar secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii ori conducătorul instituţiei constată că ocuparea acelei funcţii este condiţionată în mod expres printr-un act internaţional de calitatea de magistrat, acesta este eliberat din funcţie, prin demisie, cu rezervarea postului la cerere.
(3) La încetarea funcţiilor prevăzute la alin. (1), persoana are dreptul să revină în magistratură, la instanţa sau parchetul ori compartimentul unde a funcţionat anterior, pe postul rezervat în condiţiile alin. (2) sau pe un alt post vacant la o altă instanţă sau, după caz, un alt parchet ori compartiment unde are dreptul să funcţioneze, potrivit legii, dacă în cererea de demisie nu s-a solicitat expres rezervarea postului avut anterior.
(4) Perioada în care un judecător sau procuror a ocupat una din funcţiile prevăzute la alin. (1) constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Art. 188. – (1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.
(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. În cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.
(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer.
(4) Dobândirea calităţii de judecător militar sau procuror militar se face prin transfer sau prin procedura de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, după obţinerea avizului conform al Ministerului Apărării Naţionale referitor la îndeplinirea condiţiilor legale specifice pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul acestui minister. Avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale se eliberează în termen de cel mult 60 de zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii.
(5) Judecătorii pot fi transferaţi la instanţe militare şi procurorii la parchete militare dacă au cel puţin gradul de tribunal, respectiv de parchet de pe lângă tribunal.
Art. 189. – (1) Declanşarea procedurii de transfer prevăzute la art. 188 se decide, de regulă, semestrial de preşedintele sau, după caz, de vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii şi se face prin publicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a unui anunţ în acest sens, însoţit de lista posturilor vacante de la instanţe sau parchete, precum şi a posturilor care urmează a se vacanta, cu menţionarea, acolo unde este cazul, a secţiei unde se regăseşte postul vacant.
(2) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înţelege, pentru posturile de judecător, acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei prevăzute la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovarea la instanţe superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcţia de procuror, numirea în funcţii de conducere ori eliberarea din funcţie.
(3) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înţelege, pentru posturile de procuror, acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei prevăzute la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la parchetele superioare, numirea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, transferul, numirea procurorilor în funcţia de judecător, numirea în funcţii de conducere ori eliberarea din funcţie.
(4) Avizul motivat prevăzut la art. 188 alin. (1) cuprinde menţiuni privind posturile vacante, posturile ocupate şi încărcătura pe judecător sau pe procuror şi pe schemă la instanţa sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum şi situaţia hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul. Avizul se solicită imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer şi se comunică Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la solicitare.
(5) Pentru fiecare solicitare de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmeşte un referat care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător sau de procuror a solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul, precum şi la instanţa sau la parchetul la care se solicită transferul, numărul cererilor de transfer formulate anterior şi motivele admiterii sau ale respingerii acestora, precum şi, dacă este cazul, menţiunea dacă pentru postul vizat s-au formulat cereri de numire a procurorilor în funcţia de judecător sau a judecătorilor în funcţia de procuror. Referatul va cuprinde, obligatoriu, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate şi încărcătura efectivă pe judecător sau pe procuror, inclusiv încărcătura pe schemă, la instanţele sau la parchetele implicate în procedura de transfer, raportate la media pe ţară, precum şi menţiuni privind incidenţa interdicţiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) şi art. 141 alin. (4), ori după caz, menţiuni privind judecătorii sau procurorii delegaţi de la instanţa sau de la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul care solicită transferul, precum şi de la instanţa sau de la parchetul la care se solicită transferul.
Art. 190. – (1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun.
(2) După centralizare, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii se publică o situaţie privind cererile de transfer formulate şi instanţele sau parchetele pentru care s-a solicitat transferul.
(3) În termen de 5 zile de la data publicării informaţiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condiţiile alin. (1). Dispoziţiile referitoare la conţinutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(4) Toate cererile de transfer formulate în condiţiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează şi se soluţionează de Secţia pentru judecători, respectiv de Secţia pentru procurori în aceeaşi şedinţă, în baza criteriilor prevăzute la art. 192.
(5) Cererile de transfer formulate potrivit alin. (3) se analizează şi se soluţionează de Secţia pentru judecători, respectiv de Secţia pentru procurori în şedinţa următoare celei prevăzute la alin. (4), în baza criteriilor prevăzute la art. 192.
(6) Dacă apreciază necesar, Secţia pentru judecători, respectiv Secţia pentru procurori poate invita solicitantul să îşi susţină cererea de transfer, personal sau prin videoconferinţă.
(7) Termenele prevăzute în procedura transferului se calculează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 191. – Hotărârile prin care se dispune cu privire la cererile de transfer pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în condiţiile art. 29 alin. (5) – (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 192. – La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:
a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);
b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;
d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;
e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;
f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;
g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;
h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;
i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
j) starea de sănătate şi situaţia familială.
Art. 193. – (1) Transferul unui judecător sau procuror la o altă instituţie publică decât o instanţă sau un parchet atrage eliberarea din funcţie în condiţiile art. 201 alin. (1) lit. c).
(2) Cererea de transfer însoţită de acordul scris al instituţiei la care se solicită transferul se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmeşte un referat cuprinzând datele relevante privind cariera solicitantului şi motivele pe care se întemeiază cererea şi îl prezintă Secţiei pentru judecători sau, după caz, Secţiei pentru procurori.
(4) Dacă apreciază necesar, Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori poate invita solicitantul să îşi susţină cererea de transfer, personal sau prin videoconferinţă.
(5) Transferul produce efecte de la data publicării decretului de eliberare din funcţie a judecătorului sau a procurorului.
(6) În cazuri justificate, Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori poate stabili un termen de cel mult 90 de zile până la transmiterea către Preşedintele României a propunerii de eliberare din funcţie prin transfer, perioadă în care judecătorul sau procurorul este obligat să îşi îndeplinească toate atribuţiile în vederea finalizării lucrărilor în curs. Dispoziţiile art. 191 rămân aplicabile.
Art. 194. – (1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiţi în funcţia de judecător la judecătorii, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcţia de judecător se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul preşedintelui instanţei în care îşi desfăşoară activitatea şi al conducătorului parchetului la care urmează să activeze.
(2) În cazul în care se solicită numirea potrivit alin. (1) la instanţe sau parchete militare, numirea judecătorilor sau a judecătorilor militari se poate face doar la parchetele de pe lângă tribunalele militare, iar numirea procurorilor sau a procurorilor militari doar la tribunalele militare, cu condiţia ca cei care solicită numirea să aibă cel puţin gradul de tribunal, respectiv de parchet de pe lângă tribunal.
Art. 195. – (1) Cererile de numire din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi din funcţia de procuror în funcţia de judecător se soluţionează în sesiuni declanşate, de regulă, semestrial de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Cererea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător se formulează în scris şi se depune la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării pe pagina de internet a Consiliului a anunţului şi a listei de posturi rămase libere după organizarea transferurilor în condiţiile art. 189. Dispoziţiile art. 190 alin. (7) rămân aplicabile.
(3) Avizele se solicită de Consiliul Superior al Magistraturii imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer şi se transmit acestuia în termen de 5 zile de la solicitare.
(4) Pentru fiecare cerere de numire, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmeşte un referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la instanţa ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător ori procuror la instanţele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcţiei în condiţiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la parchetul ori instanţa la care se solicită numirea şi durata vacantării posturilor la instanţa ori parchetul în cauză.
Art. 196. – (1) Judecătorul sau procurorul care solicită numirea în condiţiile art. 195 susţine un interviu în faţa Secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit.
(2) În cadrul interviului, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele:
a) motivaţia de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;
b) activitatea şi experienţa profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcţiei pe care va fi numit;
c) existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;
d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea şi responsabilitatea.
(3) La soluţionarea cererilor, precum şi în situaţia în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:
a) volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele sau parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
b) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
c) vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul;
d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a judecătorului sau procurorului.
(4) Hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care se propune eliberarea din funcţia de judecător şi numirea ca procuror sau, după caz, eliberarea din funcţia de procuror şi numirea ca judecător se transmit Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului. Dispoziţiile art. 193 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL IX
Suspendarea din funcţie şi încetarea funcţiei de judecător sau de procuror
Art. 197. – (1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:
a) când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, de la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii;
b) când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu;
c) când faţă de acesta s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune şi organul judiciar a stabilit în sarcina sa obligaţia de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
d) când suferă de o boală psihică care îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător;
e) când a fost sancţionat disciplinar cu sancţiunea suspendării din funcţie;
f) când, în cadrul procedurii disciplinare, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcţie, în condiţiile legii;
g) în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii secţiei corespunzătoare de aplicare a sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură şi data eliberării din funcţie, dacă Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori apreciază că se impune această măsură în raport cu natura şi gravitatea faptei şi urmările acesteia.
(2) Judecătorul sau procurorul care suferă de o altă afecţiune decât cea prevăzută la alin. (1) lit. d) care îl pune în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile poate fi suspendat din funcţie, la cererea sa, a preşedintelui instanţei sau al parchetului ori a colegiului de conducere al instanţei sau parchetului. Această măsură se poate dispune numai după epuizarea duratei pentru care se acordă concediile pentru incapacitate temporară de muncă. Afecţiunea se stabileşte printr-o expertiză de specialitate care se efectuează de o comisie medicală de specialitate numită de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătăţii. Suspendarea din funcţie se dispune până la însănătoşire, constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală. Prin noul raport de expertiză comisia stabileşte şi termenul la care judecătorul sau procurorul urmează să revină la reexaminare. Dacă în urma noului raport de expertiză se constată însănătoşirea, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a judecătorului sau procurorului. În caz contrar, secţia poate dispune prelungirea suspendării din funcţie sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcţie prin pensionare. Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate se aprobă de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea comisiei medicale de specialitate.
(3) Actul prin care s-au dispus măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) -c) cu privire la un judecător ori procuror se comunică în termen de 24 de ore Secţiei pentru judecători sau Secţiei pentru procurori, după caz, a Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 198. – (1) Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de către Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu data stabilită în hotărârea secţiei.
(2) În perioada suspendării din funcţie dispuse în temeiul art. 197 alin. (1) lit. a) -c) şi e) -g), judecătorului şi procurorului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de art. 227 şi art. 231 şi nu i se plătesc drepturile salariale, dar i se plăteşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate, după caz. Această perioadă nu constituie vechime în muncă şi în funcţie.
(3) Pe perioada suspendării din funcţie potrivit art. 197 alin. (1) lit. d) şi alin. (2), judecătorului sau procurorului i se plăteşte o indemnizaţie neimpozabilă egală cu 80% din indemnizaţia de încadrare lunară netă din ultima lună de activitate înainte de data suspendării din funcţie şi îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de prezenta lege.
Art. 199. – (1) În cazul prevăzut la art. 197 alin. (1) lit. d), boala psihică se constată printr-o expertiză medicală de specialitate efectuată de o comisie medicală de specialitate numită de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătăţii.
(2) În situaţia în care există indicii că un judecător sau procuror suferă de o boală psihică, la sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului parchetului, a colegiului de conducere al instanţei sau parchetului ori din oficiu, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune prezentarea judecătorului sau procurorului la expertiza medicală de specialitate prevăzută la alin. (1).
(3) În cazul în care comisia medicală de specialitate constată că judecătorul sau procurorul suferă de o boală psihică care îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător, acesta este suspendat din funcţie prin hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Prin raportul de expertiză comisia stabileşte şi termenul la care judecătorul sau procurorul urmează să revină la reexaminare.
(4) Suspendarea din funcţie se dispune până la însănătoşire, constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală. Dacă în urma noului raport de expertiză se constată însănătoşirea, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a judecătorului sau procurorului. În caz contrar, secţia poate dispune prelungirea suspendării din funcţie sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcţie prin pensionare.
(5) Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate se aprobă de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea comisiei medicale de specialitate.
(6) În cazul în care judecătorul sau procurorul refuză în mod nejustificat să se prezinte, în termenele stabilite, la expertizele de specialitate sau dacă expertiza nu se poate efectua din motive imputabile judecătorului sau procurorului, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune suspendarea din funcţie a acestuia pe o perioadă de un an. Pe perioada suspendării din funcţie pentru acest motiv, judecătorului şi procurorului nu i se plătesc drepturile salariale şi nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de art. 227 şi 231. Această perioadă nu constituie vechime în funcţie. Suspendarea din funcţie încetează înainte de termenul de un an, ca urmare a prezentării judecătorului sau procurorului la expertiza de specialitate, încetarea suspendării constatându-se prin hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 200. – (1) Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori comunică de îndată judecătorului sau procurorului şi conducerii instanţei ori parchetului unde acesta funcţionează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie.
(2) Dacă se dispune clasarea, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de judecător sau procuror, suspendarea din funcţie încetează, iar judecătorul sau procurorul suspendat este repus în situaţia anterioară, i se plătesc drepturile băneşti de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcţia de execuţie sau, după caz, pe perioada întregului mandat al funcţiei de conducere pe care nu l-a putut exercita din pricina suspendării. Drepturile băneşti acordate sunt majorate, indexate şi reactualizate la data plăţii, incluzând şi dobânda legală penalizatoare, obligaţii de plată ce se stabilesc prin ordin al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Judecătorului sau procurorului i se recunoaşte vechimea în funcţia de judecător sau procuror pe această perioadă.
(3) Suspendarea din funcţie încetează şi în situaţia în care achitarea sau încetarea procesului penal se pronunţă în primă instanţă. În acest caz, drepturile prevăzute la alin. (2) se acordă după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de achitare sau încetare a procesului penal.
Art. 201. – (1) Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, potrivit legii;
c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii;
d) incapacitate profesională;
e) ca sancţiune disciplinară;
f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului;
g) amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, precum şi renunţarea la urmărirea penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, cu excepţia situaţiilor în care aceste soluţii s-au dispus pentru infracţiuni săvârşite din culpă pentru care secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii apreciază că nu afectează prestigiul justiţiei;
h) la expirarea termenului de un an prevăzut la art. 199 alin. (6) în care judecătorul sau procurorul nu s-a prezentat, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate sau dacă expertiza nu se poate efectua din motive imputabile judecătorului sau procurorului;
i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. a) şi e).
(2) Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Eliberarea din funcţie a judecătorilor stagiari şi a procurorilor stagiari se face de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Trecerea în rezervă sau în retragere a judecătorilor militari şi a procurorilor militari se face, în condiţiile legii, de la data eliberării din funcţie de către Preşedintele României, inclusiv ca urmare a pensionării.
(5) La numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, precum şi la transferul judecătorilor şi procurorilor militari la instanţe sau parchete, altele decât cele militare, trecerea în rezervă sau în retragere se face în condiţiile legii, de la data prevăzută în actul de transfer sau de numire.
(6) În cazul în care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcţie prin demisie, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazuri justificate, poate stabili un termen de maximum 90 de zile de la care demisia să devină efectivă, perioadă în care judecătorul sau procurorul este obligat să îşi îndeplinească toate atribuţiile în vederea finalizării lucrărilor în curs. Preşedintele instanţei ori conducătorul parchetului ia măsuri ca, până la data eliberării din funcţie, judecătorul sau procurorul să îşi finalizeze lucrările în curs.
(7) Judecătorul sau procurorul eliberat din funcţie din motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanţelor sau a parchetelor.
Art. 202. – (1) În cazul în care judecătorul sau procurorul exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare din funcţie sau împotriva hotărârii prin care se propune eliberarea din funcţie, acesta este suspendat din funcţie până la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţa competentă.
(2) În perioada suspendării prevăzute la alin. (1), judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art. 227 şi 231 şi nu i se plătesc drepturile salariale. În aceeaşi perioadă, judecătorului sau procurorului i se plăteşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate, după caz, potrivit legii.
Art. 203. – (1) În termen de cel mult 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate într-o cauză penală faţă de un judecător sau procuror, instanţa de executare comunică secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii o copie de pe dispozitivul hotărârii.
(2) În sensul prezentei legi, se consideră eliberaţi din funcţie din motive neimputabile judecătorii, procurorii, magistraţiiasistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care au fost eliberaţi din funcţie prin demisie, pensionare şi transfer, cu excepţia situaţiei în care, ulterior demisiei, pensionării sau transferului le-a fost aplicată sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură.
TITLUL III
Drepturi, îndatoriri, incompatibilităţi şi interdicţii
CAPITOLUL I
Drepturi şi îndatoriri
Art. 204. – Stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi procuror, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii şi urmăreşte garantarea independenţei şi imparţialităţii acestora.
Art. 205. – (1) Pentru activitatea desfăşurată, judecătorii şi procurorii au dreptul la o remuneraţie lunară stabilită în raport cu nivelul instanţei sau al parchetului, cu funcţia deţinută şi, după caz, în raport cu vechimea sau alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor şi a procurorilor se stabileşte prin legea specială privind salarizarea şi alte drepturi salariale în domeniul justiţiei.
(3) Judecătorii şi procurorii militari sunt ofiţeri activi în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate. Obligaţiile în calitate de militari şi structura militară de comandă nu pot afecta independenţa judecătorilor şi procurorilor militari în exercitarea atribuţiilor judiciare.
(4) Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecătorilor şi procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naţionale, în concordanţă cu prevederile legislaţiei privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din sistemul justiţiei şi cu reglementările referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de cadru militar activ. În situaţia în care anumite drepturi sunt prevăzute atât în legislaţia aplicabilă personalului din sistemul justiţiei, cât şi în cea aplicabilă cadrelor militare, judecătorul sau procurorul militar optează pentru unul dintre aceste drepturi.
(5) Acordarea gradelor militare şi înaintarea în gradul militar următor a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit dispoziţiilor legale aplicabile cadrelor militare din Ministerul Apărării Naţionale.
(6) Înaintarea în gradul militar următor se face la propunerea preşedintelui Curţii Militare de Apel, pentru judecătorii militari şi la propunerea procurorului militar-şef al Secţiei parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru procurorii militari.
(7) Promovarea în funcţii de execuţie sau numirea în funcţii de conducere la instanţe militare şi parchete militare se poate face indiferent de gradul militar corespunzător funcţiei respective, participarea la aceste proceduri fiind condiţionată de deţinerea calităţii de judecător militar sau procuror militar.
Art. 206. – Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor profesionale şi pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice, precum şi ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, putând face parte din organele de conducere ale acestora.
Art. 207. – (1) Judecătorii şi procurorii în funcţie sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor.
(2) Măsurile speciale de protecţie, condiţiile şi modul de realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Afacerilor Interne, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Măsurile concrete de protecţie dispuse de organele competente pentru fiecare caz în parte se comunică de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 208. – (1) Judecătorii şi procurorii, inclusiv cei pensionaţi, beneficiază de despăgubiri acordate din bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public, al Consiliului Superior al Magistraturii sau al Ministerului Apărării Naţionale, după caz, în cazul în care viaţa, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
(2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) se acordă în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 209. – (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare.
(2) Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii de studii de specialitate plătite pentru participarea la cursuri sau alte forme de specializare organizate în ţară sau în străinătate, pentru pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate şi de doctorat, precum şi la concedii fără plată, potrivit Regulamentului privind concediile judecătorilor, respectiv procurorilor care se aprobă prin hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi la alte concedii şi indemnizaţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Art. 210. – (1) Judecătorii şi procurorii au dreptul la locuinţă de serviciu sau la decontarea contravalorii chiriei pentru o locuinţă, în limitele şi condiţiile stabilite de lege.
(2) Contractul de închiriere a locuinţelor de serviciu încetează la data eliberării din funcţie, inclusiv prin pensionare, a titularului.
(3) Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de şase călătorii în ţară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru şase călătorii în ţară dusîntors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul. Aceste drepturi nu au caracter salarial şi nu se impozitează.
*) Potrivit art. XXIII lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, în anul 2023 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute la art. 210 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
(4) Judecătorii şi procurorii în activitate sau pensionari, soţul sau soţia acestora, precum şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală constând în servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, care se suportă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile contractului-cadru din sistemul de asigurări sociale de sănătate şi ale respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate, cu excepţia contribuţiei personale/coplăţii care se suportă din bugetul ordonatorilor principali de credite.
(5) Condiţiile de acordare în mod gratuit a serviciilor medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale prevăzute la alin. (4) sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial şi nu se impozitează.
Art. 211. – (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere şi pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
01/01/2024 – alineatul a fost modificat prin Lege 282/2023
(2) Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea prevăzută la alin. (1), la cuantumul pensiei de serviciu se adaugă câte 1% din baza de calcul, fără a o putea depăşi.
01/01/2024 – alineatul a fost abrogat prin Lege 282/2023.
Forma aliniatului din 01.01.2024
„Art. 211. — (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în aceste funcții, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.”
(3) De pensia de serviciu beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor cu o vechime între 20 şi 25 de ani numai în aceste funcţii, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul, pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală de 25 de ani în aceste funcţii. Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor prevăzute de prezentul alineat.
01/01/2024 – alineatul o fost modificat prin Lege 282/2023
Forma aliniatului din 01.01.2024
(3) De pensia de serviciu beneficiază, la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de sistemul public de pensii, judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de
la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) cu o vechime între 20 și 25 de ani numai în aceste funcții, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală de 25 de ani în aceste funcții. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
(4) Persoanele care au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani şi pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupatei. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul stabilită prin raportare la un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile.
01/01/2024 – alineatul a fost modificat prin Lege 282/2023
Forma aliniatului din 01.01.2024
(4) Persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de sistemul public de pensii și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile acestora. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție,
vechime și grad profesional. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și persoanelor prevăzute de prezentul alineat.
De asemenea din 01.01.2024 se introduce un nou aliniat conform legii 282/2023
(41) În baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu nu se includ sumele primite cu titlu de prime, premii, decontări, restituiri de drepturi salariale aferente altei perioade decât cea avută în considerare la stabilirea dreptului de pensie, diurne sau oricare alte drepturi care nu au un caracter permanent.”
(5) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora au dreptul la pensie de invaliditate în cuantum de 80% din pensia de serviciu calculată potrivit bazei de calcul de la alin. (1), în condiţiile prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii. La data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, beneficiarii pensiei de invaliditate pot solicita pensie de serviciu.
(6) Personalul care are dreptul la pensia de serviciu stabilită potrivit prezentei legi, la pensie de serviciu stabilită potrivit altor acte normative sau la pensie în sistemul public de pensii are obligaţia de a opta pentru una din aceste pensii.
(7) Pensiile prevăzute de prezentul articol, cu excepţia pensiei de la alin. (5), au regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.
Conform art II din legea 282/2023 din 01.01.2024:
Art. II. — Prin derogare de la prevederile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor,
cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, pentru judecătorul, procurorul, judecătorul de la Curtea Constituțională,
magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională sau personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din aceeași lege, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul vechimii de cel puțin 25 de ani se poate lua în considerare, eșalonat, în funcție de anul pensionării, și o perioadă maximă de 5 ani în care judecătorul, procurorul sau magistratul-asistent ori personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din aceeași lege a îndeplinit funcțiile de judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, notar, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult, după cum urmează:
a) în perioada 1 ianuarie 2024—31 decembrie 2031, poate fi valorificată o vechime de cel mult 5 ani în aceste funcții;
b) în perioada 1 ianuarie 2032—31 decembrie 2039, poate fi valorificată o vechime de cel mult 4 ani în aceste funcții;
c) în perioada 1 ianuarie 2040—31 decembrie 2047, poate fi valorificată o vechime de cel mult 3 ani în aceste funcții;
d) în perioada 1 ianuarie 2048—31 decembrie 2054, poate fi valorificată o vechime de cel mult 2 ani în aceste funcții;
e) în perioada 1 ianuarie 2055—31 decembrie 2061, poate fi valorificată o vechime de cel mult un an în aceste funcții.
Art. III. — (1) Pentru judecători, procurori, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, care beneficiază de pensii de serviciu stabilite în baza unor decizii de pensionare emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care îndeplinesc condițiile de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru fiecare an care depășește vechimea de 25 de ani necesară pentru obținerea pensiei de serviciu, cuantumul net al pensiei de serviciu se majorează cu câte 1%.
(2) Persoanele prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cărora le-au fost emise decizii de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și persoanelor care au decizii de pensionare emise după data intrării în vigoare a prezentei legi în baza unor cereri înregistrate la casele de pensii înainte de data intrării în vigoare a acesteia, precum și celor care îndeplinesc condițiile de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. IV. — Începând cu data de 1 ianuarie 2024, prin derogare de la prevederile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din aceeași lege se pot pensiona și pot beneficia de pensia de serviciu dacă îndeplinesc condiția de vechime de minimum 25 de ani realizată numai în aceste funcții, precum și condiția de vârstă de cel puțin 47 de ani și 4 luni. Această vârstă de pensionare crește cu câte 4 luni în fiecare an calendaristic, până la atingerea vârstei de pensionare de 60 de ani prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege. La calculul acestei vechimi se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. II.
Art. V. — Prin derogare de la prevederile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, pentru persoanele care au decizii de pensionare sau îndeplinesc condițiile de pensionare până la data de 1 ianuarie 2024, precum și pentru persoanele în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Actualizarea se realizează prin aplicarea, asupra cuantumului pensiei, a procentului de majorare a indemnizației de încadrare brute lunare pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Cuantumul net al pensiei de serviciu actualizate nu poate depăși 100% din venitul net, la data actualizării, al unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional, cu excepția pensiilor de serviciu ale persoanelor prevăzute la art. III alin. (2) și (3). Data actualizării, procentul de majorare a indemnizației de încadrare brute lunare și, după caz, venitul net la data actualizării al unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional, se comunică Casei Naționale de Pensii Publice sau casei de pensii teritoriale ori sectoriale competente de către ordonatorii principali de credite implicați.
Art. 212. – (1) Soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul, la împlinirea vârstei de 60 de ani, la pensia de urmaş în condiţiile prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorul, actualizată, după caz.
(2) Copiii minori ai judecătorului sau procurorului decedat, copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, precum şi copiii cu dizabilităţi au dreptul la pensia de urmaş, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorul decedat, actualizată, după caz, în condiţiile prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi în procentele prevăzute de această lege, în funcţie de numărul de urmaşi.
(3) În cazul în care la data decesului judecătorul sau procurorul nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, precum şi copiii cu dizabilităţi au dreptul la o pensie de urmaş în cuantum de 75% din baza de calcul prevăzută la art. 211 alin. (1) a susţinătorului decedat în ultima lună de activitate, în condiţiile prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii.
Art. 213. – (1) Partea din pensia de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate şi pensia de urmaş, care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public ori, după caz, nu se acoperă potrivit legislaţiei privind sistemul public de pensii se suportă din bugetul de stat.
(2) Pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate şi pensia de urmaş, se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. Actualizarea se realizează prin aplicarea asupra pensiei a procentului de majorare a indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. Data actualizării şi procentul de majorare a indemnizaţiei de încadrare brute lunare se comunică Casei Naţionale de Pensii Publice sau casei de pensii teritoriale ori sectoriale competente de către ordonatorii principali de credite implicaţi.
01/01/2024 – alineatul a fost modificat prin Legea 282/2023
Forma din 01.01.2024
„(2) Pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, se actualizează, din oficiu, în fiecare an cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică.
(3) Cererile de pensionare formulate pentru acordarea pensiilor de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială sau sectorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie.
(4) La data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, casa de pensii competentă stabileşte, din oficiu, pensia pentru limită de vârstă care face parte din pensia de serviciu.
Art. 214. – (1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 211 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, o infracţiune de serviciu sau o infracţiune în legătură cu acestea ori o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii.
(2) Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluţionării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plăţii pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală beneficiază, în condiţiile legii, de pensie din sistemul public.
(3) Dacă se dispune clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de judecător, procuror, magistratasistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, acesta este repus în situaţia anterioară şi i se plăteşte pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau, după caz, diferenţa dintre aceasta şi pensia din sistemul public încasată după punerea în mişcare a acţiunii penale.
(4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanţa de executare Consiliului Superior al Magistraturii.
(5) Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va informa Casa Naţională de Pensii Publice cu privire la apariţia uneia dintre situaţiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plăţii pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluţionare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum şi data de la care se aplică.
Art. 215. – Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 211 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora cu privire la care s-a stabilit sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură. Aceste persoane pot beneficia de pensie în sistemul public, în condiţiile legii.
Art. 216. – (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor pot fi menţinuţi în funcţie până la vârsta de 70 de ani. După împlinirea vârstei de 65 de ani, menţinerea în activitate a acestora se realizează numai cu avizul anual al secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii sau al conducătorului instituţiei, după caz.
(2) Reîncadrarea în funcţia de judecător sau procuror a foştilor judecători sau procurori eliberaţi din funcţie prin pensionare se face fără concurs la instanţele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora au dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut la data pensionării. Reîncadrarea se face numai la instanţe sau parchete care nu pot funcţiona normal din cauza numărului mare al posturilor vacante ori din alte cauze obiective şi numai dacă judecătorul sau procurorul a fost eliberat din funcţie prin pensionare în ultimii 3 ani anterior reîncadrării. Pe perioada reîncadrării, cuantumul pensiei de serviciu se reduce cu 85%. Prevederile prezentului alineat se aplică în mod corespunzător şi celuilalt personal prevăzut la alin. (1).
(3) Reîncadrarea în funcţie se face cu respectarea competenţei prevăzute de lege pentru numirea în aceste funcţii.
(4) La eliberarea din funcţie, personalul menţinut în funcţie potrivit alin. (1) sau reîncadrat potrivit alin. (2), după caz, are dreptul să solicite recalcularea pensiei de serviciu, cu luarea în considerare a perioadei lucrate de la data deciziei de pensionare până la data eliberării din funcţie prin decret al Preşedintelui României, în condiţiile art. 211 alin. (2), prin raportare la funcţia avută şi la baza de calcul de la această ultimă dată.
Art. 217. – Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora care au fost eliberaţi din funcţie şi care beneficiază de pensie de serviciu pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.
Art. 218. – (1) Judecătorul şi procurorul este obligat să depună toate diligenţele în vederea finalizării lucrărilor în curs până la data eliberării din funcţie prin pensionare.
(2) Judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică care intenţionează să solicite eliberarea din funcţie prin pensionare are obligaţia de a notifica în scris în acest sens preşedintele instanţei/conducătorul parchetului ori al instituţiei şi, după caz, Consiliul Superior al Magistraturii, cu cel puţin 90 de zile înainte de data prevăzută în cererea acestuia ca fiind cea a eliberării din funcţie prin pensionare. Preşedintele instanţei ori conducătorul parchetului/instituţiei ia măsuri ca, până la data eliberării din funcţie prin pensionare, judecătorul sau procurorul să îşi finalizeze lucrările în curs.
Art. 219. – În vederea aplicării prevederilor prezentei legi referitoare la pensiile de serviciu, se vor emite norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei.
Art. 220. – (1) Pentru merite deosebite în activitate, judecătorii şi procurorii pot fi distinşi cu Diploma Meritul judiciar.
(2) Diploma Meritul judiciar se acordă de Preşedintele României, la propunerea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Modelul diplomei şi modul de confecţionare a acesteia se stabilesc, cu avizul conform al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de către ministrul justiţiei.
Art. 221. – (1) Pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii se bucură de stabilitate şi este asimilat judecătorilor şi procurorilor, inclusiv în ceea ce priveşte susţinerea examenului de admitere, de capacitate şi de promovare în grade, evaluarea activităţii profesionale, formarea profesională, dispoziţiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător.
(2) Dispoziţiile prezentei legi privind cariera, incompatibilităţile şi interdicţiile, drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor, precum şi abaterile şi sancţiunile disciplinare ale judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi personalului prevăzut la alin. (1).
(3) Actele administrative prevăzute de lege privind personalul prevăzut la alin. (1) se emit de conducătorul instituţiei unde este încadrat.
Art. 222. – (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora au obligaţia de a se supune, la fiecare 5 ani, unei evaluări psihologice.
(2) Comisiile de evaluare psihologică sunt constituite prin hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii sau prin decizie a conducătorului instituţiei şi sunt alcătuite din câte un psiholog din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori al curţilor de apel, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori al parchetelor de pe lângă curţile de apel, al Inspecţiei Judiciare ori al Institutului Naţional al Magistraturii sau din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România atestaţi în condiţiile legii. Rezultatele testării psihologice sunt concretizate într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărei persoane, precum şi calificativul „Recomandabil” sau „Nerecomandabil”, precum şi recomandările prevăzute la alin. (3).
(3) Dacă în urma evaluării psihologice judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat acestora primeşte calificativul „Nerecomandabil”, comisia de evaluare sesizează secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii sau conducătorul instituţiei şi recomandă efectuarea unei expertize medicale de specialitate, în condiţiile legii şi/sau urmarea unui program de consiliere psihologică cu o durată de cel mult 6 luni, după care persoana va fi supusă unei noi evaluări psihologice, în condiţiile prezentului articol.
(4) Procedura de evaluare/reevaluare psihologică, inclusiv plata membrilor comisiilor şi desfăşurarea programului de consiliere psihologică se stabilesc prin hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv prin ordin al conducătorului instituţiei.
Art. 223. – (1) Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate.
(2) Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă.
Art. 224. – (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora, şi să respecte secretul profesional.
(2) Judecătorul şi magistratul-asistent sunt obligaţi să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor la care au participat, inclusiv după încetarea exercitării funcţiei.
Art. 225. – (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să aibă, în timpul şedinţelor de judecată, ţinuta vestimentară corespunzătoare instanţei la care funcţionează.
(2) Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, şi se asigură în mod gratuit.
Art. 226. – Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege, declaraţia de avere şi declaraţia de interese.
CAPITOLUL II
Incompatibilităţi şi interdicţii
Art. 227. – (1) Funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, astfel cum acestea sunt definite de legislaţia în vigoare, şi a funcţiilor didactice de la Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri.
(2) Persoanele care deţin funcţiile prevăzute la alin. (1) sunt obligate să se abţină de la orice activitate care presupune existenţa unui conflict între interesele lor personale şi interesul public, de natură să influenţeze îndeplinirea cu imparţialitate şi obiectivitate a atribuţiilor lor stabilite prin Constituţie sau prin alte acte normative.
(3) În considerarea statutului lor, judecătorii şi procurorii, inclusiv cei care au calitatea de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt demnitari, neputând face parte concomitent din autoritatea judecătorească, puterea executivă sau legislativă.
Art. 228. – (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex personalului de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai vreunui serviciu de informaţii.
(2) Încălcarea dispoziţiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de judecător sau procuror.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) completează anual o declaraţie olografă pe propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu au fost şi nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai niciunui serviciu de informaţii. Declaraţiile se depun şi se arhivează la compartimentul de resurse umane.
(4) Serviciilor de informaţii le este interzis să racoleze persoanele prevăzute la alin. (1) ca lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori. Încălcarea acestei interdicţii este infracţiune împotriva independenţei justiţiei şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani. În cazul în care infracţiunea este comisă de un ofiţer cu funcţii de conducere sau la instigarea acestuia, limitele pedepsei se majorează cu jumătate. Tentativa se pedepseşte.
(5) Verificarea veridicităţii datelor din declaraţiile prevăzute la alin. (3) se face individual pentru fiecare declaraţie de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, anual, din oficiu sau ori de câte ori este sesizat de Ministerul Justiţiei, Plenul sau secţiile Consiliului Superior al Magistraturii ori judecătorul sau procurorul vizat.
(6) Rezultatul verificărilor prin care se constată încălcarea incompatibilităţii prevăzute la alin. (1) se concretizează într-un înscris şi se comunică Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, celui vizat de verificare, precum şi, la cerere, oricărei persoane.
(7) Actul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării prevăzut la alin. (6) poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 3 luni de la data la care a luat cunoştinţă, de către orice persoană care justifică un interes legitim, conform legii.
Art. 229. – (1) Înaintea numirii în funcţie, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora care aveau vârsta de cel puţin 16 ani împliniţi la data de 1 ianuarie 1990 sunt obligaţi să dea o declaraţie autentică pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenenţa sau neapartenenţa ca lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică, potrivit legii.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au dat declaraţia prevăzută la alin. (1) sunt obligate să dea această declaraţie în termen de cel mult 30 de zile de la această dată.
(3) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică declaraţiile prevăzute la alin. (1) şi (2). Rezultatele verificărilor se comunică Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, după caz, şi se ataşează la dosarul profesional.
(4) Dacă în urma verificărilor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se constată că persoana a fost lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică, persoana nu mai poate fi numită în funcţia respectivă sau, dacă este deja numită, este eliberată din funcţie.
(5) Dispoziţiile legale privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică se aplică în mod corespunzător.
Art. 230. – Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul asimilat acestora sunt obligaţi să dea, anual, o declaraţie olografă pe propria răspundere în care să menţioneze dacă soţul/soţia, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv exercită o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau cercetare penală, precum şi locul de muncă al acestora. Declaraţiile se înregistrează şi se depun la dosarul profesional.
Art. 231. – (1) Judecătorilor, procurorilor, magistraţilorasistenţi şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora le este interzis:
a) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
b) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile sau de altă natură;
c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi, instituţii de credit sau financiare, societăţi de asigurare/reasigurare, societăţi naţionale sau regii autonome;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
(2) În cazul dobândirii, prin moştenire, a calităţii de asociaţi sau acţionari la societăţi, instituţii de credit sau financiare, societăţi de asigurare/reasigurare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică sunt obligaţi să ia măsurile necesare, astfel încât această calitate să înceteze în termen de maximum un an de la data dobândirii ei efective.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. c), judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor pot fi acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă.
Art. 232. – Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora nu pot face parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic. Aceştia sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.
Art. 233. – (1) Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
(2) Judecătorii şi procurorii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora îşi exercită funcţia, şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat.
(3) Judecătorilor şi procurorilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însă judecătorilor şi procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia.
Art. 234. – (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora articole, studii de specialitate, lucrări literare, artistice ori ştiinţifice, pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic, şi îşi pot exprima opinia cu privire la politicile publice sau iniţiativele legislative în domeniul justiţiei sau în alte domenii de interes public, fără caracter politic.
(2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale şi pot avea calitatea de expert în proiecte cu finanţare externă în domeniul justiţiei.
(3) Activitatea desfăşurată de judecători, procurori şi personalul asimilat acestora în calitate de formatori ai Institutului Naţional al Magistraturii sau ai Şcolii Naţionale de Grefieri ori ca membri ai unor comisii la concursuri/examene organizate în sistemul justiţiei se poate desfăşura, în principal, în afara timpului normal de lucru la instanţă/parchet/instituţie ori fără a afecta activitatea din cadrul instanţei, parchetului sau a instituţiei respective. Pentru aceste motive, judecătorul sau procurorul ori personalul asimilat acestora poate lipsi de la instanţă, parchet sau instituţie, cu acordul preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului/instituţiei, cel mult 30 de zile într-un an calendaristic.
TITLUL IV
Magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 235. – (1) Prim-magistratul-asistent, magistraţii-asistenţi- şefi şi magistraţii-asistenţi se bucură de stabilitate.
(2) Dispoziţiile prezentei legi privind cariera, drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor, incompatibilităţile şi interdicţiile acestora şi formarea profesională continuă se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Actele administrative prevăzute de lege privind cariera magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se emit de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(4) Magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt încadraţi pe trei grade, după cum urmează:
a) pe gradul III se încadrează la prima numire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) pe gradul II se pot încadra magistraţii-asistenţi care au o vechime în funcţia de magistrat-asistent de minimum 3 ani;
c) pe gradul I se pot încadra magistraţii-asistenţi care au o vechime în funcţia de magistrat-asistent de minimum 6 ani.
Art. 236. – (1) Magistraţii-asistenţi gradul III de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi în funcţie de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe bază de concurs.
(2) Promovarea în gradul imediat următor a magistraţilorasistenţi se face de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe baza vechimii minime prevăzute de lege şi a unei evaluări a activităţii profesionale.
(3) Judecătorii la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii şi procurorii de la parchetele de pe lângă acestea pot fi numiţi fără concurs sau detaşaţi în funcţia de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
CAPITOLUL II
Concursul pentru numirea în funcţia de magistrat-asistent gradul III la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Art. 237. – Ocuparea posturilor vacante de magistratasistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face prin concurs organizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. 238. – (1) La concursul pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pot înscrie persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (3) şi care au o vechime de cel puţin 5 ani în funcţiile de specialitate juridică prevăzute la art. 63 alin. (1).
(2) Condiţia de vechime trebuie să fie îndeplinită la data expirării perioadei de depunere a cererilor de înscriere.
Art. 239. – (1) Data, locul, modul de desfăşurare a concursului de ocupare a posturilor de magistrat-asistent gradul III, calendarul de desfăşurare, cuantumul taxei de înscriere, posturile care se scot la concurs, precum şi cererea de înscriere tipizată, cuprinzând şi opţiunea candidatului pentru una dintre secţiile sau unul dintre compartimentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se stabilesc prin ordin al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea compartimentului de specialitate al Înaltei Curţi. Lista posturilor scoase la concurs, tematica şi bibliografia de concurs se stabilesc de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea colegiului de conducere al acesteia. Tematica şi bibliografia de concurs se stabilesc în funcţie de specializarea fiecărei secţii sau compartiment.
(2) Datele prevăzute la alin. (1) se publică pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
(3) Cererile pentru înscrierea la concurs se depun la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 20 de zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1).
(4) Cuantumul taxei de înscriere la concurs se stabileşte în funcţie de cheltuielile necesare pentru organizarea concursului. Taxa de înscriere la concurs se restituie în cazul unor situaţii obiective de împiedicare a participării la concurs intervenite înainte de susţinerea primei probe a concursului.
Art. 240. – (1) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege se realizează de compartimentul de specialitate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) Rezultatele verificărilor prevăzute la alin. (1) se publică pe pagina de internet a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, cel mai târziu cu 25 de zile înainte de data desfăşurării concursului.
(3) Candidaţii respinşi în urma verificării pot formula contestaţii, în termen de 48 de ore de la publicarea listei pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile vor fi soluţionate în termen de 5 zile de la expirarea termenului de depunere. Soluţia adoptată se comunică în cadrul aceluiaşi termen.
(4) După pronunţarea hotărârii colegiului de conducere se întocmeşte lista finală a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs, listă care se aduce la cunoştinţa publică prin modalitatea prevăzută la alin. (2).
Art. 241. – (1) Comisia de elaborare a subiectelor şi de corectare a lucrărilor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor se numesc prin hotărâre a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Toate comisiile au câte un preşedinte.
(2) Comisiile prevăzute la alin. (1) sunt alcătuite din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar desemnarea în aceste comisii se face pe baza consimţământului scris, exprimat anterior.
(3) Nu vor fi numite în comisii persoanele care au soţul sau soţia, rude sau afini, până la gradul al patrulea inclusiv, în rândul candidaţilor. Toţi membrii comisiilor vor completa declaraţii în acest sens.
(4) Dacă incompatibilitatea prevăzută la alin. (3) se iveşte ulterior desemnării membrilor comisiilor, membrul în cauză are obligaţia să se retragă şi să comunice de îndată această situaţie preşedintelui comisiei, în vederea înlocuirii sale.
(5) În comisiile prevăzute la alin. (2) vor fi numiţi şi membri supleanţi, care îi vor înlocui de drept, în ordinea stabilită de colegiul de conducere, pe acei membri ai comisiei care, din motive întemeiate, nu îşi pot exercita atribuţiile. Înlocuirea se efectuează de preşedintele comisiei din care face parte persoana respectivă.
(6) Atribuţiile comisiilor, ale preşedinţilor şi ale membrilor acestora se stabilesc prin Regulamentul privind concursul pentru ocuparea posturilor vacante de prim-magistrat-asistent, magistrat-asistent-şef şi magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. 242. – În cadrul comisiei de elaborare a subiectelor şi de corectare sunt constituite subcomisii pentru fiecare specializare corespunzătoare secţiilor/compartimentelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie unde se află posturile scoase la concurs. Aceste comisii elaborează subiectele de concurs pentru testul-grilă de verificare a cunoştinţelor teoretice şi pentru proba scrisă practică.
Art. 243. – (1) Concursul constă în susţinerea a două probe scrise: un test-grilă de verificare a cunoştinţelor teoretice şi o probă scrisă practică.
(2) Testul-grilă de verificare a cunoştinţelor teoretice se susţine, în funcţie de specializare, la următoarele grupe de materii:
a) drept civil (materia specifică secţiei) şi drept procesual civil, pentru posturile vacante de magistrat-asistent la Secţia I civilă;
b) drept penal şi drept procesual penal, pentru posturile vacante de magistrat-asistent la Secţia penală;
c) drept civil (materia specifică secţiei) şi drept procesual civil, pentru posturile vacante de magistrat-asistent la Secţia a II-a civilă;
d) drept administrativ, drept financiar şi fiscal şi drept procesual civil, pentru posturile vacante de magistrat-asistent la Secţia de contencios administrativ şi fiscal;
e) jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de specializare.
(3) Testul-grilă de verificare a cunoştinţelor teoretice cuprinde 50 de întrebări din materiile de concurs prevăzute la alin. (2).
(4) La testul-grilă pentru verificarea cunoştinţelor teoretice, fiecare răspuns corect primeşte 0,2 puncte în sistemul de notare de la 0 la 10.
(5) Proba scrisă practică constă în motivarea unei hotărâri judecătoreşti.
(6) La elaborarea subiectelor pentru ambele probe scrise se vor avea în vedere şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cea a Curţii Constituţionale.
(7) Pentru posturile vacante de magistrat-asistent la alte compartimente de specialitate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, testul-grilă de verificare a cunoştinţelor teoretice se susţine la două materii, stabilite de către Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi indicate în anunţul de concurs, precum şi la grupa de materii prevăzută la alin. (2) lit. e).
(8) Cele două materii de concurs se stabilesc, ţinându-se seama de specificul activităţii compartimentului şi atribuţiile specifice postului scos la concurs, dintre cele indicate la alin. (2), precum şi dintre următoarele domenii: drept constituţional, drept internaţional public, comunicare sau abilităţi lingvistice.
(9) Proba scrisă practică constă în redactarea unei lucrări în raport cu specificul activităţii compartimentului şi atribuţiile specifice postului scos la concurs.
Art. 244. – (1) Baremele stabilite de comisiile de elaborare a subiectelor şi de corectare se afişează la centrele de concurs, la sfârşitul ultimei probe, împreună cu subiectele şi se publică pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) Candidaţii pot formula contestaţii la barem în termen de 3 zile de la publicare, care se soluţionează de comisia de soluţionare a contestaţiilor în termen de 3 zile de la expirarea termenului de contestare. Soluţiile se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului pentru soluţionarea contestaţiilor.
(3) Baremele definitive se publică în condiţiile alin. (1).
Art. 245. – (1) La testul-grilă de verificare a cunoştinţelor teoretice, evaluarea şi notarea lucrărilor se realizează prin procesare electronică, pe baza baremelor definitive.
(2) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor.
(3) În ipoteza în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebările din testul-grilă este altul decât cel indicat în barem, se corectează baremul şi se va acorda punctajul corespunzător întrebării respective numai candidaţilor care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv.
(4) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se apreciază că răspunsul indicat ca fiind corect în baremul iniţial nu este singurul răspuns corect, punctajul corespunzător întrebării respective din testul-grilă se acordă pentru oricare dintre variantele de răspuns stabilite ca fiind corecte prin baremul definitiv.
Art. 246. – La proba practică, corectarea lucrărilor scrise se face de către 2 membri ai comisiei de elaborare a subiectelor şi de corectare corespunzătoare, conform baremului definitiv de evaluare şi notare. Lucrările scrise se notează cu note de la 0 la 10, cu două zecimale.
Art. 247. – (1) Rezultatele concursului se publică pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot formula contestaţii în termen de 3 zile de la publicare, atât cu privire la punctajul obţinut la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor teoretice, cât şi cu privire la nota obţinută la proba scrisă practică.
(3) În vederea soluţionării contestaţiilor, lucrările se vor resigila şi renumerota, iar în ceea ce priveşte proba scrisă practică, lucrările vor fi şi înscrise într-un borderou separat.
(4) La proba scrisă practică, fiecare lucrare a cărei notă iniţială a fost contestată se recorectează de către 2 membri ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor corespunzătoare, nota acordată la contestaţii fiind media aritmetică a notelor acordate de aceştia.
(5) Contestaţiile formulate cu privire la ambele probe scrise se soluţionează în termen de 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).
(6) Notele acordate în urma soluţionării contestaţiilor sunt definitive şi nu pot fi mai mici decât notele contestate.
Art. 248. – (1) Nota finală obţinută de candidat la concurs este media aritmetică a notelor obţinute la cele două probe scrise.
(2) Pentru ocuparea unui post vacant de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, candidatul trebuie să obţină cel puţin nota 7 (şapte) la fiecare dintre cele două probe scrise.
(3) Ocuparea posturilor se face în ordinea mediilor obţinute, în funcţie de opţiunea candidatului, în limita numărului de posturi scoase la concurs. Numirea se face numai la secţia sau compartimentul pentru care candidatul a susţinut concursul.
Art. 249. – (1) Lista cuprinzând rezultatele concursului, după soluţionarea contestaţiilor, se publică pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) În situaţia în care există posturi vacante de magistrat-asistent la secţiile sau, după caz, la compartimentele pentru care s-au scos la concurs posturi, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate suplimenta numărul de posturi scoase la concurs, astfel încât să poată fi repartizaţi pe secţii sau, după caz, la compartimentele respective toţi candidaţii care au obţinut note egale cu cea a ultimului candidat declarat admis după cele două probe scrise ale concursului.
(3) Dacă nu există posturi vacante în condiţiile alin. (2), la medii egale, departajarea candidaţilor se face, în ordine, în funcţie de nota obţinută la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor teoretice, de vechimea mai mare în specialitate juridică, de deţinerea titlului ştiinţific de doctor în drept, de activitatea publicistică de specialitate.
Art. 250. – (1) Candidaţii admişi la probele scrise vor fi verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. c) şi vor fi programaţi pentru a se prezenta la vizita medicală şi la testarea psihologică.
(2) Dispoziţiile privind modalitatea de testare psihologică şi verificarea bunei reputaţii instituite pentru concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii se aplică în mod corespunzător şi concursului pentru ocuparea posturilor de magistrat-asistent.
(3) Candidaţii inapţi pentru exercitarea funcţiei din punct de vedere medical ori psihologic, precum şi cei care nu se bucură de o bună reputaţie sunt declaraţi respinşi.
Art. 251. – (1) Tabelul cu rezultatele finale ale concursului se validează de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) După validarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numeşte în funcţia de magistrat-asistent candidaţii reuşiţi la concurs.
Art. 252. – Înainte de a începe să îşi exercite funcţia, magistraţii-asistenţi depun jurământul prevăzut la art. 80 alin. (1). Prevederile art. 80 alin. (2) – (5) se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL III
Concursul pentru numirea în funcţia de prim-magistrat-asistent şi magistrat-asistent-şef la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Art. 253. – (1) Prim-magistratul-asistent şi magistraţii-asistenţi- şefi sunt numiţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe bază de concurs.
(2) Concursul prevăzut la alin. (1) se organizează, ori de câte ori este necesar, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Concursul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere pentru care se candidează.
(4) Numirea în funcţiile de prim-magistrat-asistent şi magistrat-asistent-şef se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii în condiţiile prezentului articol.
Art. 254. – (1) Prim-magistratul-asistent este numit dintre magistraţii-asistenţi-şefi cu o vechime de cel puţin 2 ani în această funcţie care au obţinut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare.
(2) Magistraţii-asistenţi-şefi gradul III sunt numiţi dintre magistraţii-asistenţi cu cel puţin 3 ani vechime în această funcţie, care au obţinut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare.
(3) După o perioadă de 2 ani ca magistraţi-asistenţi-şefi, magistraţii-asistenţi-şefi de gradul III pot fi promovaţi, fără concurs, în gradul II şi, după alţi 3 ani, în gradul I, dacă se încadrează în perioada mandatului prevăzut la art. 253 alin. (4).
Art. 255. – (1) Nu pot fi numiţi în funcţiile de prim-magistratasistent şi de magistrat-asistent-şef magistraţii-asistenţi care au făcut parte din serviciile de informaţii sau au colaborat cu acestea ori cei care au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(2) Magistraţii-asistenţi care candidează pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) sunt obligaţi să dea o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii şi nici nu au colaborat cu acestea şi o declaraţie din care să rezulte că nu au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(3) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică şi comunică, în termen de cel mult 15 zile de la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă magistratul-asistent a făcut parte din serviciile de informaţii sau a colaborat cu acestea.
Art. 256. – Evidenţa privind postul vacant de prim-magistratasistent şi posturile vacante de magistrat-asistent-şef este publică şi disponibilă permanent pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 257. – (1) Data, locul desfăşurării concursului şi calendarul acestuia se aprobă de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu cel puţin 45 de zile înainte de data desfăşurării concursului.
(2) Magistraţii-asistenţi îşi depun candidaturile, însoţite de documentele considerate relevante, în termen de 10 zile de la publicarea datei concursului.
Art. 258. – (1) Comisia de examinare este numită prin hotărâre a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi şi este formată din trei judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Comisia de examinare este prezidată de unul dintre judecători.
(3) Din comisia de examinare nu pot face parte membrii Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 259. – (1) Compartimentul de specialitate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru înscrierea la concurs.
(2) Cu 25 de zile înainte de data desfăşurării concursului, pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se vor publica listele cu candidaţii ale căror dosare au fost admise.
(3) Candidaţii respinşi în urma verificării pot formula contestaţii, în termen de 24 de ore de la publicare, la Colegiul de conducere al Înaltei Curţi, care se soluţionează de acesta în termen de 3 zile de la expirarea perioadei de depunere. Rezultatul soluţionării contestaţiilor se publică pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 260. – (1) Examinarea candidaţilor se face prin prezentarea de către aceştia a unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de prim-magistrat-asistent sau de magistrat-asistent-şef pentru care candidează. Proiectul se depune cu cel puţin 7 zile înainte de data desfăşurării concursului.
(2) Candidaţii susţin proiectul, oral, în faţa comisiei de examinare, care va acorda candidatului o notă pe baza criteriilor de evaluare a interviului care se elaborează de comisia de examinare şi se publică odată cu anunţul de concurs.
(3) Pentru a fi declarat admis, magistratul-asistent trebuie să obţină cel puţin nota 7 (şapte).
(4) În cadrul interviului se va susţine proiectul referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere, iar comisia va verifica aptitudinile manageriale şi de comunicare, vizând în esenţă capacitatea de organizare, rapiditatea în luarea deciziilor, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă, capacitatea de adaptare rapidă, capacitatea de relaţionare şi comunicare.
(5) Dispoziţiile art. 161 alin. (5), (7) şi (8) se aplică în mod corespunzător.
Art. 261. – (1) Pe baza notei finale se întocmeşte tabelul de clasificare a candidaţilor care se publică pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) Funcţia de prim-magistrat-asistent sau de magistratasistent- şef va fi ocupată de candidatul admis care a obţinut cea mai mare notă finală.
(3) În caz de note finale egale, departajarea candidaţilor se face, în ordine, în funcţie de vechimea cea mai mare în funcţia de magistrat-asistent, respectiv de vechimea în funcţiile de specialitate prevăzute la art. 63 alin. (1).
Art. 262. – Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie validează rezultatul concursului pentru numirea în funcţiile de prim-magistrat-asistent şi de magistrat-asistent-şef.
Art. 263. – În interesul serviciului, magistraţii-asistenţi pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, în funcţiile de primmagistrat- asistent sau magistrat-asistent-şef de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Delegarea magistraţilor-asistenţi poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, în aceleaşi condiţii. Pe perioada delegării, magistraţii-asistenţi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sunt delegaţi.
Art. 264. – (1) Regulamentul privind concursul pentru ocuparea posturilor vacante de prim-magistrat-asistent, magistrat-asistent-şef şi magistrat-asistent, precum şi cel privind procedura de evaluare în vederea promovării în grad a magistraţilor-asistenţi se aprobă prin ordin al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) Regulamentele prevăzute la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
TITLUL V
Răspunderea judecătorilor şi procurorilor
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 265. – Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar, contravenţional şi penal, în condiţiile legii.
Art. 266. – (1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii sau Inspecţia Judiciară, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate avea ca obiect soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti sau dispuse prin ordonanţele procurorului, care sunt supuse căilor legale de atac.
Art. 267. – (1) Judecătorii şi procurorii pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune, dacă urmează a fi dispusă obligaţia de a nu exercita funcţia de judecător sau procuror.
(3) În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii şi procurorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori fiind informată de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.
Art. 268. – (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcţie, şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, conform definiţiei acestora de la art. 272.
(3) În lipsa relei-credinţe sau a gravei neglijenţe, judecătorii şi procurorii nu răspund pentru soluţiile pronunţate.
(4) Există eroare judiciară atunci când:
a) s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor legale de drept material şi procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară;
b) s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară legii sau situaţiei de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, prin care au fost afectate grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
(5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare.
(6) Prin Codul de procedură penală pot fi reglementate ipoteze şi proceduri specifice în care se poate angaja răspunderea statului şi regresul acestuia.
Art. 269. – (1) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune în despăgubiri numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul. Judecătorului sau procurorului vizat i se comunică de îndată, de către Ministerul Finanţelor, cererea de chemare în judecată. În cadrul procesului, judecătorul sau procurorul vizat poate formula cerere de intervenţie, în condiţiile Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maximum 6 luni de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.
(3) După comunicarea hotărârii definitive pronunţate în acţiunea prevăzută la alin. (1), Ministerul Finanţelor va sesiza secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii pentru a constata dacă eroarea judiciară este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(4) La solicitarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară efectuează verificări în vederea evaluării dacă eroarea judiciară este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(5) Verificările prevăzute la alin. (4) se finalizează în termen de 30 de zile de la sesizare. Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului cu cel mult 30 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.
(6) Verificările Inspecţiei Judiciare sunt efectuate de o comisie alcătuită, în funcţie de calitatea celui vizat, din 3 judecători, inspectori judiciari, sau 3 procurori, inspectori judiciari. În situaţia în care în aceeaşi cauză sunt verificaţi judecători şi procurori, se vor forma două comisii care vor verifica distinct faptele, în funcţie de calitatea persoanelor verificate.
(7) În cadrul verificărilor, ascultarea judecătorului şi procurorului vizat este obligatorie. Refuzul judecătorului sau procurorului verificat de a face declaraţii sau de a se prezenta la audieri se constată prin proces-verbal şi nu împiedică încheierea verificărilor. Judecătorul sau procurorul vizat are dreptul să cunoască toate actele verificării şi să solicite probe în apărare. Inspectorii pot audia orice alte persoane implicate în cauza în care se fac verificări.
(8) Verificările se finalizează printr-un raport prin care, în baza întregului material probatoriu administrat, Inspecţia Judiciară apreciază dacă eroarea judiciară a fost săvârşită de judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Raportul este supus confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune motivat, o singură dată, completarea verificărilor. Completarea se efectuează de comisie în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.
(9) Raportul se comunică secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii şi judecătorului sau procurorului vizat.
(10) După dezbaterea raportului Inspecţiei Judiciare, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii pronunţă, în termen de cel mult 30 de zile de la data şedinţei în care s-a dezbătut raportul, una dintre următoarele soluţii:
a) restituie raportul la Inspecţia Judiciară în cazul în care consideră că verificările nu sunt complete; în acest caz, hotărârea trebuie să cuprindă faptele şi împrejurările cu privire la care se impune completarea verificărilor şi natura verificărilor care se efectuează în completare; completarea se efectuează în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a fost dispusă;
b) aprobă raportul şi constată că eroarea judiciară este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă;
c) respinge motivat raportul şi constată că eroarea judiciară nu a fost comisă ca urmare a exercitării funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(11) Hotărârile adoptate potrivit alin. (10) lit. b) şi c) se motivează în termen de cel mult 30 de zile şi se comunică Ministerului Finanţelor în termen de cel mult 3 zile de la motivare.
(12) Statul, prin Ministerul Finanţelor, va exercita acţiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, prin hotărârea adoptată de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în condiţiile alin. (10), s-a constatat faptul că eroarea judiciară este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(13) Termenul de exercitare a acţiunii în regres este de un an de la data plăţii de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire.
(14) Competenţa de soluţionare a acţiunii în regres revine, în primă instanţă, secţiei civile a curţii de apel de la domiciliul pârâtului. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acţiunea în regres îşi exercită atribuţiile în cadrul acestei curţi sau la parchetul de pe lângă aceasta, acţiunea în regres va fi soluţionată de o curte de apel învecinată, la alegerea reclamantului.
(15) Împotriva hotărârii pronunţate potrivit alin. (14) se poate exercita calea de atac a recursului la secţia corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(16) Judecătorii şi procurorii pot încheia o asigurare profesională pentru eroarea judiciară cauzată de exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă, în condiţiile legii. Asigurarea va fi acoperită integral de către judecător sau procuror.
CAPITOLUL II
Răspunderea disciplinară
Art. 270. – (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora răspund disciplinar pentru săvârşirea, cu vinovăţie, a abaterilor disciplinare prevăzute de lege.
(2) Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea penală sau contravenţională pentru fapta săvârşită, în măsura în care prin aceasta s-au încălcat îndatoriri de serviciu. Pe durata procesului penal se suspendă procedura disciplinară pentru aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană.
(3) Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 271. – Constituie abateri disciplinare:
a) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii;
b) atitudinile nedemne în timpul serviciului faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;
c) desfăşurarea de activităţi cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în public sau în timpul serviciului;
d) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces;
e) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
f) nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea;
g) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;
h) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea unor cereri repetate şi nejustificate de abţinere;
i) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;
j) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului;
k) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
l) nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;
m) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii;
n) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;
o) obstrucţionarea activităţii inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;
p) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor;
q) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege;
r) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau al actelor judiciare ale procurorului, lipsa totală a motivării ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de judecător sau procuror;
s) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Art. 272. – (1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.
(3) În scopul determinării cazurilor în care se nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual se vor lua în considerare gradul de claritate şi precizie a normelor încălcate, noutatea şi dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudenţa şi doctrina în materie, gravitatea nerespectării, precum şi alte circumstanţe profesionale obiective.
Art. 273. – (1) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) avertismentul;
b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare cu până la 25% pe o perioadă de până la un an;
c) mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de la un an la trei ani la o altă instanţă sau la un alt parchet, chiar de grad imediat inferior;
d) retrogradarea în grad profesional;
e) suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;
f) excluderea din magistratură.
(2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (1) se aplică de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.
(3) Sancţiunile disciplinare se radiază de drept în termen de 3 ani de la data executării, dacă judecătorului sau procurorului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen.
Art. 274. – Dispoziţiile privind abaterile disciplinare şi sancţiunile disciplinare ale judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, iar procedura de aplicare a sancţiunilor disciplinare este cea prevăzută de prezenta lege.
Art. 275. – (1) Pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, sancţiunile disciplinare se aplică de către conducătorul instituţiei unde este încadrat, la propunerea comisiei de disciplină care efectuează cercetarea disciplinară a abaterii. Pentru magistraţii-asistenţi, sancţiunile disciplinare se aplică de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea comisiei de disciplină care efectuează cercetarea disciplinară a abaterii.
(2) Pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, comisia de disciplină se constituie la nivelul instituţiei unde funcţionează personalul şi este alcătuită din cinci membri: trei desemnaţi de conducerea instituţiei din rândul acestui personal cu o vechime de cel puţin 7 ani în funcţie şi doi reprezentanţi ai acestui personal, desemnaţi de adunarea generală comună a acestui personal din cadrul instituţiei, cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Pentru instituţiile subordonate sau aflate în coordonare la nivelul cărora nu se poate constitui această comisie, cercetarea disciplinară se poate face de comisia de disciplină de la nivelul instituţiei în subordinea sau coordonarea căreia se află.
(3) Pentru magistraţii-asistenţi, comisia de disciplină este alcătuită din cinci membri: trei judecători desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi doi reprezentanţi ai magistraţilor-asistenţi, desemnaţi de adunarea generală a acestora, cu votul majorităţii celor prezenţi.
(4) Membrii supleanţi desemnaţi în acelaşi mod ca membrii titulari îi înlocuiesc de drept pe membrii titulari, în situaţia în care aceştia lipsesc temporar pe perioada desfăşurării cercetării disciplinare.
(5) Membrii comisiei de disciplină şi supleanţii sunt desemnaţi pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, în aceleaşi condiţii.
(6) Din comisia de disciplină, ca membri titulari sau supleanţi, nu pot face parte:
a) soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv, în timpul aceluiaşi mandat;
b) persoane care au fost sancţionate disciplinar în ultimii 3 ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare, sau care se află în curs de cercetare disciplinară. Dacă cercetarea începe după numirea în comisie, calitatea de membru încetează, fiind numit un nou membru pentru mandatul rămas.
(7) Preşedintele comisiei de disciplină este desemnat prin vot secret, cu majoritate simplă, din rândul membrilor comisiei.
(8) În cazul în care membrul comisiei de disciplină este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu persoana cercetată ori în cazul în care s-a pronunţat anterior cu privire la cauza cercetată, acesta nu participă la soluţionarea respectivei cauze şi este înlocuit pentru soluţionarea respectivei cauze cu unul dintre membrii supleanţi, în mod corespunzător.
(9) Lucrările de secretariat ale comisiei de disciplină sunt asigurate de un secretar şi, în lipsa acestuia, de un secretar supleant, care sunt numiţi de conducerea instituţiei.
Art. 276. – (1) Sesizarea comisiei de disciplină se poate face de către orice persoană interesată ori din oficiu.
(2) Sesizarea disciplinară cuprinde următoarele menţiuni:
a) numele, prenumele, domiciliul persoanei care formulează sesizarea, precum şi, dacă este cazul, funcţia deţinută;
b) numele, prenumele, funcţia deţinută şi compartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea persoana împotriva căreia este formulată sesizarea;
c) descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării;
d) temeiul legal al sesizării, respectiv încadrarea faptei;
e) indicarea, cel puţin cu aproximaţie, a datei la care fapta a fost săvârşită;
f) arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;
g) data şi semnătura persoanei ce formulează sesizarea.
(3) Sesizarea se formulează în scris şi va fi însoţită, în măsura în care este posibil, de înscrisurile care o susţin.
(4) Sesizarea va fi clasată dacă nu cuprinde menţiunile prevăzute la alin. (1), cu excepţia lit. e).
Art. 277. – (1) În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente ce pot fi avute în vedere pentru calificarea faptelor drept abateri disciplinare şi pentru aprecierea vinovăţiei sau a nevinovăţiei persoanei cercetate.
(2) Persoanei cercetate i se va înainta, după caz, o copie de pe sesizarea adresată comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii.
(3) Citarea şi ascultarea persoanei cercetate, precum şi verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii. Audierea acesteia trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Persoana cercetată poate fi asistată sau reprezentată de un avocat ori de o altă persoană din cadrul instituţiei. Refuzul persoanei în cauză de a se prezenta la cercetări sau de a face declaraţii se consemnează într-un proces-verbal şi împiedică finalizarea cercetării prealabile.
(4) Poate fi citată spre a fi audiată persoana care a înaintat sesizarea comisiei de disciplină, precum şi orice altă persoană ale cărei declaraţii sunt necesare la soluţionarea cauzei.
(5) Persoana cercetată ori, după caz, reprezentantul sau apărătorul său are dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi poate solicita administrarea de probe în apărare.
(6) Rezultatul cercetării prealabile este consemnat într-un raport motivat care se înaintează de către comisia de disciplină preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru magistraţii-asistenţi, respectiv conducătorului instituţiei, pentru celălalt personal, în termen de 30 de zile de la începerea cercetării.
(7) Lucrările Comisiei de disciplină se consemnează într-un proces-verbal care va fi semnat de toţi membrii acesteia. În procesul-verbal se consemnează dacă persoana cercetată nu s-a prezentat în faţa comisiei de disciplină.
(8) Deciziile comisiei de disciplină se adoptă în prezenţa tuturor membrilor şi cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Art. 278. – (1) Soluţiile pe care le poate dispune comisia de disciplină sunt:
a) să dispună motivat clasarea, în cazul în care sunt depăşite termenele legale sau sesizarea nu conţine elementele cerute de lege;
b) să propună conducătorului instituţiei respingerea sesizării, în cazul în care comisia de disciplină constată că aceasta este neîntemeiată, că fapta săvârşită nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată nu este vinovată;
c) să propună admiterea sesizării şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare, în cazul în care comisia de disciplină constată că aceasta este întemeiată; sancţiunea propusă va fi proporţională, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite şi urmările acesteia, cu cauzele care au determinat săvârşirea acesteia, cu împrejurările concrete în care abaterea a fost săvârşită, cu gradul de vinovăţie, cu circumstanţele personale ale celui cercetat, comportarea generală în timpul serviciului şi existenţa în antecedentele celui cercetat a altor sancţiuni disciplinare pentru care nu a intervenit radierea.
(2) Măsurile de la alin. (1) lit. b) şi c) se dispun prin act administrativ al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al conducătorului instituţiei, care se redactează în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii comisiei de disciplină.
(3) În cazul în care comisia de disciplină are indicii că fapta săvârşită de persoana cercetată poate fi considerată infracţiune, aceasta propune sesizarea organelor de urmărire penală.
Art. 279. – În măsura în care preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv conducătorul instituţiei consideră că este necesară completarea cercetării prealabile, va dispune efectuarea de verificări suplimentare, comisia de disciplină putând, motivat, să emită un raport nou, să emită un raport de completare a celui iniţial sau să menţină raportul iniţial.
Art. 280. – (1) Sancţiunea disciplinară aplicată nu poate fi mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ prevăzut la art. 278 alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu următoarele menţiuni:
a) numele şi prenumele persoanei sancţionate şi descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancţionat;
c) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
d) sancţiunea ce va fi aplicată;
e) termenul în care hotărârea poate fi atacată şi instanţa competentă.
(3) Actul prevăzut la alin. (1) se comunică în scris persoanei vizate de sesizare şi autorului sesizării, conform dispoziţiilor legale, în termen de maximum 10 zile de la data emiterii lui.
(4) Actul administrativ de aplicare a sancţiunii disciplinare poate fi atacat în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă, fără parcurgerea procedurii prealabile.
(5) Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare.
Art. 281. – (1) Aplicarea unei sancţiuni disciplinare persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere, cu excepţia avertismentului, atrage revocarea din funcţia de conducere.
(2) Persoana revocată dintr-o funcţie de conducere în condiţiile alin. (1) nu mai poate fi numită într-o funcţie de conducere pe o perioadă de 3 ani de la data aplicării sancţiunii disciplinare.
TITLUL VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 282. – (1) Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că îndeplinesc condiţiile pentru funcţia pe care sunt încadraţi. Aceştia îşi păstrează gradul profesional şi drepturile câştigate aferente statutului profesional dobândite în condiţiile legii.
(2) Numărul mandatelor pentru funcţiile de conducere la instanţe şi parchete exercitate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, inclusiv al celor în curs la această dată, se include în numărul maxim de mandate prevăzut de prezenta lege.
(3) Persoanele care au beneficiat de vechime în magistratură în temeiul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează această vechime.
Art. 283. – (1) Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie admişi la Institutul Naţional al Magistraturii în anii 2022-2024 este de 2 ani.
(2) În perioada formării la Institutul Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie prevăzuţi la alin. (1) efectuează stagii de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, pentru a cunoaşte în mod direct activităţile pe care le desfăşoară judecătorii, procurorii şi personalul auxiliar de specialitate. Stagiile de practică ale auditorilor de justiţie trebuie să aibă o durată de minimum 3 luni în primul an şi de minimum 6 luni în al doilea an.
(3) După al doilea an de formare la Institutul Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie admişi la Institutul Naţional al Magistraturii în anii 2022-2024 susţin testul psihologic şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(4) Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii care se bucură de bună reputaţie sunt numiţi de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în funcţiile de judecători sau procurori stagiari, după caz, în funcţie de opţiunea exprimată, pe baza mediei generale, calculată cu 3 zecimale, obţinută pe baza celor trei medii: de la sfârşitul fiecărui an de studiu şi de la examenul de absolvire a institutului. La egalitate de medii au prioritate, în următoarea ordine, candidaţii care au obţinut: nota finală mai mare la examenul de absolvire, media mai mare a celor doi ani de formare la Institutul Naţional al Magistraturii, nota finală mai mare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, vechimea mai mare în funcţiile prevăzute la art. 63.
(5) Dispoziţiile prezentei legi privind formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor rămân aplicabile, cu excepţiile prevăzute de prezentul articol.
Art. 284. – (1) Concursurile şi examenele pentru care s-au publicat anterior intrării în vigoare a prezentei legi anunţurile privind desfăşurarea concursului sau examenului se vor desfăşura în acord cu prevederile legii în vigoare la data publicării anunţului.
(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică procedurilor de evaluare ori de ocupare a posturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (1), şi nici altor proceduri în curs de desfăşurare la data intrării sale în vigoare.
(3) Judecătorii şi procurorii care au obţinut un grad profesional în urma concursurilor de promovare pe loc până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi menţin acest grad profesional.
(4) Delegările şi detaşările în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi se menţin până la data expirării termenului pentru care s-au dispus.
(5) Până la data de 31 decembrie 2025, prevederile prezentei legi privind concursul sau examenul de promovare pe loc la instanţe şi parchete nu se aplică. După această dată, numărul de posturi care se scoate la concurs în vederea promovării pe loc la instanţe şi parchete nu poate depăşi 20% din totalul posturilor vacante pe fiecare nivel de instanţe sau, după caz, parchete.
Art. 285. – (1) Anunţurile sau documentele care se publică pe paginile de internet potrivit prezentei legi sau se afişează în condiţiile prezentei legi cuprind, în mod obligatoriu, data şi ora publicării ori afişării anunţului sau documentului respectiv.
(2) În cazul anunţurilor sau documentelor care se publică, potrivit prezentei legi, pe paginile de internet ale mai multor instituţii, publicarea se face, pe cât posibil, simultan. În cazul în care acest lucru nu este posibil, termenele curg de la data sau, după caz, ora publicării ultimului anunţ/document.
(3) Termenele prevăzute de prezenta lege se calculează potrivit Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 286. – Transferul judecătorilor şi procurorilor militari, la cerere sau ca urmare a reducerii posturilor, se face, în funcţie de opţiunea exprimată, la instanţele sau parchetele civile la care judecătorul ori procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit gradului său profesional.
Art. 287. – Judecătorii Curţii Constituţionale care, la data numirii, aveau funcţia de judecător sau de procuror au dreptul, la încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior, care este rezervat.
Art. 288. – Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care desfăşoară activitate didactică în condiţiile legii sunt obligaţi să aibă norma de bază la instanţa, parchetul ori instituţia unde funcţionează.
Art. 289. – (1) Statutul magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale se reglementează prin legea specială privind personalul Curţii Constituţionale, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) Până la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), magistraţii-asistenţi ai Curţii Constituţionale se bucură de stabilitate, iar dispoziţiile titlului III din prezenta lege care reglementează drepturile, îndatoririle, incompatibilităţile şi interdicţiile magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se aplică în mod corespunzător magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale.
(3) Magistraţii-asistenţi ai Curţii Constituţionale îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea preşedintelui Curţii Constituţionale, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
Art. 290. – Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au funcţionat cel puţin 5 ani la această instanţă şi care au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen sau concurs.
Art. 291. – Avizele din procedurile reglementate de prezenta lege pentru care nu se prevede caracterul lor conform sunt consultative.
Art. 292. – (1) Dispoziţiile art. 184 alin. (5) se aplică la 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Alineatul (2) al articolului 210 se aplică contractelor de închiriere a locuinţelor de serviciu încheiate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Art. 227 alin. (3) nu se aplică membrilor Consiliului Superior al Magistraturii al căror mandat este în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 293. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
Art. 294. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dispoziţiile prezentei legi care privesc calculul vechimilor fără luarea în considerare a perioadei cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie, în cazul examenelor, concursurilor sau procedurilor de selecţie prevăzute de prezenta lege, intră în vigoare la 1 ianuarie 2026. Până la această dată, în calculul vechimilor prevăzute de prezenta lege se ia în considerare perioada cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie.
(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se aprobă regulamentele sau alte acte subsecvente prevăzute de prezenta lege.
(4) Până la adoptarea actelor prevăzute de alin. (3), regulamentele şi actele normative subsecvente rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei legi.
(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;
b) art. 27 alin. (21) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
c) orice alte dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ION-MARCEL CIOLACU p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ALINA-ŞTEFANIA GORGHIU
Bucureşti, 15 noiembrie 2022.
Nr. 303.
ANEXA Nr. 1
I. Criteriile şi indicatorii de evaluare a performanţelor profesionale pentru judecători
A. Eficienţa activităţii
Art. 1. – (1) Eficienţa activităţii desfăşurate de judecători se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) rata de soluţionare a dosarelor calculată exclusiv în raport cu dosarele nou-intrate (operativitatea);
b) stocul de dosare mai vechi de un an/un an şi 6 luni;
c) ponderea dosarelor închise într-un an;
d) redactările sau, după caz, redactările şi pronunţările peste termenul prevăzut de lege.
(2) Indicatorii corespunzători criteriului eficienţei vor fi avuţi în vedere în funcţie de volumul de activitate al instanţei în domeniul de specializare al judecătorului evaluat, volumul de activitate al judecătorului evaluat, complexitatea cauzelor cu care a fost învestit şi încărcătura efectivă medie pe ţară în acelaşi domeniu de specializare.
(3) La analizarea şi acordarea punctajelor pentru indicatorii prevăzuţi la alin. (1) vor fi luate în considerare şi celelalte activităţi desfăşurate de judecători pe baza unor dispoziţii din legi şi regulamente.
(4) Eficienţa activităţii desfăşurate de judecătorii de supraveghere a privării de libertate se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) respectarea termenelor de soluţionare a cauzelor;
b) respectarea termenelor legale de redactare a încheierilor şi de efectuare a comunicărilor prevăzute de dispoziţiile legale;
c) desfăşurarea, în termenele legale sau, în lipsa lor, în mod constant şi cu regularitate, a activităţilor cu caracter administrativ prevăzute de lege.
(5) Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi cu privire la evaluarea eficienţei activităţii desfăşurate de judecătorii de supraveghere a privării de libertate.
(6) Punctajul acordat pentru criteriul „eficienţa activităţii” se diminuează corespunzător ori de câte ori în privinţa judecătorului evaluat s-a aplicat o sancţiune disciplinară, rămasă definitivă în perioada supusă evaluării, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare, pentru una dintre următoarele abateri disciplinare:
a) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile, prevăzută la art. 271 lit. g);
b) formularea de cereri repetate şi nejustificate de abţinere, prevăzută la art. 271 lit. h) teza a II-a;
c) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege, prevăzută la art. 271 lit. q).
B. Calitatea activităţii
Art. 2. – (1) Calitatea activităţii desfăşurate de judecători se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) calitatea redactării hotărârilor judecătoreşti;
b) numărul hotărârilor modificate/desfiinţate/casate din motive imputabile, în condiţiile legii;
c) conduita în timpul şedinţei de judecată şi în exercitarea altor îndatoriri profesionale;
d) calitatea altor activităţi desfăşurate de judecătorul evaluat.
(2) Calitatea activităţii desfăşurate de judecătorii de supraveghere a privării de libertate se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) calitatea redactării încheierilor pronunţate;
b) numărul încheierilor desfiinţate din motive imputabile în situaţia în care numărul acestora depăşeşte media pe ţară a încheierilor desfiinţate;
c) conduita în timpul desfăşurării procedurilor administrativ-jurisdicţionale şi a altor activităţi cu caracter administrativ;
d) organizarea evidenţei activităţii judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
(3) Pentru aprecierea indicatorului prevăzut la alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a), dacă în urma evaluării hotărârilor/încheierilor pronunţate se constată că, în mod constant, acestea redau integral fragmente din susţinerile părţilor cuprinse în cererile formulate de acestea sau din conţinutul rechizitoriului, fără a le sintetiza, punctajul acordat pentru acest indicator se diminuează corespunzător.
(4) Pentru aprecierea indicatorului prevăzut la alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. b), pot reprezenta motive imputabile aspectele de nelegalitate ce decurg din încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi/sau procesual, următoarele:
a) încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
b) depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti;
c) lipsa totală a motivării hotărârii, inserarea unor motive contradictorii ori numai a unor motive străine de natura cauzei;
d) încălcarea autorităţii de lucru judecat;
e) încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material;
f) nesocotirea sau ignorarea îndrumărilor instanţelor de control judiciar.
(5) În Ghidul de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor sunt prezentate exemple concrete vizând aspectele de nelegalitate ce pot reprezenta motive imputabile în sensul alin. (4).
(6) Motivele imputabile sunt stabilite de instanţa de control judiciar şi vor fi luate în considerare la evaluarea judecătorului numai dacă vizează aspecte de nelegalitate vădite ce decurg din încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi/sau procesual, cu privire la care există practică unitară în materie. Pentru informarea instanţei a cărei hotărâre se atacă, la instanţa de control judiciar se întocmeşte o fişă în care se face menţiune despre caracterul imputabil/neimputabil al modificării/desfiinţării/casării.
(7) Judecătorul a cărui hotărâre a fost modificată/desfiinţată/casată din motive imputabile poate contesta caracterul imputabil printr-o cerere adresată instanţei de control judiciar, în care va arăta punctual argumentele invocate, în limitele problematicii puse în discuţie. Contestaţia va fi analizată în cadrul întâlnirii privind analiza practicii instanţelor de control judiciar şi de unificare a practicii, organizate la nivelul secţiei corespunzătoare sau, după caz, al instanţei de control judiciar, dacă nu există secţii, în luna imediat următoare formulării respectivei contestaţii. Soluţia asupra contestaţiei se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor prezenţi, consemnându-se în minuta întâlnirii, iar modul de soluţionare se comunică judecătorului şi, în cazul admiterii contestaţiei, instanţei în cadrul căreia acesta funcţionează, pentru a fi avut în vedere de comisia de evaluare.
(8) Caracterul imputabil al modificării/desfiinţării/casării hotărârilor se analizează de comisia de evaluare în situaţia în care indicele de modificare/desfiinţare/casare al judecătorului evaluat depăşeşte indicele mediu de modificare/desfiinţare/casare calculat pentru instanţele de acelaşi grad de jurisdicţie din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, în funcţie de instanţa în cadrul căreia funcţionează judecătorul evaluat şi de materia în care a fost pronunţată hotărârea, respectiv penală sau nonpenală.
(9) Indicele de modificare/desfiinţare/casare se calculează anual, pe baza evidenţelor deţinute de instanţe, prin raportarea numărului hotărârilor modificate/desfiinţate/casate în apel şi recurs în materie nonpenală, respectiv în contestaţie, apel şi recurs în casaţie în materie penală, la numărul total al hotărârilor pronunţate în aceeaşi perioadă de referinţă. Se iau în considerare doar hotărârile prin care instanţa sau, după caz, judecătorul de drepturi şi libertăţi ori judecătorul de cameră preliminară se dezînvesteşte. În acest sens, datele statistice necesare se pot obţine cu sprijinul compartimentului specializat din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
(10) Punctajul acordat pentru criteriul „calitatea activităţii” se diminuează corespunzător ori de câte ori în privinţa judecătorului evaluat s-a aplicat o sancţiune disciplinară, rămasă definitivă în perioada supusă evaluării, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare, pentru una dintre următoarele abateri disciplinare:
a) atitudinile nedemne în timpul serviciului faţă de colegi, celălalt personal al instanţei în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii, prevăzută la art. 271 lit. b);
b) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces, prevăzută la art. 271 lit. d);
c) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, prevăzută la art. 271 lit. e);
d) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanţei, prevăzută la art. 271 lit. j);
e) nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente, prevăzută la art. 271 lit. l);
f) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor, prevăzută la art. 271 lit. n);
g) obstrucţionarea activităţii inspectorilor judiciari, prin orice mijloace, prevăzută la art. 271 lit. o);
h) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, lipsa totală a motivării ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de judecător, prevăzută la art. 271 lit. r);
i) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă prevăzută la art. 271 lit. s).
(11) La evaluarea activităţii judecătorilor se are în vedere şi participarea acestora în calitate de membri ai comisiilor de evaluare profesională a judecătorilor.
C. Integritatea
Art. 3. – (1) Integritatea judecătorilor se apreciază în funcţie de următorii indicatori: încălcări ale Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor, stabilite prin hotărâri definitive ale Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; sancţiuni disciplinare care privesc aspecte de integritate rămase definitive în perioada supusă evaluării, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare; pronunţarea faţă de judecătorul evaluat a unor soluţii de amânare a aplicării pedepsei, renunţare la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, precum şi de renunţare la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, pentru care Secţia pentru judecători nu a propus eliberarea din funcţie, în condiţiile legii.
(2) În sensul alin. (1), constituie sancţiuni disciplinare care privesc aspecte de integritate cele aplicate pentru următoarele abateri disciplinare:
a) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii, prevăzută la art. 271 lit. a);
b) desfăşurarea de activităţi cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în public sau în timpul serviciului, prevăzută la art. 271 lit. c);
c) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, prevăzută la art. 271 lit. h) teza I;
d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii, prevăzută la art. 271 lit. i);
e) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror, prevăzută la art. 271 lit. k);
f) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, prevăzută la art. 271 lit. m);
g) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor, prevăzută la art. 271 lit. p).
(3) Ori de câte ori în privinţa judecătorului evaluat s-a pronunţat cel puţin o soluţie dintre cele prevăzute la alin. (1), punctajul acordat pentru acest criteriu se diminuează corespunzător.
D. Obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare
Art. 4. – (1) La analiza criteriului formării profesionale continue a judecătorilor se va avea în vedere următorul indicator: disponibilitatea de a participa la programele de formare profesională continuă ori la alte forme de perfecţionare profesională, participarea la activităţile care au drept scop unificarea practicii judiciare şi la învăţământul profesional al judecătorilor, respectiv participarea la întâlnirile trimestriale ale judecătorilor de supraveghere a privării de libertate, precum şi preocuparea pentru dezvoltare profesională prin studiu individual.
(2) În aprecierea aceluiaşi criteriu pot fi avute în vedere şi prezentarea de teme la colocvii, simpozioane de specialitate, lucrări şi articole publicate, inclusiv contribuţii la elaborarea unor culegeri sau buletine de jurisprudenţă, proiecte şi culegeri de acte normative, activitatea didactică, inclusiv cea de formator, tutore de practică, responsabil cu formarea continuă descentralizată, fără ca nerealizarea uneia dintre aceste activităţi să constituie temei pentru depunctare.
II. Criterii şi indicatori de evaluare a performanţelor profesionale pentru procurori
A. Eficienţa activităţii
Art. 5. – (1) Eficienţa activităţii de urmărire penală desfăşurate se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) efectuarea urmăririi penale într-un termen rezonabil, ţinând cont de complexitatea cauzei şi de volumul de activitate al procurorului;
b) efectuarea demersurilor în vederea identificării bunurilor susceptibile de luare a măsurilor asigurătorii şi luarea acestor măsuri.
(2) Indicatorul de evaluare prevăzut la alin. (1) lit. a) se raportează la volumul de activitate al parchetului în sectorul în care îşi desfăşoară activitatea procurorul.
(3) În aprecierea complexităţii cauzei se vor lua în considerare următoarele elemente: dificultatea administrării probelor; numărul părţilor, al subiecţilor procesuali principali şi al martorilor; numărul infracţiunilor investigate; natura acestora; dificultatea problemelor de drept şi de fapt care trebuie soluţionate; reunirea mai multor cauze, precum şi alte elemente specifice relevante.
Art. 6. – (1) Eficienţa activităţii de supraveghere a cercetărilor penale se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) supravegherea şi îndrumarea organelor de poliţie în activitatea de cercetare penală, reflectate în verificarea periodică şi ritmică a stadiului şi calităţii actelor de cercetare penală efectuate de organele de poliţie şi urmărirea termenelor fixate, precum şi în luarea măsurilor prevăzute de art. 303 alin. (3) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare;
b) efectuarea actelor procedurale şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în funcţie de complexitatea cauzei şi de volumul de activitate al procurorului;
c) dispoziţii date organelor de cercetare penală de a identifica bunurile susceptibile de luare a măsurilor asigurătorii şi luarea acestor măsuri.
(2) Dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3) din prezenta anexă se aplică în mod corespunzător.
Art. 7. – (1) Eficienţa activităţii de participare la şedinţele de judecată se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) operativitatea în motivarea căilor de atac declarate, cu respectarea termenelor legale şi administrative;
b) operativitatea soluţionării altor lucrări, specifice activităţii judiciare.
(2) În cazul în care activitatea procurorului evaluat nu priveşte indicatorul prevăzut la alin. (1) lit. a), punctajul aferent acestuia se distribuie celuilalt indicator.
Art. 8. – (1) Eficienţa activităţii desfăşurate în alte sectoare se apreciază în funcţie de următorul indicator: operativitatea soluţionării lucrărilor, cu respectarea termenelor legale şi administrative.
(2) Indicatorul de evaluare a eficienţei activităţii desfăşurate în alte sectoare se raportează la volumul de activitate al procurorului din perioada evaluată şi la volumul de activitate al sectorului în care îşi desfăşoară activitatea procurorul.
Art. 9. – (1) În vederea aprecierii criteriului privind eficienţa activităţii, la dosarul de evaluare se depune anual fişa privind volumul de activitate al procurorului, completată de grefierul-şef conform datelor care rezultă din sistemul ECRIS; procurorul evaluat va certifica sub semnătură exactitatea datelor.
(2) Acolo unde este cazul, procurorul evaluat va completa fişa cu date privind cauzele complexe, care vor fi contrasemnate de conducătorul unităţii sau, după caz, de procurorul-şef de secţie, procurorul-şef de serviciu sau procurorul-şef de birou.
(3) Modelul fişei se stabileşte prin Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a procurorilor.
B. Calitatea activităţii
Art. 10. – Calitatea activităţii de urmărire penală se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) măsuri şi soluţii imputabile procurorului pe motive de nelegalitate, existente la momentul luării măsurii sau al dispunerii soluţiei de către procuror;
b) calitatea redactării şi motivării soluţiilor, interpretarea probelor, calitatea exprimării şi capacitatea de sinteză.
Art. 11. – Calitatea activităţii de supraveghere a cercetării penale se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) măsuri şi soluţii imputabile procurorului pe motive de nelegalitate, existente la momentul luării măsurii sau al dispunerii soluţiei de către procuror;
b) calitatea redactării şi motivării soluţiilor, interpretarea probelor, calitatea exprimării şi capacitatea de sinteză.
Art. 12. – Calitatea activităţii de participare la şedinţele de judecată se măsoară prin următorii indicatori:
a) întocmirea fişelor de şedinţă şi actualizarea lor permanentă, exercitarea rolului activ în şedinţele de judecată şi calitatea concluziilor susţinute în şedinţele de judecată;
b) calitatea redactării şi motivării căilor de atac, acurateţea raţionamentului juridic şi rigoarea expunerii faptelor;
c) căi de atac admise subiecţilor procesuali pe motive de nelegalitate, în cauzele în care procurorul nu a exercitat căile de atac, căi de atac nedeclarate din motive imputabile procurorului, retrase sau respinse din motive de nelegalitate imputabile procurorului.
Art. 13. – Calitatea activităţii desfăşurate în alte sectoare se apreciază în funcţie de următorii indicatori:
a) calitatea actelor întocmite, acurateţea raţionamentului şi rigoarea exprimării;
b) respectarea prevederilor cuprinse în legi, ordine şi regulamente.
Art. 14. – (1) În vederea aprecierii criteriului privind calitatea activităţii, la dosarul de evaluare a procurorului se depune anual o fişă conţinând datele statistice relevante, aşa cum rezultă acestea din analizele şi informările întocmite conform regulamentelor interne şi ordinelor procurorului general, completată de grefierul-şef.
(2) La evaluarea activităţii procurorilor se are în vedere şi participarea acestora în calitate de membri ai comisiilor de evaluare profesională a procurorilor.
(3) Modelul fişei prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a procurorilor.
Art. 15. – Dacă în perioada supusă evaluării procurorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe sectoare, în acelaşi timp sau în perioade diferite, la fiecare dintre criteriile privind eficienţa şi calitatea activităţii se acordă un singur punctaj de cel mult 30 de puncte ori, în situaţia prevăzută la art. 100 alin. (5), de cel mult 15 puncte, în baza aprecierii de ansamblu a activităţii desfăşurate şi ţinând seama de ponderea activităţii desfăşurate în fiecare sector în volumul total de activitate.
C. Integritatea
Art. 16. – (1) Integritatea procurorilor se apreciază în funcţie de următorii indicatori: încălcări ale Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor, stabilite prin hotărâri definitive ale Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii; sancţiuni disciplinare care privesc aspecte de integritate, rămase definitive în perioada supusă evaluării, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare; pronunţarea faţă de procurorul evaluat a unor soluţii de amânare a aplicării pedepsei, renunţare la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, precum şi de renunţare la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, pentru care Secţia pentru procurori nu a propus eliberarea din funcţie, în condiţiile legii.
(2) În cazul în care în privinţa procurorului evaluat s-a pronunţat cel puţin o soluţie dintre cele prevăzute la alin. (1), punctajul acordat pentru acest criteriu este de cel mult 24 de puncte.
D. Obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare
Art. 17. – (1) La analiza criteriului formării profesionale continue a procurorilor se va avea în vedere următorul indicator: disponibilitatea de a participa la programele de formare profesională continuă ori la alte forme de perfecţionare profesională, participarea la învăţământul profesional al procurorilor.
(2) În aprecierea aceluiaşi criteriu pot fi avute în vedere şi prezentarea de teme la colocvii, simpozioane de specialitate, lucrări şi articole publicate, inclusiv contribuţii la elaborarea unor culegeri sau buletine de jurisprudenţă, proiecte şi culegeri de acte normative, activitatea didactică, inclusiv cea de formator, tutore de practică, responsabil cu formarea continuă descentralizată, fără ca nerealizarea uneia dintre aceste activităţi să constituie temei pentru depunctare.
III. Indicatori de evaluare a performanţelor profesionale pentru judecătorii care ocupă funcţii de conducere
Art. 18. – (1) Activitatea desfăşurată de judecătorii care ocupă funcţii de conducere se evaluează prin următorii indicatori:
1. capacitatea de conducere şi organizare;
2. capacitatea de control;
3. capacitatea decizională şi asumarea răspunderii;
4. comportamentul şi comunicarea.
(2) Evaluarea indicatorilor prevăzuţi la alin. (1) se realizează inclusiv prin raportare la modul de implementare şi de îndeplinire a obiectivelor stabilite prin proiectul referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere prezentat de judecătorul evaluat în calitate de candidat pentru respectiva funcţie.
Art. 19. – Integritatea judecătorilor care ocupă funcţii de conducere se apreciază în funcţie de indicatorii prevăzuţi la art. 3 din prezenta anexă.
Art. 20. – La analizarea criteriului formării profesionale continue a judecătorilor care ocupă funcţii de conducere vor fi avuţi în vedere indicatorii prevăzuţi la art. 4 din prezenta anexă.
Art. 21. – În situaţia în care judecătorul este evaluat atât pentru funcţia de execuţie, cât şi pentru funcţia de conducere, prin raportul de evaluare va fi acordat un singur punctaj la criteriile „integritate” şi „obligaţia formării profesionale continue”.
IV. Indicatori de evaluare a performanţelor profesionale pentru procurorii care ocupă funcţii de conducere
Art. 22. – Activitatea desfăşurată de procurorii care ocupă funcţii de conducere se evaluează prin următorii indicatori:
1. capacitatea de conducere şi organizare;
2. capacitatea de control;
3. capacitatea decizională şi asumarea răspunderii;
4. comportamentul şi comunicarea.
Art. 23. – Integritatea procurorilor ce ocupă funcţii de conducere se apreciază în funcţie de indicatorii prevăzuţi la art. 16 din prezenta anexă.
Art. 24. – La analizarea criteriului formării profesionale continue a procurorilor care ocupă funcţii de conducere vor fi avuţi în vedere indicatorii prevăzuţi la art. 17 din prezenta anexă.
Art. 25. – În situaţia în care procurorul este evaluat atât pentru funcţia de execuţie, cât şi pentru funcţia de conducere, prin raportul de evaluare va fi acordat un singur punctaj la criteriile „integritate” şi „obligaţia formării profesionale continue”.
ANEXA Nr. 2
Criterii şi indicatori de evaluare a activităţii profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor
Nr. crt. Criteriul Indicatorii pentru notarea criteriului
1. Eficienţa activităţii profesionale Respectarea termenelor de soluționare a lucrărilor
Operativitatea şi celeritatea în soluţionarea lucrărilor repartizate spre soluţionare, în raport cu numărul şi complexitatea acestora
Capacitatea de rezolvare a lucrărilor cu grad de complexitate ridicat Disponibilitatea de rezolvare a lucrărilor în raport cu atribuţiile postului
2. Calitatea activităţii Calitatea redactării lucrărilor: structură coerentă, argumentaţie clară, logică juridică, exprimare corectă şi precisă, capacitate de interpretare şi aplicare a legii, capacitate de sinteză, stil clar şi concis, gândire independentă/critică
Dovada cunoştinţelor juridice, în funcţie de specializarea şi domeniul în care îşi desfăşoară activitatea
Comunicare verbală corectă, clară şi logică
Capacitatea de a accepta erorile sau deficienţele propriei activităţi şi de a răspunde pentru aceasta Modul de îndeplinire a altor activităţi: participarea în diferite comisii, la organizarea unor examene sau concursuri, conferinţe etc.
3 Integritatea Respectarea deontologiei profesionale
Respectarea legii, a normelor şi procedurilor de lucru în activitatea desfăşurată, precum şi a prevederilor legale privind incompatibilităţile, interdicţiile şi conflictul de interese
Sancţiuni disciplinare aplicate, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare
Comportament demn, autocontrol, atitudine respectuoasă faţă de persoanele cu care interacţionează
4. Obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare Cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei, a doctrinei şi a jurisprudenţei în domeniul de activitate Interesul şi disponibilitatea pentru pregătire individuală
Participarea la programe de formare profesională continuă, inclusiv cursuri pentru învăţarea sau aprofundarea unor limbi străine, pentru iniţierea sau aprofundarea cunoştinţelor de operare pe calculator ori la alte forme de perfecţionare profesională (seminare, dezbateri, consultări etc.)
5. Modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale (pentru funcţiile de conducere) Capacitatea de organizare a activităţilor specifice compartimentului, prin repartizarea echilibrată şi echitabilă a sarcinilor de serviciu, ţinând seama şi de specializarea persoanei Autoritatea şi capacitatea de decizie în organizarea activităţilor specifice compartimentului
Capacitatea de monitorizare şi de evaluare a activităţii la nivelul compartimentului
Capacitatea de coordonare şi gestionare a resurselor umane existente la nivelul compartimentului: abilităţi de comunicare, motivarea subordonaţilor, identificarea nevoii de perfecţionare profesională a acestora, obiectivitate şi imparţialitate în aprecierea activităţii subordonaţilor
Atitudinea în relaţiile cu subordonaţii, colegii, petiţionarii, alte instituţii
Abilităţi de mediere, negociere şi soluţionare a conflictelor
21.10.2023 www.pensii.ro