Marea Adunare Națională – MAN

Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii

În vigoare de la 09 iulie 1983 până la 10 martie 1991, fiind abrogat prin Lege 14/1991.

Publicat în Buletinul Oficial nr. 51 din 09 iulie 1983. Formă aplicabilă la 10 martie 1991.

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

În temeiul articolului 57 din Constituția Republicii Socialiste România semnăm și dispunem să fie publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România Legea nr. 2 din 1 iulie 1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii.

PREȘEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

București, 9 iulie 1983.

LEGE cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii

Profundele transformări care au avut loc în dezvoltarea puternică a forțelor de producție, în modernizarea continuă a bazei tehnico-materiale a economiei, îndeosebi în etapa inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, au asigurat condițiile necesare pentru ridicarea pe o treaptă superioară a activității economico-sociale și sporirea continuă a bunăstării materiale și spirituale a întregului popor, țelul suprem al politicii partidului.

S-a adîncit sistemul democrației muncitorești, s-a asigurat participarea nemijlocită a maselor la conducerea economiei, a vieții sociale, a crescut răspunderea colectivelor de oameni ai muncii în stabilirea și realizarea planului, în gospodărirea judicioasă a bunurilor încredințate de societate.

Ținînd seama de stadiul actual al dezvoltării economico-sociale, de cerințele îmbunătățirii mecanismului economico-financiar, de întărirea autoconducerii muncitorești și a cadrului organizatoric al democrației muncitorești, este necesară perfecționarea sistemului de retribuire a muncii și de repartizare a veniturilor, oamenilor muncii, astfel încît să se aplice cu toată hotărîrea principiul socialist de repartiție după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, iar veniturile să fie nemijlocit determinate de munca depusă și de rezultatele muncii.

Oamenii muncii, în calitate de proprietari, producători și beneficiari, poartă întreaga răspundere pentru buna gospodărire a proprietății socialiste a întregului popor, veniturile lor fiind strîns legate de realizarea producției, creșterea productivității muncii și a eficienței economice a întregii activități.

Munca reprezintă o îndatorire de onoare pentru toți membrii societății. Fiecare cetățean are, potrivit Constituției, dreptul și obligația de a desfășura o activitate utilă societății, care să-i asigure mijloacele de existență și de dezvoltare spirituală.

Retribuția și celelalte venituri ale oamenilor muncii reflectă contribuția fiecăruia la realizarea planului de producție, la dezvoltarea producției materiale și spirituale a societății. Nimeni nu poate să primească retribuție și să participe la beneficii dacă nu lucrează. Nimeni nu poate avea venit garantat dacă nu muncește, dacă nu produce potrivit obligațiilor de la locul de muncă.

Veniturile individuale în raport cu producția realizată sînt neplafonate.

În cadrul sistemului de retribuire se aplică ferm principiul retribuției egale la muncă egală, creîndu-se condiții ca, în raport cu munca depusă, să se asigure venituri corespunzătoare pentru toți oamenii muncii.

Pe măsura creșterii producției și productivității muncii, a îmbunătățirii calității produselor, vor spori eficiența economică și rentabilitatea, vor crește și veniturile oamenilor muncii.

În acest scop, pe baza hotărîrii Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român din decembrie 1982 și a Programului aprobat de Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 29-30 iunie 1983, privind aplicarea fermă a principiilor autoconducerii muncitorești și autogestiunii, perfecționarea mecanismului economico-financiar, a sistemului de retribuire a muncii și creșterea retribuției în acest cincinal,

Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Întărirea autoconducerii muncitorești și autogestiunii, a răspunderii oamenilor muncii pentru conducerea unităților și pentru rezultatele obținute, perfecționarea sistemului de retribuire

Art. 1. – Potrivit principiilor autoconducerii muncitorești și autogestiunii economico-financiare, colectivele de oameni ai muncii răspund de păstrarea, valorificarea superioară și dezvoltarea patrimoniului încredințat, în scopul realizării unei eficiențe și rentabilități maxime, care să conducă la acoperirea integrală a cheltuielilor, constituirea fondurilor proprii ale unității, sporirea veniturilor din muncă ale personalului muncitor, participarea într-o măsură cît mai mare la formarea resurselor necesare dezvoltării generale a societății.

Oamenii muncii, în calitate de proprietari ai mijloacelor de producție – bunuri ale întregului popor -, de producători și beneficiari, răspund nemijlocit de conducerea efectivă a fiecărei unități socialiste, de gospodărirea judicioasă și eficientă a tuturor mijloacelor materiale și financiare încredințate din proprietatea socialistă a întregului popor, de rezultatele economice și financiare obținute în realizarea sarcinilor ce le revin din planul național unic de dezvoltare economico-socială.

Art. 2. – Consiliul oamenilor muncii poartă răspunderea directă pentru buna gospodărire și dezvoltarea proprietății socialiste încredințate colectivului de oameni ai muncii din unitate și este obligat să ia măsurile necesare pentru creșterea mai accentuată a productivității muncii, folosirea integrală și intensivă a capacităților de producție, valorificarea superioară a tuturor resurselor materiale, încadrarea strictă în normele de consum și de stoc, utilizarea rațională a forței de muncă, ridicarea permanentă a pregătirii profesionale, aplicarea fermă a prevederilor privind perfecționarea sistemului de retribuire, mobilizarea întregului potențial tehnico-productiv al unității pentru obținerea unor producții sporite, de înaltă calitate, cu cheltuieli cît mai reduse.

Adunarea generală a oamenilor muncii dezbate și adoptă hotărîri cu privire la întreaga activitate economico-financiară de gospodărire și dezvoltare continuă a proprietății socialiste încredințate colectivului de oameni ai muncii, exercită controlul permanent asupra modului în care consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia, personalul de conducere își îndeplinesc sarcinile și acționează pentru înfăptuirea prevederilor de plan.

Art. 3. – Retribuirea întregului personal muncitor se face pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute în muncă.

Munca reprezintă criteriul fundamental de apreciere a contribuției fiecărei persoane la dezvoltarea unității din care face parte și la progresul societății, o necesitate pentru formarea, afirmarea și dezvoltarea multilaterală a personalității umane.

Societatea noastră socialistă asigură dreptul la muncă și creează condițiile necesare ca fiecare să aibă un loc de muncă în domeniul producției materiale, al activităților tehnico-științifice și social-culturale, în raport cu aptitudinile și pregătirea sa și cu necesitățile dezvoltării societății.

Art. 4. – Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, un raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.

Forma de retribuire în acord global se extinde și se generalizează în toate unitățile economice.

Pe lîngă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege.

Art. 5. – Oamenii muncii sînt retribuiți în raport cu munca prestată și rezultatele obținute.

În cazul depășirii producției planificate veniturile cresc în mod corespunzător și nu sînt plafonate.

În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncă retribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.

Art. 6. – Retribuțiile trebuie să fie direct corelate cu creșterea productivității muncii individuale și pe întreaga unitate.

Creșterea productivității muncii trebuie să fie superioară creșterii veniturilor individuale și pe ansamblul unității, în toate ramurile și sectoarele economiei naționale, pentru a se asigura atît fondurile necesare sporirii veniturilor oamenilor muncii, cît și resursele pentru acoperirea cheltuielilor generale ale statului.

Art. 7. – În situația în care nu sînt posibilități de acoperire cu sarcini de producție a întregii capacități de care dispun unitățile, se vor lua măsuri pentru redimensionarea personalului, în concordanța cu condițiile de îndeplinire a sarcinilor de plan.

Organele de conducere colectivă sînt obligate să rețină numai personalul muncitor necesar producției efective și să redistribuie personalul disponibil în alte activități productive, de reparații, întreținere, construcții sau alte activități în unități din cadrul aceleiași centrale, aceluiași minister sau din alte ministere. Acest personal va fi retribuit de unitățile la care își desfășoară activitatea, corespunzător lucrărilor executate, potrivit legii.

Art. 8. – Pentru folosirea judicioasă a forței de muncă din fiecare unitate, toate categoriile de personal, inclusiv personalul de conducere și cel din aparatul funcțional, indiferent de forma de retribuire aplicată, își desfășoară activitatea pe bază de norme și normative de muncă fundamentate științific, stabilite în funcție de parametrii tehnici de funcționare a mașinilor și utilajelor, de cantitatea de muncă necesară, în condiții de organizare superioară a producției și a muncii.

Normele de muncă trebuie să fie astfel fundamentate încît să asigure economisirea muncii vii și realizarea productivității muncii planificate.

Art. 9. – Retribuirea personalului se diferențiază pe ramuri, subramuri și activități, în funcție de importanța lor pentru dezvoltarea economico-socială a țării.

În cadrul ramurilor, subramurilor și activităților, retribuția tarifară se diferențiază pe categorii de încadrare și pe funcții, corespunzător nivelului de calificare și gradului de răspundere cerut de îndeplinirea sarcinilor, precum și condițiilor în care se desfășoară munca.

Coeficienții de ierarhizare a rețelelor de retribuții tarifare pentru muncitorii calificați se stabilesc între 1 și 1,355 la categoria 1 bază și între 1 și 1,905 la categoria maximă bază, potrivit anexei la prezenta lege.

CAPITOLUL II
Extinderea și generalizarea acordului global

Art. 10. – Începînd cu data de 1 septembrie 1983, forma de retribuire în acord global se aplică în mod generalizat în unitățile economice din industrie, construcții-montaj, agricultură, transporturi, cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, proiectare și din alte sectoare.

În acord global se cuprind muncitorii, maiștrii, inginerii, tehnicienii și celelalte categorii de personal, inclusiv personalul de conducere din întreprinderi, fabrici, uzine, secții, ateliere, brigăzi, șantiere, loturi, ferme, echipe și alte forme organizatorice asemănătoare.

Pe lîngă personalul direct productiv, în acord global este cuprins și personalul muncitor din activitățile de reparații și întreținere, sculării, transport intern, depozite, din compartimentele funcționale și din alte sectoare de activitate, care contribuie la realizarea sarcinilor de plan ce revin întreprinderii.

Art. 11. – În cadrul formei de retribuire în acord global, un colectiv de oameni ai muncii se angajează – pe bază de contract ce se încheie cu unitatea și, după caz, cu organul ierarhic superior – să efectueze o anumită lucrare sau să realizeze o anumită cantitate de produse, în condiții de calitate și eficiență stabilite, iar unitatea se obligă să asigure condiții organizatorice și tehnico-materiale corespunzătoare efectuării lucrărilor și să retribuie munca prestată cu suma prevăzută în contract.

În acord global se contractează: în industrie, realizarea unui produs complet sau a unei lucrări ori, după caz, producția fizică planificată; în construcții-montaj, un bloc de locuințe, hală industrială, pod, drum, linie electrică sau alte obiecte complete ori un volum de lucrări; în agricultură, o anumită producție de cereale, legume, carne, lapte sau altele; în alte ramuri sau sectoare de activitate, producția fizică planificată, exprimată în unități specifice, cum ar fi metri forați, tone țiței extras, metri cubi masă lemnoasă în exploatările forestiere, tone transportate.

Art. 12. – Suma retribuțiilor cuvenite personalului retribuit în acord global se stabilește în raport direct cu cantitatea de produse fizice realizate și calitatea acestora, fără a fi limitată, atît în cazul depășirii, cît și în cazul nerealizării sarcinilor de plan.

Veniturile personalului retribuit în acord global cresc pe măsura sporirii productivității muncii individuale și pe total unitate.

În cazul în care sarcinile de producție se realizează cu un număr mai mic de personal ori se obține o producție suplimentară cu același număr de personal, acesta va beneficia, în mod corespunzător, de venituri mai mari.

În situația în care sarcinile de producție sau condițiile prevăzute în contractul de acord global nu se realizează, veniturile personalului muncitor se diminuează în mod corespunzător.

Art. 13. – În raport cu specificul unor ramuri sau activități, în condițiile prevăzute de lege, se aplică formele de retribuire pe bază de cote procentuale, remiză ori tarife. În activitatea de comerț interior, alimentație publică și turism se aplică întregului personal operativ și muncitorilor forma de retribuire în remiză, exprimată prin cote la 10.000, 1.000 sau 100 lei desfacere ori, după caz, prestări de servicii; în întreprinderile de comerț exterior și în compartimentele autorizate să efectueze operațiuni de comerț exterior, personalul este retribuit pe bază de cote aplicate la valoarea exportului și importului, precum și a aportului valutar realizat.

Art. 14. – Pentru personalul tehnic, economic, de altă specialitate și administrativ, precum și pentru celelalte categorii de personal, necuprinse în acord global, se stabilesc sarcini de muncă concrete, pe bază de norme de muncă și normative de personal, precizîndu-se cantitatea și calitatea lucrărilor, termenele de execuție sau alte asemenea obligații, potrivit specificului muncii. Retribuirea acestui personal se face în raport cu realizarea sarcinilor de muncă și a condițiilor stabilite.

Art. 15. – Începînd cu data de 1 septembrie 1983, întregul personal de conducere și de execuție tehnic, economic și de altă specialitate, inclusiv miniștri, din ministerele și celelalte organe centrale și locale, care coordonează activități economice, precum și cel din centralele industriale, este retribuit în funcție de media realizărilor pe ansamblul unităților economice subordonate, în raport cu gradul de îndeplinire a 2-4 indicatori de plan – producția marfă, planul de export, productivitatea muncii, producția netă sau alți indicatori specifici.

CAPITOLUL III
Creșterea părții variabile a retribuției

Art. 16. – În cadrul măsurilor de perfecționare a sistemului de retribuire crește ponderea părții variabile în totalul veniturilor personalului muncitor, obținute din fondul de retribuire planificat, îndeosebi prin creșterea adaosului de acord, a participării la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor, precum și pentru stimularea exportului, a premiilor pentru realizări deosebite, premiilor pentru economii de materiale și forță de muncă și altele.

Partea variabilă a veniturilor personalului va reprezenta, în anul 1985, 25 la sută din fondul de retribuire, iar retribuția tarifară, 75 la sută.

Art. 17. – Începînd cu data de 1 septembrie 1983, în condițiile realizării planului, fondul de participare a oamenilor muncii la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor va reprezenta 4 la sută din fondul de retribuire pe economie.

În cadrul mediei de 4 la sută prevăzută la alin. 1, în unitățile care realizează producție pentru export, precum și în unitățile care livrează subansamble, piese de schimb și alte produse de bază, ce se înglobează în produsele pentru export, se asigură un fond de participare mai mare, diferențiat în raport cu ponderea producției pentru export în totalul producției.

La celelalte unități economice se va asigura, în condițiile realizării sarcinilor de plan, pentru întregul personal un fond de participare la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor, care va reprezenta 3,5 la sută din fondul de retribuire planificat, iar în unitățile miniere și de extracție a țițeiului, 4 la sută.

În cadrul procentelor prevăzute la alin. 1-3, cotele din beneficii pentru constituirea fondului de participare a oamenilor muncii la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor se stabilesc, diferențiat, pe ministere, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.

Participarea la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor se acordă trimestrial, în raport cu beneficiile realizate și în limita a 50 la sută din fondurile planificate pentru aceste perioade. În funcție de rezultatele anuale, se acordă diferența pentru beneficiile realizate în cadrul planului și sumele aferente beneficiilor obținute peste plan.

Art. 18. – Începînd cu data de 1 septembrie 1983, personalul muncitor din instituțiile social-culturale, din aparatul ministerelor și celorlalte organe centrale și locale, precum și din celelalte instituții de stat, va beneficia de premii anuale dintr-un fond de 3-3,5 la sută din fondul de retribuire planificat.

Art. 19. – Începînd cu data de 1 septembrie 1983, cota de constituire a fondului de premiere pentru realizări deosebite obținute de personalul din unitățile economice va fi de 2 la sută din fondul de retribuire planificat.

Art. 20. – Sumele cuvenite personalului muncitor sub formă de participare la beneficii, stimulente pentru export, premii anuale, precum și alte categorii de premii sau recompense, se acordă, în condițiile prevăzute de lege, în raport, cu rezultatele economice obținute și nu sînt plafonate.

Sumele de care poate beneficia personalul de conducere și de administrație, ca participare la beneficii sau premii, se stabilesc cel mult în aceeași proporție cu sumele cuvenite celorlalte categorii de personal din unitate.

Art. 21. – Sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeași unitate se majorează și se acordă în următoarele cote procentuale din retribuția tarifară:

Tranșe de vechime neîntreruptă în aceeași unitate Pentru personalul din toate ramurile și sectoarele de activitate, cu excepția celui prevăzut la lit. B și C Pentru personalul din unitățile din industria minieră care lucrează la suprafață Pentru personalul din unitățile din industria minieră care lucrează în subteran, pentru muncitorii, personalul operativ și mecanicii de locomotivă din unitățile de exploatare a căilor ferate subordonate MTTc, a căror activitate este direct legată de siguranța circulației, pentru docheri, conducători de utilaje portuare și operatori la dană

0

A B C
1-3 ani 3% 4%
3-5 ani 3% 4% 5%
5-10 ani 6% 6% 8%
10-15 ani 9% 9% 11%
15-20 ani 12% 12% 14%
peste 20 ani 15% 15% 18%

Sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeași unitate se acordă în toate sectoarele de activitate și se ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

Personalul muncitor beneficiază de sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeași unitate, în cotele majorate prevăzute la alin. 1, de la data majorării retribuției tarifare în fiecare ramură sau sector de activitate.

CAPITOLUL IV
Majorarea retribuției tarifare

Art. 22. – Începînd cu data de 1 septembrie 1983 se majorează, în mod eșalonat, retribuția tarifară a întregului personal muncitor.

Data de la care se va majora retribuția tarifară în fiecare ramură și activitate se va stabili prin decret al Consiliului de Stat.

În condițiile utilizării complete a timpului de muncă, îndeplinirii normelor de muncă și a planului de producție, odată cu aplicarea majorării retribuției în fiecare ramură sau activitate, retribuția tarifară minimă va fi de 1.500 lei, iar venitul minim, inclusiv drepturile bănești cuprinse în partea variabilă a retribuției, va fi de 1.700 lei, lunar.

Art. 23. – Majorarea retribuției tarifare a muncitorilor se efectuează în condițiile menținerii, pe ansamblu, a ierarhizării retribuțiilor pe ramuri, care corespunde etapei actuale de dezvoltare economico-sociale a țării.

Raportul între retribuția tarifară minimă și retribuția tarifară maximă pe economie va fi în continuare de 1 la 5,52.

CAPITOLUL V
Planificarea și eliberarea fondului de retribuire,

Art. 24. – Fondul de retribuire se stabilește pe unitate de produs sau pe lucrare, pe obiectiv, în funcție de timpul de muncă, de condițiile de calitate și de numărul de personal necesar, pe baza normelor și normativelor elaborate corespunzător nivelului de înzestrare tehnică și tehnologiilor aplicate, în condițiile unei organizări superioare a producției și a muncii.

În fiecare unitate trebuie să se asigure o strictă corelație între fondul de retribuire și producția fizică, producția marfă vîndută și încasată, planul de export, calitatea produselor, consumurile normate de materii prime și materiale, combustibili și energie și alți indicatori calitativi de plan.

Art. 25. – Fondul de retribuire rezultat din însumarea drepturilor individuale ale întregului personal muncitor din unitățile economice, determinate potrivit legii, se eliberează de bănci în limita fondului de retribuire planificat, calculat în funcție de realizarea producției fizice, în strînsă corelare cu creșterea productivității muncii, a planului de export, a valorii producției nete, a producției marfă vîndută și încasată sau a altor indicatori, după caz.

CAPITOLUL VI
Dispoziții finale

Art. 26. – Condițiile de aplicare a formei de retribuire în acord global și a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activități, condițiile de constituire și de repartizare a fondului de participare la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor, precum și condițiile de calculare și eliberare a fondului de retribuire, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

Art. 27. – Consiliul de Miniștri, ministerele, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București sînt obligate să ia măsuri de aplicare întocmai a prevederilor prezentei legi.

Organele prevăzute la alin. 1 și organele de conducere colectivă din fiecare unitate poartă întreaga răspundere pentru modul de aplicare a principiilor socialiste de retribuire, pentru modul de gospodărire și utilizare a fondurilor destinate atît cheltuielilor de producție, cît și celor de consum.

Art. 28. – Orice dispoziții contrare prezentei legi se abrogă.

Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Națională în ședința din 1 iulie 1983.

 

Președintele
Marii Adunări Naționale,
NICOLAE GIOSAN

 București, 1 iulie 1983.

Nr. 2.

ANEXĂ

Ierarhizarea retribuțiilor tarifare la categoria 1 și la categoria maximă nivel de bază pentru muncitorii calificați

Nr. crt. Rețeaua și nivelul Coeficient de ierarhizare
Categoria 1 bază Categoria maximă bază
1. Mine subteran A 1,355 1,905
2. Exploatări la zi de cărbune și minereuri cu utilaje grele 1,295 1,630
3. Construcții de aeronave și motoare de aeronave 1,285 1,615
4. Mine subteran B 1,210 1,755
5. Cocsificarea cărbunilor 1,210 1,685
6. Foraj sonde țiței și gaze 1,210 1,630
7. Mine subteran C 1,175 1,590
8. Siderurgie A; Construcții de mașini A0 acord 1,160 1,540
9. Mine suprafață A 1,150 1,280
10. Tăbăcărie 1,130 1,275
11. Construcții de mașini A acord și A0 regie 1,125 1,415
12. Siderurgie B; metalurgie neferoasă 1,125 1,445
13. Foraj cu sondeze pentru cercetare geologică 1,125 1,385
14. Ciment 1,125 1,285
15. Construcții A acord 1,110 1,375
16. Poligrafie A0 1,110 1,480
17. Sticlă 1,105 1,385
18. Construcții de mașini A regie și B acord; mecanici agricoli 1,105 1,360
19. Construcții B acord 1,105 1,330
20. Chimie A0 1,105 1,355
21. Transporturi auto (șoferi) 1,095 1,310
22. Poligrafie B0 1,095 1,410
23. Mine suprafață B 1,090 1,205
24. Chimie A 1,090 1,350
25. Petrol A 1,090 1,260
26. Prelucrare cauciuc 1,080 1,210
27. Construcții de mașini B regie 1,070 1,290
28. Energie electrică A 1,070 1,310
29. Poligrafie A 1,065 1,335
30. Mine suprafață C; cariere-balastiere 1,055 1,165
31. Confecții piele 1,055 1,165
32. Chimie B; petrol B; zahăr-ulei 1,050 1,210
33. Energie electrică B 1,050 1,275
34. Construcții B regie 1,050 1,215
35. Poligrafie B 1,050 1,275
36. Textile 1,050 1,200
37. Materiale de construcții A; materiale refractare 1,050 1,150
38. Agricultură
– sector zootehnic 1,040 1,165
– sector vegetal 1,040 1,095
39. Energie electrică C 1,040 1,235
40. Prelucrare lemn A acord; exploatări forestiere A 1,030 1,175
41. Alimentară A 1,030 1,135
42. Prelucrare lemn A regie și B acord 1,015 1,160
43. Gospodărie comunală A; alimentară B 1,015 1,100
44. Prelucrare lemn B regie 1,000 1,135
45. Materiale de construcții B; gospodărie comunală B; alimentară C 1,000 1,090
46. 47. Exploatări forestiere B; industria locală Silvicultură 1,000 1,000 1,135 1,000

www.pensii.ro – Legislația pensiilor

Lasă un comentariu