LEGE nr. 27 din 28 decembrie 1966 (*republicată*) privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară

EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAŢIONALA

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 17-18 din 1 februarie 1969

În Republica Socialistă România oamenii muncii au dreptul la asigurarea materială în caz de batrinete sau incapacitate de muncă, drept garantat de Constituţie.
Dezvoltarea permanenta şi în ritm susţinut a economiei naţionale şi, pe aceasta baza, sporirea an de an a venitului naţional, fac posibila ridicarea continua a bunastarii oamenilor muncii – scopul fundamental al politicii Partidului Comunist Roman.
Consecvent acestei politici, Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman a hotărît şi creşterea veniturilor tuturor pensionarilor, hotărîre care face necesară îmbunătăţirea actualului sistem de pensionare. Regimul de pensionare îmbunătăţită constituie unul din elementele însemnate ale sistemului general de cointeresare materială, un factor stimulativ în producţia bunurilor materiale şi spirituale ale societăţii noastre, asigurind angajaţilor perspectiva obţinerii la pensionare a unor venituri corespunzătoare, pe măsura contribuţiei aduse la dezvoltarea şi propăşirea patriei.
În acest scop, Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România hotărăşte:


Titlul I -PENSII DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT


Capitolul I Dispoziţii generale

Articolul 1

Au drept la pensie de asigurări sociale de stat:
a) angajaţii;
b) cei care au devenit invalizi în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare ori sarcinilor de stat sau obşteşti;
c) studenţii şi elevii deveniti invalizi în timpul şi din cauza efectuării practicii profesionale;
d) urmaşii celor prevăzuţi mai sus.


Articolul 2

Categoriile de pensii sînt:
a) pentru limita de vîrsta;
b) de invaliditate;
c) de urmaş.


Articolul 3

Pensionării, precum şi membrii lor de familie, au drept la asistenţa medicală, medicamente, materiale sanitare, asistenţa socială, ajutoare în caz de deces şi la alte drepturi, în conformitate cu normele legale în vigoare.


Articolul 4

Fondurile necesare plăţii pensiilor, a ajutorului social şi a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor şi membrilor lor de familie se realizează din contribuţiile întreprinderilor, instituţiilor, altor organizaţii şi ale persoanelor fizice care angajează, precum şi din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reţinere din salariu.


Articolul 5

Pentru stabilirea cuantumului pensiei se iau în considerare, după felul pensiei, următoarele elemente:
a) vechimea în munca;
b) salariul tarifar de încadrare;
c) gradul de invaliditate şi cauza care a provocat invaliditatea;
d) condiţiile de la locul de muncă.


Articolul 6

(1) Locurile de muncă, după condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea, se împart în trei grupe în raport cu influenţa factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizica şi neuropsihica sau periculozitatea, după cum urmează:
– grupa I de muncă, în care se încadrează locurile de muncă cu condiţii foarte vătămătoare, foarte grele sau foarte periculoase;
– grupa a II-a de muncă, în care se încadrează locurile de muncă cu condiţii vătămătoare, grele sau periculoase;
– grupa a III-a de muncă, în care se încadrează celelalte locuri de muncă.
(2) Stabilirea locurilor de muncă care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face pe baza criteriilor şi de către organele prevăzute prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
(3) Pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupele I şi II se acordă următoarele sporuri de vechime în munca:
a) 6 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa I;
b) 3 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a.


Capitolul II Pensia pentru limita de vîrsta

Articolul 7

Pensia integrală pentru limita de vîrsta se acordă angajaţilor care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a III-a, cel puţin 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile după cum urmează:
a) la cererea unităţii, după împlinirea virstei de 62 ani, bărbaţii şi 57 ani, femeile; pentru profesorii şi conferentiarii din învăţămîntul superior, precum şi pentru directorii, directorii adjuncţi ştiinţifici, secretarii ştiinţifici, şefii de secţie şi şefii de sector-laborator din cercetarea ştiinţifică, după împlinirea virstei de 65 ani bărbaţii şi 60 ani femeile;
b) la cererea celui îndreptăţit, a tutorelui sau a curatorului sau, după împlinirea virstei de 60 ani, bărbaţii şi 55 ani, femeile.


Articolul 8

(1) Pentru angajaţii care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I şi II şi au vechimea în munca de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, virstele de pensionare prevăzute la art. 7 se reduc cu cîte:
a) 6 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă din grupa I;
b) 3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a.
(2) Virstele de pensionare se reduc numai cu ani întregi, fără a putea fi mai mici de 50 ani.


Articolul 9

Angajaţii fără capacitate vizuala au drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta, dacă au împlinit vîrsta de 50 ani, bărbaţii, cu o vechime în munca de cel puţin 15 ani şi 45 ani, femeile, cu o vechime în munca de cel puţin 10 ani.


Articolul 10

(1) Virstele de pensionare prevăzute la art. 7, art. 8 şi art. 9, pentru femei, se reduc cu:
a) un an, pentru cele care au născut 3 copii şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani;
b) doi ani, pentru cele care au născut 4 copii şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani;
c) trei ani, pentru cele care au născut 5 copii sau mai mulţi şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani.
(2) Pensionarea la limitele de vîrsta astfel reduse se face numai la cererea angajatei.


Articolul 11

(1) Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă are drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta la împlinirea virstei de 50 ani, dacă are o vechime în munca de cel puţin 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, în calitate de personal navigant.
(2) Vechimea în munca în calitate de personal navigant profesionist din aeronautica civilă se stabileşte în raport de funcţia îndeplinită, numărul orelor de zbor şi tipul de aeronava.
(3) Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă care are vechimea în munca, în aceasta calitate, cerută pentru acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta, dar nu a împlinit vîrsta de 50 ani şi este oprit de organele competente sa mai exercite funcţii la bordul aeronavelor, deoarece nu mai corespunde din punct de vedere psihofizic, are drept la o pensie tranzitorie în cuantumul pensiei de invaliditate de gradul III, cauzată de boala obişnuită.
(4) Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri se vor stabili funcţiile de personal navigant din aeronautica civilă, modul de calculare a vechimii în munca în aceste funcţii şi a pensiei.


CRITERIILE DE INCADRARE IN GRUPE DE MUNCĂPENTRU LEGEA 27/1966



Articolul 12

(1) Personalul artistic din instituţiile artistice care are o vechime efectivă în profesie de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, are drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta la împlinirea virstelor ce se vor fixa prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, în raport de funcţiile stabilite, dar nu mai puţin de 50 ani, bărbaţii şi 45 ani, femeile.
(2) Funcţiile de personal artistic, instituţiile de arta, modul de calculare a vechimii în munca şi a pensiei, se vor stabili, de asemenea, prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.


Articolul 13

(1) Pensia integrală pentru limita de vîrsta se stabileşte în procente din salariul tarifar, la împlinirea vechimii minime, după cum urmează:

SALARIUL TARIFAR (Lei) Pentru locurile de muncă cu condiții: foarte vătămătoare, foarte grele sau foarte periculoase  (Grupa I) Pentru locurile de muncă cu condiții: vătămătoare, grele sau periculoase  (Grupa iI) Pentru celelalte condiții de muncă ( Grupa III)
Pensia în procente din salariul tarifar (%) Cuantumul minim al pensiei (lei) Pensia în procente din salariul tarifar (%) Cuantumul minim al pensiei (lei) Pensia în procente din salariul tarifar (%) Cuantumul minim al pensiei (lei)
pînă la 800 100 …. 95 …. 90
801-900 95 800 90 760 85 720
901-1200 90 855 85 810 80 765
1201-1600 85 1080 80 1020 75 960
1601-2000 80 1360 75 1280 70 1200
2001-2800 75 1600 70 1500 65 1400
2801- 70 2000 65 1960 60 1820

(2) Pentru cei care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I şi II, procentele de mai sus se aplică dacă angajaţii au lucrat efectiv, în acele locuri, cel puţin 20 ani.
(3) Dacă angajaţii din grupele I şi II de muncă au o vechime mai mica de 20 ani în grupa respectiva, pensia se va calcula prin aplicarea procentelor de la grupa a III-a de muncă, acordindu-se următoarele sporuri procentuale, proporţional cu anii munciti în grupa I şi a II-a:
– 0,5 la suta din salariul tarifar pentru fiecare an lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa I;
– 0,25 la suta din salariul tarifar pentru fiecare an lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a.
(4) Pentru fiecare an de vechime peste vechimea minima necesară obţinerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta aplicat la salariul tarifar.


Articolul 14

(1) Angajaţii care nu îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute pentru obţinerea pensiei integrale pentru limita de vîrsta au drept la pensie, la împlinirea virstelor de 62 ani, bărbaţii şi 57 ani, femeile, dacă au cel puţin 10 ani vechime în munca.
(2) Pensia se calculează proporţional cu numărul anilor de muncă.


Capitolul III Pensia de invaliditate

Articolul 15

(1) Au drept la pensie de invaliditate cei care au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă.
(2) Pensia de invaliditate se acordă la cererea celui îndreptăţit, a tutorelui sau a curatorului sau.
(3) Invaliditatile care dau drept la pensie sînt de trei grade, în raport cu incapacitatea de muncă şi anume:
a) invaliditatea de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi nevoia de îngrijire şi supraveghere a invalidului de către altă persoană;
b) invaliditatea de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se servi fără ajutorul altei persoane;
c) invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea parţială a capacităţii de muncă.


Articolul 16

După cauzele care provoacă invaliditatea, pensia de invaliditate este de doua feluri:
a) pensia de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională;
b) pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obişnuită.


Articolul 17

Pensia de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională se acordă fără a se cere îndeplinirea vreunei condiţii de vechime în munca:
a) angajaţilor;
b) celor care îndeplinesc obligaţii militare;
c) studenţilor şi elevilor care fac practica profesională;
d) celor care îndeplinesc sarcini de stat sau obşteşti.


Articolul 18

(1) Prin accident de muncă, în înţelesul prezentei legi, se înţelege vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională, care provoacă invaliditate ori deces, survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, sarcinilor de stat sau obşteşti ori practicii profesionale.
(2) Accidentul survenit în timpul deplasarii de la domiciliu spre locul de muncă şi de la locul de muncă spre domiciliu se asimilează, în sensul prezentei legi, cu accidentul de muncă, dacă s-a produs în perioada necesară pentru deplasare.
(3) Se asimilează, de asemenea, cu accidentul de muncă, în ce priveşte dreptul la pensie, accidentul survenit în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare.
(4) Prevederile alin. 2 se aplică, în mod corespunzător, şi celor care îndeplinesc obligaţii militare, sarcini de stat sau obşteşti ori efectuează practica profesională.


Articolul 19

(1) Se considera boli profesionale acelea care sînt cauzate de condiţiile în care s-au desfăşurat anumite munci.
(2) Bolile profesionale se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.


Articolul 20

Pensia se acordă şi în cazul în care invaliditatea s-a ivit ulterior accidentului de muncă sau imbolnavirii profesionale, dacă se constată că invaliditatea este consecinţa accidentului de muncă sau a bolii profesionale.


Articolul 21

(1) Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională se stabileşte, pentru angajaţi, în procente din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate şi grupa de muncă, astfel:
a) pentru gradul I de invaliditate:

Grupele I şi II de muncă

Salariul tarifar (lei)

 

 Pensia în procente

din salariul tarifar

Cuantumul minim

al pensiei (lei)

pînă la        1.000

de la 1.001 la 1.100

”   1.101  ” 1.200

”   1.201  ” 1.600

”   1.601  ” 2.000

”   2.001  ” 2.500

”   2.501  ” 3.000

peste          3.000

         95

90

85

80

75

70

65

60

       –

950

990

1.020

1.280

1.500

1.750

1.950

Grupa III de muncă

Salariul tarifar (lei)

 

 Pensia în procente

din salariul tarifar

Cuantumul minim

al pensiei (lei)

pînă la          800

de la   801 la   900

”     901  ” 1.000

”   1.001  ” 1.100

”   1.101  ” 1.200

”   1.201  ” 1.600

”   1.601  ” 2.000

”   2.001  ” 2.500

”   2.501  ” 3.000

peste          3.000

         95

90

85

80

75

70

65

60

55

50

       –

760

810

850

880

900

1.120

1.300

1.500

1.650

 
b) pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia stabilită pentru gradul I;
c) pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia stabilită pentru gradul I.
(2) Pentru cei prevăzuţi la art. 17 lit. b, c şi d, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat, cuantumul pensiei este cel stabilit prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.


Articolul 22

(1) Pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obişnuită se acordă angajaţilor.
(2) De asemenea, se acordă pensie de invaliditate cauzată de boala obişnuită celor care îndeplinesc obligaţii militare.


Articolul 23

(1) Pensia de invaliditate prevăzută la art. 22 se acordă celor care îndeplinesc obligaţii militare indiferent de vechimea în munca, iar angajaţilor dacă au, la data ivirii invaliditatii, vechimea în munca în raport de vîrsta arătată în tabelul următor:

varsta la data invirii invalidității(ani) Vechimea minimă în muncă
BĂRBAȚI FEMEI Angajați după absolvirea studiilor superioare
pînă la 20 de ani 1 1
de la 20 la 22 2 1
de la 22 la 25 3 2 1
de la 25 la 30 6 4
de la 30 la 35 9 6 4
de la 35 la 40 12 9 7
de la 40 la 45 14 11 9
de la 45 la 50 16 13 11
de la 50 la 55 18 15 13
de la 55 la 60 20 16 15
peste 60 de ani 22 17 17


(2) Pentru angajaţii bolnavi de tuberculoza nu se cere îndeplinirea vreunei condiţii de vechime în munca.
(3) Pensia se acordă numai dacă invaliditatea a survenit în timpul activităţii salariale sau îndeplinirii obligaţiilor militare, precum şi în termen de 90 zile de la încetarea activităţii salariate sau a obligaţiilor militare, în acest din urmă caz numai dacă cei în cauza au avut calitatea de angajat înainte de îndeplinirea obligaţiilor militare.
(4) Pensia se acordă şi în cazul cînd invaliditatea s-a ivit în termen de un, an de la încetarea activităţii salariate sau a obligaţiilor militare – pentru cei care au avut mai înainte calitatea de angajat – dacă invaliditatea este o consecinţa a unei boli contractate ori a unui accident survenit în timpul activităţii salariale sau a îndeplinirii obligaţiilor militare.


Articolul 24

(1) Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obişnuită, pentru angajaţii care au vechimea prevăzută de art. 23, se stabileşte în procente de baza din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate, astfel:

    a) pentru gradul I de invaliditate:
Salariul tarifar (lei) Pensia în procente de baza din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei la procentul de baza (lei)
pînă la 800

de la 801 la 900

901  la 1.200

1.201 la  1.600

1.601 la  2.000

2.001 la 2.500

2.501 la 3.000

peste 3.000

60

55

50

45

40

35

30

25

480

495

600

720

800

875

900


Pentru fiecare an de vechime în munca, pînă la vechimea minima necesară la pensia integrală pentru limita de vîrsta, se acordă un procent suplimentar de 1 la suta din salariul tarifar; pentru fiecare an care depăşeşte aceasta vechime minima se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar;
b) pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia de invaliditate de gradul I;
c) pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia de invaliditate de gradul I.
(2) Pentru cei prevăzuţi la art. 22 alin. 2, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat, cuantumul pensiei este cel stabilit prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
(3) Pentru angajaţii bolnavi de tuberculoza cuantumul pensiei se stabileşte potrivit art. 21.


Articolul 25

(1) Au drept la pensie de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obişnuită şi cei care au o vechime mai mica decît aceea prevăzută la art. 23, dar nu mai puţin de 1/2 din aceasta vechime.
(2) Pensia se calculează conform art. 24 din cuantumul astfel stabilit se acordă pensia corespunzătoare vechimii avute în raport cu aceea cerută de art. 23.


Articolul 26

(1) Pensionării de invaliditate de gradul I au dreptul, în afară de pensie, la o indemnizaţie pentru îngrijire de 300 lei lunar.
(2) De indemnizaţia prevăzută la alineatul precedent beneficiază şi cei care, avînd o invaliditate de gradul I, primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta.


Articolul 27

(1) Pensionării de invaliditate sînt supuşi revizuirii medicale periodice, în ceea ce priveşte capacitatea lor de muncă, cu excepţia celor care:
a) prezintă invaliditati ireversibile;
b) au împlinit vîrsta de 55 ani, bărbaţii şi 50 ani, femeile;
c) au împlinit vîrsta cerută pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta, dacă pensionarea acestora se face la virste mai mici decît 55 ani, bărbaţii şi 50 ani femeile.
(2) Pensionării de invaliditate pot cere revizuirea medicală ori de cîte ori starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau s-a agravat.


Articolul 28*)

(1) Invalizii de gradul I, care au vechimea în munca necesară pentru obţinerea pensiei pentru limita de vîrsta, au dreptul la cuantumul acesteia, chiar dacă nu au împlinit vîrsta cerută pentru obţinerea unei asemenea pensii.
(2) De dispoziţiile alineatului 1 beneficiază atît cei care au calitatea de pensionari de invaliditate, cît şi cei care solicită înscrierea la pensie.
(3) Pensionării de invaliditate care primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta, rămîn supuşi revizuirii medicale, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 27 alin. 1.
(4) Cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta se acordă din oficiu, ori de cîte ori acesta este mai avantajos.
———- Notă *) Potrivit art. V alin. 2 din Decretul nr. 970/1968, pensionării de invaliditate înscrişi la pensie pînă la 23 octombrie 1988 – data intrării în vigoare a Decretului nr. 970/1968 – care primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta, vor beneficia în continuare de acest cuantum şi în cazul schimbării gradului de invaliditate, cu excepţia celor ce sînt trecuţi în gradul III şi care nu au vechimea necesară obţinerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta sau care avînd aceasta vechime, sînt revizuibili.


Capitolul IV Pensia de urmaş


Articolul 29

(1) Au drept la pensie de urmaş membrii de familie şi anume: copiii, sotia, soţul, părinţii, fraţii şi surorile, în condiţiile prevăzute pentru fiecare în parte.
(2) Membrii de familie au drept la pensie de urmaş numai dacă cel decedat era pensionar sau dacă, la data decesului, îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.
(3) Dacă cel decedat nu era pensionar, dar îndeplinea condiţiile de vechime în munca prevăzute pentru acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta, membrii de familie au drept la pensie de urmaş, indiferent de data cînd a survenit decesul susţinătorului.
(4) Pensia de urmaş se acordă la cererea celui îndreptăţit, a părintelui, tutorelui sau curatorului sau.


Articolul 30

(1) Copiii au drept la pensie de urmaş:
a) pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani;
b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad, înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.
(2) În cazul decesului unuia dintre părinţi, copiii au drept la pensie de urmaş, chiar dacă părintele rămas în viaţa se afla în munca.


Articolul 31

(1) Sotia sau soţul are drept la pensie de urmaş, dacă:
a) a împlinit vîrsta de 55 ani, sotia şi 60 ani, soţul, pe tot timpul vieţii;
b) la data decesului unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor are unul sau mai mulţi copii, pînă cînd copiii împlinesc vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani, ori pînă la căsătoria sau decesul lor înainte de împlinirea acestor virste;
c) se afla în stare de invaliditate, de orice grad, pe toată durata invaliditatii.
(2) De asemenea, sotia are drept la pensie de urmaş, pe tot timpul vieţii, dacă:
a) a împlinit vîrsta de 50 ani şi a născut, pînă la data decesului susţinătorului, 5 sau mai mulţi copii;
b) a împlinit vîrsta de 50 ani şi are cel puţin 20 ani de căsătorie cu soţul decedat; dacă are între 15 şi 20 ani de căsătorie, are drept la pensie la împlinirea aceleiaşi virste, însă pensia se calculează proporţional cu anii de căsătorie.
(3) Sotia sau soţul are drept la pensie de urmaş dacă la data cererii de pensie nu este încadrat în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.
(4) Sotia sau soţul care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în alin. 1 şi 2 are drept la pensie de urmaş pînă la încadrarea în munca, dar nu mai mult de 6 luni de la decesul susţinătorului.


Articolul 32

(1) Părintele are drept la pensie de urmaş, dacă:
a) a împlinit vîrsta de 60 ani, tatăl, sau 55 ani, mama, pe tot timpul vieţii;
b) a devenit invalid de orice grad, pe toată durata invaliditatii.
(2) Părinţii au drept la pensie de urmaş, dacă la data cererii nu sînt încadraţi în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.


Articolul 33

(1) Fraţii şi surorile au drept la pensie de urmaş:
a) pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani;
b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.
(2) Fraţii şi surorile au drept la pensie de urmaş, dacă la data cererii de pensie sînt orfani de ambii părinţi. În cazul ca au părinţi în viaţa, pensia se acordă numai dacă aceştia nu primesc pensie, nu sînt încadraţi în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.


Articolul 34

(1) În cazul cînd sotia sau soţul supravieţuitor ori unul din părinţii decedatului nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 31 sau 32, beneficiază de pensie de urmaş, pe tot timpul cît nu sînt încadraţi în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu; dacă vreuna din aceste persoane îngrijeşte unul sau mai mulţi copii, fraţi sau surori ai decedatului, care nu au împlinit vîrsta de 16 ani, pînă la împlinirea acestei virste ori pînă la căsătoria sau decesul lor, intervenite înainte de împlinirea virstei menţionate mai sus.
(2) Prevederile alin. 1 se aplică soţului supravieţuitor numai în cazul în care acesta îngrijeşte unul sau mai mulţi copii din alta căsătorie ori fraţi sau surori ai soţului decedat.


Articolul 35

(1) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte luindu-se ca baza de calcul:
a) pensia susţinătorului decedat, dacă era pensionar. În cazul cînd cel decedat era pensionar de invaliditate de gradul II sau III, se va lua ca baza de calcul pensia de invaliditate de gradul I, diferenţiată după cauza care a determinat înscrierea la pensie a susţinătorului decedat;
b) pensia pentru limita de vîrsta ce s-ar fi cuvenit susţinătorului decedat;
c) pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate ce s-ar fi cuvenit celui decedat, diferenţiată după cauza care a provocat decesul.
(2) În cazul cînd celui decedat i se cuvenea sau i s-ar fi cuvenit mai multe pensii din cele prevăzute la alin. 1, se va lua ca baza de calcul, din oficiu, pensia cea mai avantajoasă.
(3) Pentru stabilirea pensiei de urmaş cuvenită copiilor orfani de ambii părinţi se vor lua ca baza de calcul pensiile cumulate ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinţilor decedati. În acest caz se vor lua în considerare pensiile cele mai avantajoase ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinţilor, după normele prevăzute la alin. 1 şi 2.
(4) Asupra bazei de calcul se aplică unul din următoarele procente:

Procente Numărul urmaşilor cu drept de pensie
100

75

50

pentru 3 sau mai mulţi

pentru 2

pentru 1



Capitolul V Ajutorul social


Articolul 36

(1) Angajaţii care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii şi sînt lipsiţi de mijloace proprii de existenta au drept la ajutor social, ce se plăteşte din fondul de asigurări sociale de stat, dacă se încadrează în una din următoarele situaţii:
a) sînt în vîrsta de 62 ani, bărbaţii şi 57 ani, femeile, şi au o vechime de cel puţin 5 ani efectiv lucrati;
b) sînt invalizi de orice grad, în urma unei boli obişnuite sau a unui accident în afară de muncă, şi au lucrat efectiv cel puţin 1/4 din vechimea prevăzută la art. 23, necesară pentru acordarea pensiei de invaliditate.
(2) Soţul supravieţuitor şi copiii unui beneficiar de ajutor social decedat au dreptul la ajutor social de urmaş, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru acordarea pensiei de urmaş şi sînt lipsiţi de mijloace proprii de existenta.
(3) Prin mijloace proprii de existenta se înţelege realizarea unor venituri lunare, egale cu cuantumul ajutorului social pentru categoria respectiva, sau mai mari.


Articolul 37

Cei care primesc ajutor social, precum şi membrii lor de familie, beneficiază de drepturile prevăzute de art. 3.


Articolul 38

Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri se va stabili cuantumul ajutorului social şi se vor putea acorda asemenea ajutoare şi altor persoane sau categorii de persoane, lipsite de mijloace de existenta.


Capitolul VI Vechimea în munca


Articolul 39

(1) Vechime în munca se considera perioada cît o persoană a activat în calitate de angajat, indiferent de felul contractului de muncă şi de modul de remunerare a muncii, situaţiile prevăzute în Codul muncii ca fiind vechime sau vechime neîntreruptă în munca, perioadele de prizonierat, de persecutie rasială sau alte perioade stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri în care o persoană a desfăşurat o activitate sau, datorită unor cauze ce nu le putea inlatura, a fost împiedicată de a o desfăşura.
(2) Pentru angajaţii care prestează munca mai puţin de o norma întreaga, vechimea în munca se ia în considerare proporţional cu norma întreaga.
(3) Timpul cît angajatele care, potrivit legii, au fost încadrate în funcţii cu jumătate de norma, pentru a creşte copii pînă la vîrsta de 7 ani, se considera la vechimea în munca timp lucrat cu norma întreaga.
(4) Pentru cei care lucrează mai mult de o norma, se considera vechime în munca timpul corespunzător unei norme întregi.


Articolul 40

(1) Timpul lucrat în străinătate de un cetăţean străin se considera vechime în munca numai pe baza convenţiilor încheiate între Republica Socialistă România şi statul respectiv, în condiţiile stabilite de aceste convenţii.
(2) Convenţiile referitoare la problemele de prevederi sociale, încheiate de statul român cu alte state, vor fi aplicate în mod corespunzător de toate sectoarele de activitate cu sisteme proprii de asigurări şi pensii.


Capitolul VII Salariul tarifar


Articolul 41

(1) Salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 10 ani premergatori încetării activităţii salariate.
(2) Pentru angajaţii care au lucrat cel puţin 10 ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupele I şi II, salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 15 ani premergatori încetării activităţii salariate.
(3) Dacă în ultimii 10 ani, respectiv 15 ani, angajatul a lucrat mai puţin de 5 ani, baza de calcul a pensiei este media salariilor tarifare lunare din perioada în care a lucrat.
(4) Pentru perioadele de activitate anterioare datei de 1 august 1959, ce se iau în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei, vor fi folosite salariile avute în vedere la recalcularea pensiilor conform Decretului nr. 292/1959.


Articolul 42

(1) Media salariilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza:
a) salariului tarifar lunar de încadrare, pentru cei retribuiţi cu luna;
b) salariului tarifar de încadrare, corespunzător la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora;
c) salariului tarifar de calcul, pentru cei retribuiţi cu cota procentuală;
d) salariului la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, pentru cei angajaţi la persoane fizice.
(2) Pentru angajaţii care cumulează doua funcţii, la stabilirea mediei salariilor tarifare lunare se ia în considerare salariul tarifar al funcţiei de baza, iar pentru cei care sînt încadraţi în posturi cu o jumătate de norma, salariul tarifar de încadrare corespunzător normei întregi. Angajaţii care cumulează doua norme întregi de muncă pot opta pentru salariul cel mai avantajos.
(3) În salariul tarifar se cuprind orice sume care se includ, potrivit dispoziţiilor legale, în acest salariu.


Capitolul VIII Stabilirea pensiilor şi ajutoarelor sociale


Articolul 43

(1) Stabilirea pensiei şi ajutorului social se face prin decizii date de către organele de pensii din cadrul direcţiilor sau oficiilor pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale.
(2) Împotriva deciziilor date de organele prevăzute la alin. 1 se poate face contestaţie, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisiile de contestaţie de pe lîngă direcţiile pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale.
(3) Deciziile organelor de pensii, arătate la alin. 1 necontestate în termen, precum şi cele ale comisiilor de contestaţie, sînt definitive.


Articolul 44

Deciziile organelor de pensii, ale comisiilor de contestaţie, rămase definitive, pot fi revizuite de către acestea ori de cîte ori se constata erori.


Articolul 45

(1) Comisiile de contestaţie se numesc prin decizie a comitetului executiv al consiliului popular judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti şi vor avea următoarea componenta:
– un judecător desemnat de către preşedintele tribunalului judeţean, respectiv al Tribunalului municipiului Bucureşti, ca preşedinte;
– un delegat al direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, ca membru;
– un delegat sindical desemnat de către organul sindical judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, ca membru.
(2) Preşedintele şi membrii comisiei vor avea cîte un supleant, numit în aceleaşi condiţii.


Articolul 46

(1) În cazul cînd o persoană a lucrat în mai multe sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări şi pensii, i se va stabili pensie sau ajutor social pentru limita de vîrsta în cadrul asigurărilor sociale de stat, luindu-se în considerare perioadele cît a lucrat în aceste sectoare, numai dacă cea mai mare parte din perioada de activitate pe care o are a lucrat efectiv ca angajat. Perioadele de timp cît a lucrat în alte sectoare de activitate se iau în considerare dacă ele se recunosc ca vechime în munca pentru acordarea unui drept de pensie de către acele sectoare.
Personalul cultelor va fi înscris la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, dacă a încetat activitatea pînă la 1 ianuarie 1959 sau dacă, continuind activitatea şi după această dată, a lucrat în ultima perioadă ca angajat cuprins în sectorul asigurărilor sociale de stat. Timpul cît o persoană a lucrat ca membru în cooperativele agricole de producţie nu poate fi folosit pentru obţinerea unui drept de pensie sau ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat, ori pentru recalcularea pensiei în acest sector.
(2) Vechimea în munca avută în calitate de angajat va fi luată în considerare de fiecare dintre sectoarele de activitate respective cu sisteme proprii de asigurări şi pensii, cu excepţia sectorului cooperaţiei agricole de producţie.
(3) În cazul cînd nu este îndeplinită condiţia prevăzută la alin. 1 pentru stabilirea dreptului în cadrul asigurărilor sociale de stat şi cel în cauza optează pentru pensie în cadrul acestui sector, i se va putea stabili pensia numai pe baza vechimii avute ca angajat, fără a se lua în considerare şi activitatea prestată în alte sectoare.
(4) Pensia de invaliditate şi ajutorul social de invaliditate se acordă de sectorul de activitate în care s-a produs invaliditatea.
(5) În cazul cînd părinţii au lucrat în sectoare diferite, cu sisteme proprii de asigurări şi pensii, copiii orfani de ambii părinţi vor primi pensie de urmaş, în condiţiile legii, de la ambele sectoare.


Articolul 47

(1) Încadrarea în grade de invaliditate se face prin decizii date de către comisiile de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
(2) Împotriva deciziilor date de comisiile prevăzute la alin. 1 se poate face contestaţie, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisiile judeţene de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
(3) Normele de organizare şi funcţionare a comisiilor prevăzute la alin. 1 se stabilesc de Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Sănătăţii.


Articolul 48

Pensia, ajutorul social şi orice alte sume stabilite, cuvenite pensionarului sau beneficiarului de ajutor social, rămase neplătite, se prescriu în termen de 12 luni de la data cînd trebuiau să fie achitate.


Articolul 49

(1) Sumele plătite fără temei cu titlu de pensie, ajutor social sau alte drepturi aferente, se recuperează de la cei care le-au primit.
(2) În cazul în care sumele plătite fără temei nu pot fi recuperate de la aceştia, angajaţii care se fac vinovaţi de producerea daunei vor fi ţinuţi răspunzători, potrivit dispoziţiilor Codului muncii.
(3) Recuperarea de la pensionari sau beneficiari de ajutor social a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organele de pensii, care constituie titlu executoriu. Decizia se comunică celui în cauza şi poate fi atacată în condiţiile art. 43 şi 44, contestaţia suspendind executarea pînă la soluţionarea ei definitivă.
(4) Dreptul de a se cere restituirea sumelor plătite fără temei pensionarilor şi beneficiarilor de ajutor social se prescrie în termen de 12 luni de la data efectuării plăţii.
(5) În caz de deces al pensionarului sau beneficiarului de ajutor social, sumele rămase nerecuperate nu se mai urmăresc.


Capitolul IX Transformarea şi recalcularea pensiilor


Articolul 50

(1) Pensia pentru limita de vîrsta a unui pensionar, care continua activitatea şi care devine invalid ca urmare a unui accident de muncă, unei boli profesionale sau tuberculozei poate fi transformata, la cererea pensionarului, în pensie de invaliditate cauzată de accident de muncă, boala profesională sau tuberculoza.
(2) Pensionării de invaliditate de orice grad pot cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, dacă îndeplinesc condiţiile de vechime în munca şi de vîrsta, prevăzute de lege, pentru acordarea unei pensii pentru limita de vîrsta.


Articolul 51

(1) Pensionarul care rămîne sau se reincadreaza în munca după pensionare are dreptul sa i se recalculeze pensia, luindu-se în considerare şi timpul muncit după stabilirea iniţială a pensiei, după cum urmează:
a) pensionarului de invaliditate i se poate recalcula pensia atunci cînd solicita adăugarea unor perioade de vechime de cel puţin un an;
b) pensionarului pentru limita de vîrsta recalcularea i se poate face numai o singură dată, după pensionare*).
————- Notă *) Potrivit art. V alin. 1 din Decretul nr. 970/1968, pensionarul pentru limita de vîrsta care a beneficiat de recalcularea pensiei prin adăugarea de vechime pînă la data intrării în vigoare a Decretului nr. 970/1968, mai poate cere o singură dată recalcularea pensiei în condiţiile art. 51 alin. 1.
(2) Pensionarul prevăzut la alineatul 1 poate cere recalcularea pensiei folosind ca baza de calcul, potrivit prevederilor articolului 41, fie salariul avut în vedere la stabilirea iniţială a pensiei, fie salariile realizate în perioada lucrata după pensionare, numai dacă a lucrat în această perioadă cel puţin 3 ani.
(3) Pensionarul de invaliditate aflat în situaţiile prevăzute la alineatul 1, care a continuat activitatea cel puţin 3 ani, dintre care o perioadă după 1 ianuarie 1967, şi care cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, poate solicita ca, odată cu adăugarea timpului lucrat după pensionare, sa folosească ca baza de calcul fie salariile tarifare din perioada lucrata după pensionare – astfel cum este prevăzut la articolul 41 – fie salariul avut în vedere la stabilirea iniţială a pensiei adus la nivelul celui în vigoare la data cererii de transformare.
(4) În cazul în care pensionarul îşi continua activitatea în alt sector de muncă decît acela care i-a stabilit pensia, recalcularea se face în condiţiile arătate la alin. 1 şi 2 de către sectorul care îi plăteşte pensia.


Articolul 52

În cazul cînd se schimba gradul de invaliditate al unui pensionar cu pensie de invaliditate cauzată de accident de muncă, boala profesională sau tuberculoza, într-un grad de invaliditate mai mare, datorită unei boli obişnuite sau unui accident în afară de muncă, pensia se va recalcula la procentele corespunzătoare noului grad de invaliditate pentru accident de muncă, boala profesională sau tuberculoza.


Capitolul X Suspendarea plăţii pensiei şi ajutorului social şi pierderea dreptului la pensie şi ajutor social


Articolul 53

(1) Plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul:
a) îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul altei tari;
b) executa o pedeapsă privativă de libertate;
c) lucrează în baza unui contract de muncă, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 57, 58 şi 59;
d) exercita o profesie sau o meserie pe cont propriu*).

 Notă *) Prevederile art. 53 alin. 1 lit. d se aplică, potrivit art. VI din Decretul nr. 970/1968, cu începere de la 1 ianuarie 1969.


(2) De asemenea, dacă soţul supravieţuitor, pensionar urmaş, s-a recăsătorit, plata pensiei se suspenda pe tot timpul cît durează noua căsătorie, cu excepţia situaţiilor în care persoana cu care s-a recăsătorit este, la rindul ei, pensionar urmaş sau pensionar de invaliditate, nu este încadrată în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.
(3) Plata ajutorului social se suspenda în situaţiile prevăzute la alin. 1 lit. a şi b, precum şi pe timpul în care beneficiarul realizează venituri de orice natura egale cu cuantumul ajutorului social pentru categoria respectiva sau mai mari.
(4) Membrii de familie ai pensionarilor sau beneficiarilor de ajutor social aflaţi în situaţia prevăzută la alin. 1 lit. b, care îndeplinesc condiţiile pentru a primi pensie sau ajutor social de urmaş, au drept la pensia sau ajutorul social care li s-ar fi cuvenit în aceasta calitate pe tot timpul suspendării plăţii drepturilor susţinătorilor.


Articolul 54

(1) În cazul prevăzut de art. 53 alin. 1 lit. b, dacă hotărîrea de condamnare a fost desfiintata şi cel în cauza a fost achitat, se vor plati sumele datorate pe întreaga durata a suspendării, scăzîndu-se sumele plătite urmaşilor.
(2) În caz de executare a pedepsei sau de graţiere ori de amnistiere a faptei pentru care pensionarul sau beneficiarul de ajutor social a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate şi care a condus la suspendarea plăţii pensiei sau ajutorului social, plata se reia cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care pensionarul sau beneficiarul de ajutor social a fost eliberat.
(3) Cînd încetează celelalte cauze de suspendare, plata pensiei sau a ajutorului social se reia cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care a intervenit încetarea cauzei de suspendare.


Articolul 55

Instanţele judecătoreşti au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data arestării pensionarului sau beneficiarului de ajutor social în baza unei hotărîri de condamnare rămase definitivă, sa comunice aceasta situaţie, în scris, organului de pensii respectiv, în vederea suspendării plăţii pensiei sau ajutorului social.


Articolul 56

Pierd dreptul la pensie şi la ajutor social cei care:
a) şi-au provocat o invaliditate în mod voit, în vederea obţinerii unui drept la pensie sau ajutor social, însă numai în ceea ce priveşte dreptul la pensie sau ajutor social decurgind din aceasta invaliditate;
b) au fost condamnaţi pentru uciderea sau cauzarea unei invaliditati susţinătorului, însă numai în ceea ce priveşte dreptul la pensie sau ajutor social decurgind de pe urma acestui sustinator decedat.


Capitolul XI Cumulul pensiei cu salariul


Articolul 57

(1) Pensionării cu pensii integrale pentru limita de vîrsta, precum şi pensionării cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri şi ale altor organe competente, strict necesari unităţilor, mentinuti sau reincadrati în munca în funcţii admise la cumul, au dreptul, pe timpul cît lucrează, sa primească, pe lîngă salariu, şi 50 la suta din pensie, dar nu mai puţin de 500 lei.
(2) Prevederile alin. 1 se aplică celor care se pensionează în condiţiile art. 7 lit. b, numai după împlinirea virstei de 62 ani, bărbaţii şi 57 ani, femeile.
(3) Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti stabilesc meseriile şi funcţiile în care se admite cumulul pensiei cu salariul.


Articolul 58

(1) Pensionării prevăzuţi la art. 57 alin. 1 şi 2 primesc, pe lîngă salariu, şi pensia în întregime, pe timpul cît sînt angajaţi:
a) în posturi cu pînă la 1/2 norma inclusiv;
b) cu contracte de muncă pe durata determinata de pînă la 4 luni, în cursul unui an calendaristic;
c) la persoane fizice, cooperative agricole de producţie şi case de ajutor reciproc.
(2) De asemenea, beneficiază de pensie în întregime, pe lîngă salariu, şi alte categorii de angajaţi, necesari organizaţiilor socialiste, stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri, indiferent de felul pensiei.


Articolul 59

(1) Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi, pe timpul cît sînt angajaţi, pe lîngă salariu, şi pensia în întregime, fără ca acestea împreună să poată depăşi salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcţiei avute la data pensionării de invaliditate.
(2) În cazul în care salariul tarifar împreună cu pensia ori numai salariul tarifar depăşesc salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcţiei avute la data pensionării de invaliditate, pensia se reduce sau plata pensiei se suspenda, după caz. Salariul tarifar în vigoare este cel din luna pentru care se face plata.
(3) Pensionării de invaliditate gradul I şi II, care au recomandarea organelor de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă pentru prestarea unei activităţi cu caracter reconfortant, vor primi, pe timpul cît sînt încadraţi în munca, pensia în întregime.


Capitolul XII Dispoziţii finale


Articolul 60

(1) Persoanele care au desfăşurat activitate revolutionara înainte de 23 August 1944 au dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile prezentei legi.
(2) Perioada de deţinere în inchisori şi lagare ca urmare a activităţii revoluţionare desfăşurate pînă la 23 August 1944 constituie vechime în munca. Pentru fiecare an cît persoana în cauza s-a aflat într-o astfel de deţinere se acordă cîte 6 luni spor de vechime.
(3) Perioada în care o persoană a lucrat ca activist al Partidului Comunist Roman, al organizaţiilor muncitoresti revoluţionare şi antifasciste, pînă la 23 August 1944, constituie de asemenea vechime în munca.
(4) La stabilirea pensiei, dovada perioadelor prevăzute în alineatele 2 şi 3 se face numai cu acte eliberate de organele care au evidenta unor asemenea situaţii.


Articolul 61

(1) Persoanele care dovedesc cu acte ca au cotizat la fostele asigurări sociale în alta calitate decît aceea de angajat şi îndeplinesc condiţiile de vîrsta şi vechime în munca, pot fi înscrise la pensie pentru limita de vîrsta, ca şi angajaţii, numai dacă în ultimii 10 ani de activitate au lucrat ca angajaţi.
(2) Cei care au o vechime în munca de cel puţin 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, dar nu au lucrat cel puţin 10 ani ca angajaţi, au drept la o pensie de 500 lei lunar.
(3) Cei care au o vechime în munca mai mica de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, dar nu mai puţin de 10 ani şi nu îndeplinesc condiţia de vechime ca angajaţi, prevăzută la alin. 1, au dreptul la o pensie calculată din pensia de 500 lei, proporţional cu vechimea dovedită, fără a putea fi mai mica de 350 lei lunar.
(4) Urmaşii celor prevăzuţi la alin. 1-3 inclusiv, au drept la pensie de urmaşi din condiţiile prezentei legi.
(5) Cei care au o vechime în munca de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, pensionaţi pentru timpul cotizat la fostele asigurări sociale în alta calitate decît aceea de angajat, şi au lucrat după pensionare cel puţin 10 ani ca angajaţi, pot cere stabilirea unei pensii pentru limita de vîrsta, folosind ca baza de calcul media salariilor tarifare lunare din 5 ani de activitate consecutiva din ultimii 10 ani.


Articolul 62

Cetăţenii unui stat străin şi urmaşii acestora domiciliaţi pe teritoriul Republicii Socialiste România pot cere înscrierea la pensie sau ajutor social pentru timpul servit în ţara străină, potrivit convenţiilor încheiate între Republica Socialistă România şi statul respectiv.


Articolul 63

(1) Pensia de orice fel nu poate fi mai mare decît salariul tarifar pe baza căruia aceasta a fost calculată.
(2) Nimeni nu poate primi decît o singura pensie, indiferent de fondul din care aceasta este plătită ori de legea în care este prevăzut dreptul la pensie cu excepţia celor prevăzuţi la art. 46 alin. 5. În cazul în care o persoană ce are dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat a lucrat o perioadă ca membru în cooperativa agricolă de producţie va putea primi, pe lîngă pensia de asigurări sociale cuvenită pentru timpul ce a lucrat ca angajat şi pensia de la sectorul cooperaţiei agricole de producţie pentru perioada, cît a lucrat în acel sector.
(3) Persoanele îndreptăţite la mai multe pensii pot opta oricînd pentru una din ele, chiar după ce s-a stabilit un drept la pensie. Cei care beneficiază de o pensie nu pot opta pentru ajutor social.


Articolul 64

Dreptul la pensie şi ajutor social este imprescriptibil. Pensia şi ajutorul social nu pot fi cedate nici total, nici parţial.


Articolul 65

(1) Pensia şi ajutorul social nu sînt impozabile.
(2) Cererile în faţa oricăror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie sau ajutor social, precum şi toate actele procedurale în legătură cu aceste drepturi, sînt scutite de orice fel de taxe de timbru.


Articolul 66

(1) Pensia şi ajutorul social se plătesc cu începere de la data desfacerii contractului de muncă, data încetării plăţii ajutorului pentru incapacitate temporară de muncă sau data decesului susţinătorului, după caz, dacă cererea împreună cu toate actele necesare a fost depusa la organele de pensii în termen de cel mult trei luni de la ivirea acestor situaţii.
(2) Dacă cererea împreună cu toate actele necesare nu a fost depusa în termenul prevăzut la alin. 1, pensia şi ajutorul social se plătesc cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care cererea cu actele a fost depusa la organele de pensii.
(3) Pensia pentru limita de vîrsta, pentru cei cărora nu li s-a desfăcut contractul de muncă, se plăteşte cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele necesare la organele de pensii.
(4) Pensia şi ajutorul social se plătesc titularului sau mandatarului acestuia împuternicit cu procura, ori se depun la cererea titularului şi pe numele sau, la C.E.C.
(5) În cazul în care titularul are capacitate de exerciţiu restrînsa sau este lipsit de capacitate, plata se face părintelui, tutorelui sau curatorului sau, după caz.


Articolul 67

(1) Contractul de muncă al angajaţilor pensionaţi la cererea unităţii se desface pe data înscrierii la pensie. Nedesfacerea contractului de muncă atrage anularea deciziei de pensionare.
(2) Pe data înscrierii la pensie se poate desface şi contractul de muncă al celor pensionaţi la cererea lor.
(3) Contractul de muncă al angajaţilor care sînt şi pensionari pentru limita de vîrsta şi al celor cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri sau ale altor organe competente, poate fi desfăcut oricînd.


Articolul 68

Celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări şi pensii îşi vor elabora reglementări proprii pe baza principiilor din prezenta lege şi ţinînd seama de specificul fiecărui sector.


Articolul 69

Invalizii şi accidentatii de război, urmaşii acestora, precum şi urmaşii celor morţi sau dispăruţi în război, primesc pensie potrivit prezentei legi în cuantumurile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.


Titlul II PENSIA SUPLIMENTARĂ


Capitolul XIII

Articolul 70

Cu începere de la 1 ianuarie 1967 se instituie, în afară pensiei de asigurări sociale, pensia suplimentară, care se bazează pe principiul mutualitatii între angajaţi.

Articolul 71

(1) Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuţia tuturor angajaţilor. Aceasta contribuţie este de 2 la suta din salariul tarifar lunar de încadrare şi se vărsa prin unităţi, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naţionala a Republicii Socialiste România.
(2) Contribuţia nu se retine pe timpul cît angajatul se afla în incapacitate temporară de muncă, în concediu de studii sau în concediu fără plata, dacă aceste concedii nu depăşesc 30 zile într-un an calendaristic. Aceste perioade se considera însă ca perioade de contribuţie. Contribuţia nu se retine nici pe timpul concediilor fără plata mai mari de 30 zile, însă acest timp nu se considera perioada de contribuţie.
(3) Banca Naţionala a Republicii Socialiste România va plati, la sumele depuse, o dobinda anuală de 1,5 la suta cu care se întregeşte fondul pentru pensia suplimentară.


Articolul 72

(1) Au dreptul la pensie suplimentară pensionării şi beneficiarii de ajutor social din cadrul asigurărilor sociale de stat care au contribuit, în timpul activităţii salariate, la fondul pentru pensia suplimentară.
(2) De asemenea, au dreptul la pensie suplimentară pensionării urmaşi, dacă sustinatorul decedat a contribuit la fondul de pensii.


Articolul 73

(1) Cuantumul pensiei suplimentare, pentru cei care au contribuit cel puţin 20 ani la fondul acestei pensii, este de 16 la suta din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurări sociale.
(2) Pentru cei care au contribuit la fondul de pensii mai puţin de 20 ani, pensia suplimentară se stabileşte astfel:

Timpul cat s-a contribuit la fondul de pensii % din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurări sociale
între 10 şi 20 ani

” 8 şi 10 ” inclusiv

” 5 şi 8 ”

” 2 şi 5 ”

” de la 1 la 2 „

14

12

10

7

5


(3) Pentru beneficiarii de ajutor social pentru limita de vîrsta, pensia suplimentară se calculează pe baza mediei salariilor tarifare lunare din ultimii 5 ani de activitate consecutiva. Pentru beneficiarii de ajutor social invalizi, care au lucrat mai puţin de 5 ani, pensia suplimentară se stabileşte pe baza mediei salariilor tarifare lunare din perioada de activitate.
(4) Angajaţii care, pînă la data pensionării, au contribuit mai puţin de 12 luni la fondul pentru pensia suplimentară, nu au drept la aceasta pensie. Fac excepţie pensionării de invaliditate, beneficiarii de ajutor social invalizi, pensionării urmaşi şi beneficiarii de ajutor social urmaşi care vor primi pensia suplimentară calculată în procentul prevăzut pentru 1-2 ani de contribuţie.
(5) Celor prevăzuţi la alin. 4, care nu au drept la pensie suplimentară, li se vor restitui sumele plătite cu titlu de contribuţie.
(6) Angajaţii care au împlinit limita de vîrsta sau sînt invalizi şi au încetat activitatea fără a putea fi înscrişi la pensie sau ajutor social, deoarece nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, au drept la pensie suplimentară, dacă au contribuit cel puţin 12 luni. În aceste situaţii, baza de calcul a pensiei suplimentare va fi cea prevăzută la alin. 3.


Articolul 74

Pensia suplimentară pentru urmaş se calculează din pensia stabilită potrivit art. 73 alin. 1 şi 2, în raport de numărul urmaşilor, astfel:
– 50 la suta pentru un urmaş;
– 75 la suta pentru doi urmaşi;
– 100 la suta pentru trei urmaşi sau mai mulţi.


Articolul 75

(1) Pensia suplimentară se stabileşte de către organele şi cu procedura prevăzută pentru pensia de asigurări sociale.
(2) Pensia suplimentară se plăteşte deosebit de pensia de asigurări sociale şi de ajutorul social, indiferent de cuantumul acestora din urma.
(3) Prevederile din prezenta lege referitoare la plata şi recalcularea pensiilor, precum şi cele referitoare la cumul, pierderea dreptului de pensie sau suspendarea plăţii acesteia, se aplică în mod corespunzător şi la pensiile suplimentare.


Titlul III DISPOZIŢII COMUNE ŞI TRANZITORII


Capitolul XIV

Articolul 76

Pensia sau ajutorul social stabilite pe baza unei decizii rămase definitivă nu pot fi anulate decît în situaţiile prevăzute la art. 56, şi nici revocate.


Articolul 77

(1) Pensionării şi beneficiarii de ajutor social ale căror pensii sau ajutoare sociale sînt egale sau mai mici decît cuantumul minim al pensiei de invaliditate gradul I pentru accident de muncă sau boala profesională, precum şi membrii de familie ai acestora, au dreptul, în mod gratuit, la asistenţa medicală, medicamente şi materiale sanitare şi pentru tratamentul ambulatoriu.
(2) Pensionării şi beneficiarii de ajutor social prevăzuţi la alin. 1 primesc, în contul asigurărilor sociale, asistenţa medicală, întreţinere, medicamente şi materiale sanitare necesare pe tot timpul internării în sanatoriile balneare, inclusiv costul transportului.


Articolul 78

Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri vor putea fi aduse îmbunătăţiri procentelor de calcul al pensiilor, precum şi cuantumurilor acestora.


Articolul 79

Ministerul Muncii, cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, vor da instrucţiuni şi indicaţii obligatorii în vederea aplicării unitare a prevederilor cuprinse în legislaţia de pensii.


Articolul 80

(1) Cererile de pensie sau ajutor social, precum şi contestaţiile introduse înainte de 1 ianuarie 1967, nerezolvate pînă la această dată, vor fi soluţionate după normele legale în vigoare la data cererii.
(2) Cu începere de la 1 ianuarie 1967, pensionării şi beneficiarii de ajutor social prevăzuţi la alin. 1 vor primi drepturile majorate potrivit Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 2361 din 25 octombrie 1966 şi instrucţiunilor de aplicare.
(3) Cererile de pensie sau ajutor social, introduse după data de 1 ianuarie 1967, se soluţionează potrivit dispoziţiilor legii noi, chiar dacă plata acestor drepturi se face şi pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 1967.


Articolul 81

Cei cărora nu li s-a stabilit pensie sau ajutor social deoarece nu au îndeplinit condiţiile prevăzute în legislaţia aplicată pînă la 1 ianuarie 1967, pot cere înscrierea la pensie sau ajutor social dacă îndeplinesc condiţiile legislaţiei în vigoare după această dată.


Articolul 82

(1) Pensionării pentru limita de vîrsta, pensionării de invaliditate şi beneficiarii de ajutor social aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, pot cere după 1 ianuarie 1967 recalcularea pensiei prin adăugarea unor perioade de vechime în munca, care conform legislaţiei în vigoare pînă la acea data nu le-au fost luate în considerare şi care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca.
(2) De prevederile alin. 1 beneficiază şi pensionării urmaşi ai căror sustinatori decedati au avut perioade de vechime care nu le-au fost luate în considerare la stabilirea pensiei.
(3) Recalcularea drepturilor prin adăugarea vechimii prevăzute la alin. 1 şi 2 se va face pe baza salariului folosit la pensionare, sau mediei salariilor din ultimele 12 luni de activitate, pentru beneficiarii de ajutor social.
(4) Pentru fiecare an ce depăşeşte vechimea cerută la acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar.
(5) Plata pensiei, astfel recalculata, se face de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele la organele de pensii. De la aceeaşi dată se acordă pensia recalculata şi celor care au actele de vechime la dosarul de pensie.


Articolul 83

(1) Pensionarilor pentru limita de vîrsta şi pensionarilor de invaliditate aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, care cer adăugarea unor perioade de vechime în munca prestată după pensionare, dar anterior datei de 1 ianuarie 1967, li se va recalcula pensia în raport de noua vechime, potrivit prevederilor art. 82.
(2) Pensionării urmaşi ai celor prevăzuţi la alin. 1 beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechimea în munca realizată de sustinatori după pensionare, în condiţiile arătate la alin. 1.


Articolul 84

Pentru pensionării care continua activitatea şi după 1 ianuarie 1967, recalcularea şi transformarea pensiei se vor face pe baza dispoziţiilor din prezenta lege.


Articolul 85

(1) Pensionarilor de invaliditate aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, cărora li se schimba gradul de invaliditate după această dată, li se vor stabili drepturile corespunzătoare noului grad de invaliditate potrivit prevederilor din prezenta lege. În cazul în care în urma revizuirii lor medicale aceştia sînt trecuţi în grade de invaliditate mai mari, însă din calcul le rezultă pensii mai mici decît cele primite pînă la data revizuirii medicale, se va menţine cuantumul pensiei avut pînă la acea data.
(2) Pensionarilor de invaliditate aflaţi în plata la 31 decembrie 1966 care solicită, după 1 ianuarie 1967, acordarea cuantumului pensiei pentru limita de vîrsta sau transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, li se vor stabili drepturile potrivit dispoziţiilor din prezenta lege.


Articolul 86

(1) Urmaşii pensionarilor decedati pînă la 1 ianuarie 1967 au drept la pensie de urmaş stabilită potrivit legislaţiei în vigoare pînă la acea data. Pensia de urmaş astfel stabilită se majorează cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2361/1966.
(2) Urmaşii pensionarilor aflaţi în plata la 31 decembrie 1966 şi care au decedat după această dată, au drept la pensie de urmaş stabilită potrivit prevederilor din prezenta lege. Baza de calcul a pensiei de urmaş va fi pensia susţinătorului decedat, majorată conform Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 2361/1966, dacă a fost pensionar pentru limita de vîrsta sau de invaliditate gradul I; în cazul cînd acesta a fost pensionar de invaliditate de gradul II sau III, baza de calcul va fi pensia de invaliditate de gradul I.


Articolul 87

(1) Cei care au pierdut dreptul la pensie sau ajutor social în baza legislaţiei în vigoare pînă la 31 decembrie 1966 şi îndeplinesc condiţiile din prezenta lege pot cere pensie sau ajutor social după 1 ianuarie 1967, care se va stabili astfel:
a) cei care au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor fi repuşi în drepturi; pensia acestora se va recalcula potrivit actelor normative privitoare la pensii intervenite de la data pierderii dreptului şi pînă la 31 decembrie 1966. Pensia recalculata se va majoră cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2361/1966;
b) pensionării de invaliditate şi beneficiarii de ajutor social de invaliditate, dintre cei prevăzuţi la lit. a, vor fi repuşi în drepturi dacă vor fi încadraţi într-un grad de invaliditate, considerindu-se ca au îndeplinită condiţia de vechime în raport cu vîrsta. Cei care, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare pînă la 31 decembrie 1966, sînt nerevizuibili, vor beneficia de pensia de invaliditate corespunzătoare gradului de invaliditate ce rezultă din ultima decizie.
(2) Cei care nu au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor primi drepturile stabilite potrivit prezentei legi.
(3) Pensionarilor şi beneficiarilor de ajutor social prevăzuţi la alin. 1 lit. a, cărora nu li s-au luat în considerare anumite perioade de vechime care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca, precum şi celor care au realizat o vechime în munca după pierderea drepturilor, li se vor adauga, la cerere, aceste perioade potrivit prevederilor art. 82.


Articolul 88

Pensionarilor de invaliditate, aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, nu li se revizuieste condiţia de vechime în munca cerută în raport de vîrsta, dacă după 1 ianuarie 1967 li se modifica gradul de invaliditate.


Articolul 89

Pensionării prevăzuţi la art. 57 alin. 1, aflaţi în plata la 31 decembrie 1968, ale căror drepturi au fost acordate la virstele stabilite pentru grupele III şi IV potrivit legislaţiei în vigoare la acea data, vor putea cumula pensia cu salariul în condiţiile art. 57 alin. 1 şi 3 şi art. 58 din prezenta lege.


Articolul 90

Pînă la aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 6 alin. 2, încadrarea în grupe de muncă se face după cum urmează:
a) în grupa I de muncă, angajaţii care au lucrat în munci foarte grele sau foarte vătămătoare, asa cum sînt prevăzuţi în tabelul nr. 1 anexa la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959, cu completările ulterioare;
b) în grupa a II-a de muncă, angajaţii care au lucrat în munci grele sau vătămătoare, asa cum sînt prevăzuţi în tabelul nr. 2 anexa la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959, cu completările ulterioare;
c) în grupa a III-a de muncă, angajaţii care au fost încadraţi în grupele III şi IV, asa cum sînt prevăzuţi în tabelele nr. 3 şi 4, anexe la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959, cu completările ulterioare.


Articolul 91

(1) Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1967*).
(2) Pe aceeaşi dată se abroga Decretul nr. 292 din 30 iulie 1959, astfel cum a fost modificat şi completat prin Decretul nr. 878 din 20 noiembrie 1962, precum şi Regulamentul de aplicare aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1081 din 31 iulie 1959, modificat şi completat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1173 din 20 noiembrie 1962.
 Notă *) Articolul 91 alin. 1 se referă la acele prevederi ale Legii nr. 27/1966, care nu au fost modificate după 1 ianuarie 1967.

www.pensii.ro

Lasă un comentariu